Sfântul Apostol Iuda Tadeu
Apostol, †sec. I d.Hr.
Biografie
Sfântul Apostol Iuda Tadeu (în greacă: Ἰούδας Θαδδαῖος), numit și Levi sau Lebeu, este unul dintre cei doisprezece Apostoli aleși de Mântuitorul Hristos. Evanghelistul Ioan îl identifică precis ca „Iuda, nu Iscarioteanul" (Ioan 14:22), deosebindu-l clar de Iuda Iscarioteanul, trădătorul. Numele „Tadeu" (Θαδδαῖος) provine probabil din aramaicul „taddā" (piept, inimă), însemnând „cel cu inimă mare" sau „cel curajos", iar „Lebeu" (Λεβθαῖος) are un sens asemănător.
Iuda Tadeu este fratele lui Iacob, fiul lui Alfeu, și „frate al Domnului" în tradiția ortodoxă, adică rudă apropiată a Mântuitorului Hristos. El însuși se identifică în epistola sa ca „Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacob" (Iuda 1:1), preferând titlul de „rob" în locul celui de rudă, din smerenie profundă.
La Cina cea de Taină, Iuda Tadeu I-a adresat lui Hristos o întrebare de o profunzime teologică remarcabilă: „Doamne, ce s-a întâmplat că ai să Te arăți nouă și nu lumii?" (Ioan 14:22). Răspunsul Mântuitorului — „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și Ne vom face locaș la el" (Ioan 14:23) — cuprinde esența teologiei ortodoxe despre locuirea lui Dumnezeu în sufletul credinciosului.
Este autorul Epistolei Sobornicești a lui Iuda, una dintre cele mai scurte, dar mai intense scrieri ale Noului Testament, un avertisment puternic împotriva învățătorilor mincinoși și a imoralității. După Cincizecime, a propovăduit Evanghelia în Mesopotamia, Siria, Armenia și Persia, unde a suferit mucenicia împreună cu Sfântul Apostol Simon Zilotul. În tradiția creștină, Iuda Tadeu este invocat ca ocrotitor al cauzelor disperate și al celor aflați în situații fără ieșire.
Cronologie
Copilăria și tinerețea în Galileea (sec. I d.Hr.)
Iuda crește în Galileea ca rudă apropiată a lui Iisus și frate al lui Iacob. Cunoaște pe Mântuitorul din copilărie, dar, conform Evangheliei, „frații" Lui nu credeau încă în El la începutul propovăduirii publice (Ioan 7:5).
Chemarea la apostolat (c. 30 d.Hr.)
Este ales de Hristos între cei doisprezece Apostoli. Apare în listele apostolice la Matei 10:3 (ca „Lebeu, zis și Tadeu"), Marcu 3:18 (ca „Tadeu"), Luca 6:16 și Faptele Apostolilor 1:13 (ca „Iuda al lui Iacob").
Viața publică a Mântuitorului (c. 30-33 d.Hr.)
Urmează pe Hristos în propovăduirea Sa publică, fiind martor al minunilor, învățăturilor, Schimbării la Față și al tuturor evenimentelor vieții Mântuitorului.
Întrebarea de la Cina cea de Taină (c. 33 d.Hr.)
La ultima Cină, după spălarea picioarelor ucenicilor și plecarea lui Iuda Iscarioteanul, Iuda Tadeu Îl întreabă pe Hristos: „Doamne, ce s-a întâmplat că ai să Te arăți nouă și nu lumii?" (Ioan 14:22). Această întrebare deschide una dintre cele mai profunde revelații despre natura relației dintre Dumnezeu și sufletul omenesc.
Pogorârea Duhului Sfânt (c. 33 d.Hr.)
Primește Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii, împreună cu ceilalți Apostoli, în foișorul de sus din Ierusalim (Faptele Apostolilor 1:13-14; 2:1-4).
Misiunea în Mesopotamia și Edesa (c. 33-50 d.Hr.)
