Cele patru Evanghelii canonice — după Matei, Marcu, Luca și Ioan — sunt mărturiile apostolice despre viața, învățătura, moartea și Învierea lui Hristos. Fiecare Evanghelie prezintă o perspectivă complementară: Matei — Regele lui Israel; Marcu — Slujitorul; Luca — Mântuitorul tuturor; Ioan — Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.

Scrise de Luca, continuă narațiunea după Înălțare: trimiterea Duhului Sfânt, nașterea Bisericii, propovăduirea apostolilor.

Epistolele Sfântului Pavel, ale Sfântului Petru, ale Sfântului Ioan, ale Sfântului Iacob și ale Sfântului Iuda dezvoltă teologic semnificația persoanei și lucrării lui Hristos.

Ioan vede pe Hristos cel slăvit: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu. Am fost mort și iată sunt viu în vecii vecilor" (Apocalipsa 1:17-18).

Întreaga Scriptură a Vechiului Testament mărturisește despre Hristos (Luca 24:27): Isaia — Slujitorul suferind (cap. 53), Ieremia — Noul Legământ (31:31-34), Daniel — Fiul Omului (7:13-14), Zaharia — Cel străpuns (12:10), Maleahi — Solul Legământului (3:1).

Fecioara Maria, Maica Domnului, cea din care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, pururea Fecioară și mijlocitoare neîncetată a lumii înaintea Fiului ei.

Logodnicul Fecioarei Maria, ocrotitorul Pruncului Iisus, drept și ascultător poruncilor îngerești, care L-a ferit de mânia lui Irod prin fuga în Egipt.

Bunicul după trup al Mântuitorului, tatăl Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin credința și rugăciunea sa, alături de Sfânta Ana, a fost dat lumii vasul Întrupării.

Bunica după trup a Mântuitorului, mama Fecioarei Maria.

Tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. A primit vestirea nașterii Înaintemergătorului de la Arhanghelul Gavriil și a rostit cântarea Benedictus, profetizând despre mântuirea care vine prin Hristos.

Mama Sfântului Ioan Botezătorul, rudă a Fecioarei Maria. Prima care a mărturisit public, prin Duhul Sfânt, Întruparea: „De unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1:43).

Fiul vitreg al lui Iosif, „fratele Domnului" (Galateni 1:19), primul episcop al Ierusalimului.

Fiul vitreg al lui Iosif, menționat printre „frații" Domnului (Matei 13:55).

Fiul vitreg al lui Iosif, autorul Epistolei Soborniceşti a lui Iuda.

Fiul vitreg al lui Iosif, al doilea episcop al Ierusalimului.

Mironosiță care L-a urmat din Galileea, prezentă la Cruce și la Mormânt.

Mama fiilor lui Zebedeu, mironosiță prezentă la Cruce și la Mormânt.

Soția lui Huza, administratorul casei lui Irod, mironosiță care L-a urmat și slujit din averea sa.

Mironosiță care L-a urmat și slujit din averea sa (Luca 8:3).

Primitorul de Dumnezeu, dreptul bătrân căruia i se vestise că nu va vedea moartea până nu va vedea pe Hristosul Domnului. L-a primit pe Prunc în brațe la Templu și a rostit cântarea „Acum slobozește..." (Luca 2:29-32).

Dreptul antediluvian care a construit corabia la porunca lui Dumnezeu — prefigurare a mântuirii prin Biserică, Corabia Noului Legământ al lui Hristos.

Părintele credincioșilor, care a primit făgăduința că prin sămânța sa se vor binecuvânta toate neamurile pământului (Facerea 22:18) — profeție împlinită în Hristos. Jertfirea lui Isaac pe Moria este cel mai puternic tip al jertfei de pe Golgota.

Strămoșul după trup al Mântuitorului, regele-psalmist care a profetizat Patimile (Psalmul 21) și Învierea (Psalmul 15:10). Hristos este „Fiul lui David" și totodată Domnul lui David (Matei 22:43-45).

Fiul lui David, regele înțelept al lui Israel, a cărui slavă și înțelepciune au fost depășite de Hristos: „Iată, mai mult decât Solomon este aici" (Matei 12:42).

Fiul unic al lui Avraam, adus la jertfă pe Moria — cel mai puternic tip hristologic al Vechiului Testament.

