A doua jumătate a cărții Faptelor Apostolilor, scrisă de Sfântul Evanghelist Luca, este practic biografia misionară a lui Pavel, conținând detalii despre călătoriile, predicile, procesele și naufragiul său.

Menționează epistolele lui Pavel în 2 Petru 3:15-16, numindu-le „Scripturi" și recunoscând înțelepciunea dată lui de Dumnezeu.

Corifeii Apostolilor. Petru și Pavel au lucrat împreună la Sinodul din Ierusalim (Faptele Apostolilor 15). Pavel l-a mustrat frățește pe Petru la Antiohia pentru fățărnicie (Galateni 2:11-14). Amândoi au fost martirizați la Roma și sunt prăznuiți împreună la 29 iunie.

Unul dintre „stâlpii" Bisericii (Galateni 2:9), alături de Petru și Iacob. Pavel mărturisește că a primit „dreapta de părtășie" de la Ioan, Petru și Iacob la Ierusalim.

Apostol contemporan care a predicat în regiuni diferite (Scitia, Grecia), completând misiunea lui Pavel către neamuri prin propovăduirea sa în ținuturile răsăritene.

Martirizat înainte de prima călătorie misionară a lui Pavel. Primul apostol mucenic, a cărui moarte este consemnată în Faptele Apostolilor 12:2.

Episcop al Antiohiei după Petru și Euodiu. A continuat tradiția apostolică petro-paulină în cetatea unde ucenicii au fost numiți pentru prima dată „creștini" (Faptele Apostolilor 11:26).

Ucenic al Apostolului Ioan și episcop al Smirnei. Citează frecvent din epistolele lui Pavel în propria sa Epistolă către Filipeni, perpetuând astfel învățătura paulină în Biserica din secolul al doilea.

Citează extensiv din epistolele lui Pavel în „Adversus Haereses", apărând interpretarea ortodoxă a scrierilor sale împotriva gnosticilor și conectând teologia paulină cu tradiția Bisericii din secolul al doilea.

Coleg apostol și partener de misiune în prima călătorie misionară. Barnaba l-a descoperit pe Pavel pentru Biserică după convertirea sa și l-a adus la Antiohia. Au predicat împreună în Cipru și Asia Mică (Faptele Apostolilor 13-14).

„Doctorul cel iubit" (Coloseni 4:14), însoțitorul credincios al lui Pavel în călătorii, autorul Evangheliei după Luca și al Faptelor Apostolilor.

Relație complexă: de la respingere inițială („nu-l lua pe cel care se despărțise") la reconciliere și prețuire („îmi este de folos" — 2 Timotei 4:11). Marcu l-a însoțit pe Pavel în prima călătorie misionară și, după o perioadă de maturizare sub Barnaba, s-a reîntors în slujba lui Pavel.

„Copilul meu adevărat în credință" (1 Timotei 1:2), cel mai apropiat ucenic al lui Pavel, hirotonit episcop al Efesului.

Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, Care i S-a arătat lui Pavel pe drumul Damascului în lumină orbitoare (Faptele Apostolilor 9:3-6), chemându-l să fie „vas ales" pentru neamuri (Faptele Apostolilor 9:15).

Părintele credincioșilor, pe care Pavel îl invocă extensiv în Romani 4 și Galateni 3 ca model al justificării prin credință, arătând că făgăduința lui Dumnezeu către Avraam se împlinește în Hristos pentru toate neamurile.

Unul dintre cei doisprezece Apostoli, pe care Pavel l-a vizitat la Ierusalim de mai multe ori (Galateni 1:19; 2:9; Faptele Apostolilor 21:18) și cu care a conlucrat la Sinodul Apostolic pentru a stabili libertatea neamurilor față de Legea mozaică.

Primul episcop al Ierusalimului, pe care Pavel l-a vizitat și l-a recunoscut ca „stâlp" al Bisericii (Galateni 2:9); deși aveau perspective diferite privind relația dintre Lege și Evanghelie, s-au respectat reciproc.

Contemporan în misiunea apostolică; amândoi au scris texte canonice ale Noului Testament, Matei adresându-se iudeilor iar Pavel neamurilor, completându-se astfel în vestirea Evangheliei.

Întocmai cu Apostolii, contemporană în lucrarea misionară; ca și Pavel, a călătorit extensiv pentru a răspândi Evanghelia în lumea greco-romană, mărturisind pe Hristos până la martiriul din timpul lui Nero.

Convertit prin predica lui Pavel în Areopagul Atenei. Membru al tribunalului suprem atenian, a devenit primul episcop al Atenei.

Primul mucenic al Bisericii. Pavel a fost prezent la uciderea sa cu pietre, păzind hainele ucigașilor (Faptele Apostolilor 7:58). Rugăciunea lui Ștefan pentru persecutori a fost sămânță a convertirii lui Pavel.

Unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli (Faptele Apostolilor 6:5). Filip a propovăduit în Samaria și l-a botezat pe famenul etiopian. Pavel a stat în casa lui Filip la Cezareea (Faptele Apostolilor 21:8-9).