Tradiția consemnează că Iuda Tadeu a propovăduit în Mesopotamia, în special în regiunea Edesei (astăzi Urfa, Turcia). O tradiție importantă îl leagă de corespondența dintre regele Abgar al Edesei și Hristos: după Înălțare, Iuda (sau ucenicul Tadeu, unul dintre cei 70) a mers la Edesa și l-a vindecat pe regele Abgar.
Misiunea în Armenia (c. 43-66 d.Hr.)
Împreună cu Apostolul Bartolomeu, Iuda Tadeu este considerat întemeietorul creștinismului în Armenia. Biserica Apostolică Armeană își revendică originea de la acești doi Apostoli.
Scrierea Epistolei sobornicești (c. 60-65 d.Hr.)
Compune Epistola lui Iuda, o scriere scurtă dar intensă, avertizând împotriva învățătorilor mincinoși care „s-au strecurat" în Biserică, pervertind harul lui Dumnezeu în desfrânare.
Misiunea în Persia și mucenicia (c. 65-70 d.Hr.)
Se deplasează în Persia, unde se întâlnește cu [Apostolul Simon
Surse și scrieri
Epistola Sobornicească a lui Iuda
Cuprinsă în canonul Noului Testament, este una dintre cele mai scurte cărți ale Scripturii (25 de versete), dar una dintre cele mai intense. Avertizează împotriva falșilor învățători, citează din cartea lui Enoh (Iuda 1:14-15) și din Adormirea lui Moise, și se încheie cu una dintre cele mai frumoase doxologii ale Scripturii: „Iar Celui ce poate să vă păzească fără de poticnire și să vă pună înaintea slavei Sale, fără prihană, cu bucurie..." (Iuda 1:24-25).
Evanghelia după Ioan (14:22-23)
Consemnează întrebarea lui Iuda Tadeu la Cina cea de Taină și răspunsul lui Hristos despre locuirea Sfintei Treimi în sufletul celui credincios — un text fundamental pentru teologia mistică ortodoxă.
Actele lui Tadeu și Doctrina lui Addai
Texte timpurii care relatează misiunea lui Tadeu la Edesa și vindecarea regelui Abgar. Deși nu sunt canonice, reflectă tradiții foarte vechi despre activitatea misionară a Apostolului.
Eusebiu de Cezareea, Historia Ecclesiastica (I, 13)
Relatează corespondența dintre Abgar și Hristos și trimiterea unui ucenic (Tadeu) la Edesa, legând această tradiție de Apostolul Iuda Tadeu.
Sinaxarul ortodox (19 iunie)
Viața și pătimirea Sfântului Apostol Iuda Tadeu, cu relatarea misiunii și muceniciei sale.
Patimile Sfinților Simon și Iuda (Passio Simonis et Iudae)
Text hagiografic care descrie misiunea și mucenicia comună a lui Simon Zilotul și Iuda Tadeu în Persia.
Contemporani
Mântuitorul care l-a ales pe Iuda Tadeu între cei doisprezece Apostoli. La Cina cea de Taină, Iuda Tadeu I-a adresat întrebarea: „Doamne, ce s-a întâmplat că ai să Te arăți nouă și nu lumii?" (Ioan 14:22), primind unul dintre cele mai profunde răspunsuri despre locuirea Sfintei Treimi în sufletul credinciosului. Ca „frate al Domnului", Iuda Tadeu L-a cunoscut pe Hristos din copilărie și L-a mărturisit ca Domn și Dumnezeu.
Fratele lui Iuda Tadeu (Iuda 1:1), primul episcop al Ierusalimului și autorul Epistolei lui Iacob. Cei doi frați au fost amândoi Apostoli și „frați ai Domnului", dedicându-și viața propovăduirii Evangheliei. Legătura lor frățească și apostolică este unică în ceata celor doisprezece.
Cel mai apropiat tovarăș de misiune al lui Iuda Tadeu. Cei doi au propovăduit și au suferit mucenicia împreună în Persia, fiind nedespărțiți în viață și în moarte. Sunt prăznuiți adesea împreună în calendarul liturgic.