Ofițerul roman a cărui credință L-a uimit: „Nici în Israel n-am găsit atâta credință!" (Matei 8:10).

Primul om care a mărturisit la Cruce: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!" (Matei 27:54).

Mama păgână a cărei credință a biruit aparentul refuz: „O, femeie, mare este credința ta!" (Matei 15:28).

Singurul din zece leproși vindecați care s-a întors să mulțumească: „Credința ta te-a mântuit" (Luca 17:19).

Cea vindecată prin atingerea hainei Sale: „Fiică, credința ta te-a mântuit" (Marcu 5:34).

Mama al cărei fiu a fost înviat prin cuvânt: „Tinere, ție îți zic, scoală-te!" (Luca 7:14).

Bolnavul de 38 de ani, vindecat prin cuvânt: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!" (Ioan 5:8).

Cel vindecat la Siloam, a cărui mărturisire „Eram orb și acum văd" (Ioan 9:25) este model de simplitate și curaj.

Înțelepții care, călăuziți de stea, I s-au închinat la Betleem, aducând aur, tămâie și smirnă — pârgă a neamurilor.

Sluga marelui preot, căruia Hristos i-a vindecat urechea tăiată de Petru — ultima minune înainte de Patimi.

Fariseu din Sinedriu care a protejat apostolii: „Dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-l nimiciți" (Fapte 5:39).

Ucenicul căruia Hristos cel înviat i S-a arătat pe drumul Emausului, tâlcuindu-i Scripturile și făcându-Se cunoscut la frângerea pâinii.

Orbul din Ierihon al cărui strigăt „Fiul lui David, miluiește-mă!" a devenit sămânța Rugăciunii lui Iisus.

Tâlharul eliberat în locul lui Hristos — imaginea schimbului soteriologic: Cel Nevinovat ia locul celui vinovat.

Primul martir, al cărui sânge „strigă din pământ" (Facerea 4:10), dar sângele lui Hristos „grăiește mai bine decât al lui Abel" (Evrei 12:24).

Tatăl celor douăsprezece seminții, care a profetizat: „Nu se va depărta sceptrul de la Iuda... până va veni Șilo" (Facerea 49:10).

Proorocița din Templu care L-a recunoscut pe Prunc la Întâmpinare și a vestit despre El tuturor celor ce așteptau mântuirea (Luca 2:38).

Fostul mare preot care L-a interogat în noaptea arestării, înainte de a-L trimite la ginerele său Caiafa.

Fariseul care L-a invitat la cină, dar nu I-a arătat ospitalitate reală. Hristos l-a mustrat cu parabola celor doi datornici (Luca 7:36-50).

Locuitor al Betaniei în a cărui casă o femeie a turnat mir pe capul lui Hristos, pregătindu-L pentru îngropare (Matei 26:6-13).

Corifeu al apostolilor, cel care a mărturisit: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu" (Matei 16:16). Hristos i-a încredințat cheile Împărăției cerurilor.

„Ucenicul pe care îl iubea Iisus" (Ioan 13:23), singurul apostol prezent la Cruce, căruia Hristos i-a încredințat-o pe Maica Sa.

Apostolul Neamurilor, chemat direct de Hristos cel înviat pe drumul Damascului. Cel mai mare teolog al Noului Testament, care a dezvoltat înțelegerea tainei Întrupării, Crucii și Învierii.

Unul dintre cei doisprezece apostoli, vistiernicul grupului, care L-a vândut pe Hristos pentru treizeci de arginți și L-a trădat cu sărutare în Ghetsimani (Matei 26:14-16, 47-50).

Întocmai cu Apostolii, cea dintâi căreia Hristos cel înviat i S-a arătat și pe care a trimis-o să vestească Învierea apostolilor (Ioan 20:11-18).

Prietenul Domnului din Betania, pe care Hristos l-a înviat din morți după patru zile, arătând puterea Sa asupra morții (Ioan 11:1-44).

Sora lui Lazăr și a Martei, cea care a ales „partea cea bună" (Luca 10:42) și a uns cu mir de mare preț picioarele Domnului (Ioan 12:3).

Sora lui Lazăr și a Mariei din Betania, care a mărturisit: „Da, Doamne, eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 11:27).

Fariseu și membru al Sinedriului, ucenic tainic al Domnului, care a venit noaptea la Hristos și a primit învățătura despre nașterea din nou prin apă și Duh (Ioan 3:1-21). A ajutat la îngroparea Mântuitorului alături de Iosif din Arimateea.

