Sfântul Patriarh Avraam
Părintele credincioșilor, c. 2000-1825 î.Hr.
Biografie
Sfântul Patriarh Avraam (în ebraică: אַבְרָהָם, „Tată al mulțimilor"; inițial Avram — „Tată înălțat") este „părintele credincioșilor" (Romani 4:11) și patriarhul din care s-au născut poporul ales și, prin Hristos, toate neamurile binecuvântate. Dumnezeu i-a zis: „Întru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului" (Facerea 12:3) — profeția fundamentală a mântuirii universale.
Născut în Ur, în Caldeea (Mesopotamia de sud), Avraam a primit chemarea lui Dumnezeu: „Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta" (Facerea 12:1). A ascultat și a plecat, fără a ști unde merge — „prin credință" (Evrei 11:8). Acest act de credință este fundamentul întregii istorii a mântuirii.
Dumnezeu a încheiat cu el un Legământ: i-a promis un fiu, un popor numeros și un pământ (Facerea 15; 17). Avraam a crezut — „și i s-a socotit lui ca dreptate" (Facerea 15:6; Romani 4:3). La vârsta de 99 de ani, când orice speranță omenească era pierdută, i s-a născut Isaac din Sara.
Cea mai mare încercare a venit când Dumnezeu i-a cerut să-l aducă pe Isaac ca jertfă pe Muntele Moria (Facerea 22). Avraam a ascultat fără a cere explicații, „socotind că Dumnezeu este puternic să-l scoale și din morți" (Evrei 11:19). Un înger l-a oprit, iar un berbec a fost jertfit în locul lui Isaac. Sfinții Părinți văd în această scenă o prefigurare a Jertfei lui Hristos: Tatăl Care Își dă Fiul, Fiul Care Se supune, lemnul jertfei purtat pe umeri, muntele care va deveni locul Templului.
La stejarul din Mamvri, Avraam a primit trei oaspeți misterioși (Facerea 18) — scenă interpretată în Tradiția ortodoxă ca o Teofanie a Sfintei Treimi, reprezentată iconic în celebra icoană a Sfintei Treimi de Andrei Rubliov.
A adormit „în bătrâneți bune, bătrân și sătul de zile" la 175 de ani (Facerea 25:7-8). Este prăznuit în Duminica Sfinților Strămoși (dinainte de Nașterea Domnului).
Cronologie
Chemarea din Ur (c. 2000-1900 î.Hr.)
Dumnezeu îl cheamă pe Avram din Ur: „Ieși din pământul tău!" Avram pleacă cu soția Sara și cu nepotul Lot spre Canaan — primul act de credință al istoriei mântuirii.
Legământul cu Dumnezeu (Facerea 15)
Dumnezeu îi promite un moștenitor și urmași ca stelele cerului. „Avram a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate" (Facerea 15:6) — versetul central al teologiei credinței.
Ospitalitatea de la Mamvri — Treimea (Facerea 18)
Avraam primește trei oaspeți la stejarul din Mamvri. Sfinții Părinți interpretează scena ca o revelație a Sfintei Treimi: „Trei a văzut și Unuia S-a închinat."
Circunciziunea și schimbarea numelui (Facerea 17)
Dumnezeu schimbă numele din Avram în Avraam și instituie circunciziunea ca semn al Legământului.
Nașterea lui Isaac (Facerea 21)
La 100 de ani (Sara avea 90), li se naște Isaac — „a râs" — rodul făgăduinței divine împlinite contra oricărei speranțe umane.
Jertfirea lui Isaac — Akedat Yitzhak (Facerea 22)
Dumnezeu cere jertfirea lui Isaac pe Muntele Moria. Avraam ascultă. Un înger îl oprește, iar un berbec este jertfit în locul lui Isaac. „Acum știu că te temi de Dumnezeu" (Facerea 22:12).
Moartea Sarei și cumpărarea peșterii Macpela (Facerea 23)
Sara moare la 127 de ani. Avraam cumpără peștera Macpela de la Efron Heteul — primul pământ deținut în Canaan.