Coleg apostol, ales prin sorți după trădarea și moartea lui Iuda Iscarioteanul. Matia a completat numărul celor doisprezece Apostoli, restabilind plinătatea comunității apostolice din care făcea parte și Iuda Tadeu.
Împreună cu Iuda Tadeu, este considerat co-întemeietor al Bisericii în Armenia. Amândoi au propovăduit în regiunile estice și au suferit mucenicia pentru Hristos.
Regele Abgar al Edesei (murit c. 50 d.Hr.)
Tradiția consemnează că Iuda Tadeu (sau ucenicul Tadeu) l-a vizitat pe regele Abgar la Edesa, l-a vindecat de boala sa și l-a botezat, punând bazele creștinismului în Mesopotamia.
Versete cheie
"Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: Doamne, ce s-a întâmplat că ai să Te arăți nouă și nu lumii?"
— Ioan 14:22"Iisus i-a răspuns și i-a zis: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și Ne vom face locaș la el."
— Ioan 14:23"Iubiților, punând toată sârguința să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, simțit-am nevoie să vă scriu, rugându-vă să luptați pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna."
— Iuda 1:3"Iar voi, iubiților, zidiți-vă pe voi înșivă pe preasfânta voastră credință, rugați-vă în Duhul Sfânt, păstrați-vă pe voi în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre viață veșnică."
— Iuda 1:20-21"Iar Celui ce poate să vă păzească fără de poticnire și să vă pună fără prihană înaintea slavei Sale, cu bucurie, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, mărire, slavă, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum, și în veci. Amin."
— Iuda 1:24-25Semnificație
Locuirea Sfintei Treimi în sufletul credinciosului
Întrebarea lui Iuda Tadeu de la Cina cea de Taină și răspunsul Mântuitorului (Ioan 14:22-23) constituie unul dintre textele fundamentale ale teologiei mistice ortodoxe. Dumnezeu nu Se descoperă „lumii" în mod exterior, ci vine și Se sălășluiește în inima celui care Îl iubește și Îi păzește cuvântul. Această învățătură a inspirat întreaga tradiție isihastă, de la Părinții Deșertului până la Sfântul Grigorie Palama.
Apărarea credinței apostolice
Epistola lui Iuda este un apel stăruitor de a „lupta pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna" (Iuda 1:3). Această formulă exprimă principiul ortodox al neschimbabilității credinței apostolice — credința nu evoluează și nu se adaptează modelor, ci rămâne aceeași „odată pentru totdeauna".
Avertisment împotriva antinomianismului
Iuda avertizează împotriva celor care „prefac harul Dumnezeului nostru în desfrânare" (Iuda 1:4) — o problemă care a existat în Biserica primară și persistă în toate epocile. Această învățătură completează mesajul fratelui său Iacob despre credința care trebuie dovedită prin fapte.
Întemeietorul Bisericii în Armenia
Alături de Bartolomeu, Iuda Tadeu este considerat apostolul Armeniei. Convertirea Armeniei la creștinism (anul 301, sub regele Tiridates III) este astfel înrădăcinată într-o tradiție apostolică directă, făcând din Armenia prima națiune creștină din istorie.
Ocrotitorul cauzelor disperate
În pietatea ortodoxă și creștină în general, Sfântul Iuda Tadeu este invocat ca protector al celor aflați în situații fără ieșire. Această tradiție poate fi legată de faptul că numele său, asemănător cu al lui Iuda Iscarioteanul, l-a făcut „uitat" de mulți creștini — și tocmai de aceea el este gata să ajute pe cei „uitați" și „fără nădejde".
Mărturia fraților Domnului
Iuda și Iacob, „frații Domnului", sunt o mărturie deosebit de puternică a dumnezeirii lui Hristos. Ei L-au cunoscut pe Iisus din copilărie, L-au văzut crescând, și totuși L-au recunoscut ca Domn și Dumnezeu — o mărturie pe care numai rudele cele mai apropiate o puteau da cu atâta greutate.