Sfetnic de cinste și ucenic tainic al Domnului, care a cerut trupul lui Hristos de la Pilat și L-a îngropat în mormântul său nou, săpat în stâncă (Matei 27:57-60).

Procuratorul roman al Iudeii care L-a judecat pe Hristos, L-a găsit nevinovat, dar L-a predat la răstignire cedând presiunii mulțimii și a arhiereilor (Ioan 18:38 — 19:16).

Regele Iudeii în timpul Nașterii Domnului, care a poruncit uciderea pruncilor din Betleem, căutând să-L omoare pe „Regele Iudeilor" vestit de magi (Matei 2:16).

Tetrarhul Galileii care l-a ucis pe Ioan Botezătorul și L-a batjocorit pe Hristos în timpul Patimilor, îmbrăcându-L în haină strălucitoare și trimițindu-L înapoi la Pilat (Luca 23:6-12).

Vameșul din Ierihon care s-a urcat în sicomor ca să-L vadă pe Hristos, iar Domnul l-a chemat și a intrat în casa lui: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia" (Luca 19:1-10).

Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, cel care a pregătit calea Mântuitorului și L-a botezat în Iordan, mărturisind: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!" (Ioan 1:29).

Vameș chemat de Hristos să-L urmeze (Matei 9:9), apoi apostol și evanghelist. A scris prima Evanghelie canonică, prezentându-L pe Hristos ca Regele lui Israel și împlinirea profețiilor mesianice.

Ucenic al Sfântului Petru, a scris Evanghelia după Marcu — cea mai veche narațiune evanghelică — prezentându-L pe Hristos ca Slujitorul lui Dumnezeu.

Medic, ucenic al Sfântului Pavel, autor al Evangheliei după Luca și al Faptelor Apostolilor. A consemnat cel mai detaliat Nașterea, copilăria și viața Maicii Domnului.

Unul dintre cei doisprezece apostoli, autorul Epistolei Soborniceşti care învață că „credința fără fapte este moartă" (Iacob 2:26).

Unul dintre cei doisprezece apostoli, cel care la Cina cea de Taină a întrebat: „Doamne, ce s-a întâmplat că ai să Te arăți nouă și nu lumii?" (Ioan 14:22). Autorul Epistolei Soborniceşti a lui Iuda.

„Al cincilea Evanghelist" (Sfântul Ieronim), cel care a profetizat cu 700 de ani înainte nașterea din Fecioară (7:14), Pruncul dumnezeiesc (9:6) și Robul suferind (52:13–53:12). Hristos Și-a început propovăduirea citind din Isaia 61 în sinagoga din Nazaret.

Profetul plângător care a vestit Noul Legământ: „Voi pune legea Mea înăuntrul lor și pe inimile lor voi scrie" (Ieremia 31:33) — profeție împlinită prin Hristos.

Profetul care a văzut în viziune pe „Fiul Omului" venind pe norii cerului (Daniel 7:13-14) — titlul mesianic pe care Hristos Însuși l-a folosit cel mai frecvent.

Profetul post-exilic care a prezis intrarea triumfală a Regelui smerit pe mânz de asină (Zaharia 9:9) și pe „Cel pe Care L-au străpuns" (Zaharia 12:10).

Ultimul profet al Vechiului Testament, care a vestit venirea „Solului Legământului" (Maleahi 3:1) și trimiterea lui Ilie înainte de „ziua Domnului cea mare" (Maleahi 4:5).

Profetul de foc al Vechiului Testament, care s-a arătat alături de Moise la Schimbarea la Față pe Tabor, vorbind cu Hristos despre „ieșirea Sa" (Luca 9:30-31).

Marele legiuitor al Vechiului Testament, care a profetizat despre Hristos: „Profet din mijlocul tău, dintre frații tăi, ca mine, îți va ridica Domnul" (Deuteronom 18:15). S-a arătat alături de Ilie la Schimbarea la Față.

Primul mucenic al Bisericii, care L-a văzut pe Hristos stând de-a dreapta lui Dumnezeu în momentul morții sale: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!" (Faptele Apostolilor 7:56). Rugăciunea lui Ștefan — „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta" — oglindește rugăciunea lui Hristos de pe Cruce.