Surse și scrieri
Cartea Facerii (capitolele 12-25)
Narațiunea principală: chemarea, peregrinarea, Legământul, nașterea lui Isaac, jertfa, moartea.
Epistolele Sfântului Pavel
Romani 4 — Avraam, modelul credinței. Galateni 3 — urmașii lui Avraam prin credință, nu prin Lege. Evrei 11:8-19 — galeria credinței.
Evangheliile
Matei 1:1 — „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam." Luca 16:22 — „Sânul lui Avraam" (pilda bogatului și a lui Lazăr). Ioan 8:56 — „Avraam, tatăl vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea."
Contemporani
Urmașul lui Avraam după trup (Matei 1:1) și Cel în Care „se binecuvântează toate neamurile" (Galateni 3:8). Hristos Însuși a spus: „Avraam a fost bucuros să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat" (Ioan 8:56).
Fiul făgăduinței, pe care l-a adus la jertfă pe Moria. Isaac este tipul lui Hristos — Fiul unic jertfit de Tatăl.
Nepotul său, tatăl celor douăsprezece seminții, care a continuat Legământul.
Dreptul care a salvat omenirea prin arcă. Legământul lui Dumnezeu cu Noe (Facerea 9) prefigurează și pregătește Legământul cu Avraam — de la salvarea universală la alegerea unui neam.
Dumnezeu Se revelează lui Moise ca „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob" (Ieșirea 3:6). Legământul cu Avraam se împlinește prin Ieșirea din Egipt.
Marele interpret teologic al lui Avraam: credința lui Avraam ca model al justificării prin credință (Romani 4), urmașii lui Avraam prin credință (Galateni 3).
În cuvântarea sa din fața Sinedriului (Faptele Apostolilor 7:2-8), Ștefan începe recapitularea istoriei mântuirii cu chemarea lui Avraam din Mesopotamia, legământul circumciziunii și nașterea lui Isaac — arătând că Dumnezeu a lucrat prin credința patriarhului mult înainte de existența Templului.
Versete cheie
"Ieși din pământul tău... și voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta... și se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului."
— Facerea 12:1-3"Și a crezut Avram în Dumnezeu și i s-a socotit lui aceasta ca dreptate."
— Facerea 15:6"Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, și du-te în ținutul Moria și adu-l acolo ardere de tot."
— Facerea 22:2"Prin credință, Avraam, fiind chemat, a ascultat și a ieșit la locul pe care avea să-l primească ca moștenire; și a ieșit neștiind unde merge."
— Evrei 11:8"Avraam, tatăl vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea; și a văzut-o și s-a bucurat."
— Ioan 8:56"A crezut Avraam lui Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate."
— Romani 4:3Semnificație
Credința ca dreptate
„A crezut și i s-a socotit ca dreptate" (Facerea 15:6) — versetul central al teologiei credinței. Dar credința lui Avraam nu este pasivă: este o credință care acționează (pleacă din Ur, oferă pe Isaac). Sfântul Iacob clarifică: „Avraam nu din fapte a fost socotit drept, oferind pe Isaac pe altar? Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui?" (Iacob 2:21-22).
Jertfa lui Isaac — tipul Crucii
Jertfa de pe Moria este cel mai clar tip veterotestamentar al Crucii: Tatăl Care dă pe Fiul, Fiul Care Se supune, lemnul jertfei purtat pe umeri (ca Crucea), muntele pe care va fi zidit Templul. Dar la Moria, îngerul a oprit mâna; la Golgota, Tatăl nu a cruțat pe Fiul Său (Romani 8:32).
Treimea de la Mamvri
Ospitalitatea de la Mamvri (Facerea 18) este fundamentul iconografiei Sfintei Treimi. „Trei a văzut și Unuia S-a închinat" — expresie patristică clasică. Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov este reprezentarea canonică a acestei Teofanii.
Sânul lui Avraam — locul drepților
În pilda bogatului și a lui Lazăr (Luca 16:22), „sânul lui Avraam" este locul de odihnă al drepților. Avraam este patriarhul care primește pe toți cei care au murit în credință, așteptând Învierea.