Sfântul Apostol Bartolomeu (Natanael)
Apostol, †sec. I d.Hr.
Biografie
Sfântul Apostol Bartolomeu (în aramaică: Bar-Talmay, „fiul lui Talmay") este identificat în tradiția ortodoxă cu Natanael (în ebraică: נְתַנְאֵל, „dar al lui Dumnezeu") din Evanghelia după Ioan. Această identificare se bazează pe faptul că în Evangheliile sinoptice numele Bartolomeu apare întotdeauna alături de Filip, iar în Evanghelia lui Ioan, Natanael apare în aceeași poziție, fiind adus de Filip la Hristos.
Natanael era originar din Cana Galileei (Ioan 21:2), cetatea în care Hristos a săvârșit prima Sa minune — prefacerea apei în vin. Când Filip i-a vestit că a găsit pe Mesia, Natanael a răspuns cu celebra întrebare sceptică: „Din Nazaret poate fi ceva bun?" (Ioan 1:46). Însă scepticismul său onest s-a transformat imediat în mărturisire de credință atunci când Hristos l-a întâmpinat cu cuvintele: „Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug!" (Ioan 1:47).
Uimirea și credința lui Natanael se adâncesc când Hristos îi revelează că l-a văzut sub smochin, înainte ca Filip să-l cheme — moment în care Natanael rostește una dintre cele mai timpurii mărturisiri cristologice: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!" (Ioan 1:49). Hristos îi promite că va vedea lucruri și mai mari: „Veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului" (Ioan 1:51), făcând referire la scara lui Iacov și arătând că El Însuși este podul între cer și pământ.
După Învierea Domnului, Natanael este menționat printre ucenicii prezenți la arătarea lui Hristos la Marea Tiberiadei (Ioan 21:2). După Cincizecime, tradiția consemnează că Bartolomeu a propovăduit Evanghelia în Armenia, India, Mesopotamia și Etiopia, aducând neamuri întregi la credința în Hristos. A suferit mucenicia prin jupuire de viu, una dintre cele mai cumplite forme de martiriu.
Cronologie
Originile din Cana Galileei (sec. I d.Hr.)
Natanael s-a născut în Cana Galileei (Ioan 21:2), un sat la câțiva kilometri nord de Nazaret. Ca galilean, era probabil familiarizat atât cu cultura iudaică cât și cu cea elenistică. Numele său ebraic — „dar al lui Dumnezeu" — reflectă o familie evlavioasă.
Chemarea de către Hristos prin Filip (c. 27 d.Hr.)
Filip îl găsește pe Natanael și îi vestește că a aflat pe Cel despre Care au scris Moise și Proorocii. Natanael este sceptic — „Din Nazaret poate fi ceva bun?" — dar acceptă invitația lui Filip: „Vino și vezi" (Ioan 1:45-46). Întâlnirea cu Hristos îi transformă scepticismul în mărturisire: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!" (Ioan 1:49).
Ucenic al lui Hristos (c. 27-30 d.Hr.)
Ca unul dintre cei doisprezece, Natanael-Bartolomeu Îl urmează pe Hristos în întreaga Sa activitate publică, fiind martor al minunilor, al învățăturilor și al Patimilor. Deși nu mai este menționat nominal în episoade specifice, prezența sa constantă este confirmată de listele apostolice.
Martor al Învierii la Marea Tiberiadei (c. 30 d.Hr.)
După Înviere, Natanael este prezent la arătarea lui Hristos pe malul Mării Tiberiadei, alături de Petru, Toma, fiii lui
Cincizecimea și trimiterea apostolică (c. 33 d.Hr.)
Primește Duhul Sfânt la Cincizecime și este trimis să propovăduiască Evanghelia neamurilor. Tradiția îi atribuie una dintre cele mai vaste arii misionare dintre toți Apostolii.
Propovăduirea în Armenia (sec. I d.Hr.)
Bartolomeu este considerat, alături de Apostolul Tadeu, întemeietorul Bisericii din Armenia. Tradiția armeană consemnează că a botezat pe regele Polimius al Armeniei și a întemeiat comunități creștine în mai multe orașe armene.
Propovăduirea în India și Mesopotamia (sec. I d.Hr.)
Tradiția consemnează călătorii misionare ale lui Bartolomeu în India (unde Eusebiu menționează că filozoful Pantaenus a găsit o copie a Evangheliei după Matei lăsată de Bartolomeu) și în Mesopotamia.
Propovăduirea în Etiopia (sec. I d.Hr.)
Unele tradiții consemnează propovăduirea lui Bartolomeu și în Etiopia, unde ar fi predicat populațiilor locale și ar fi săvârșit minuni.
Surse și scrieri
Evanghelia după Ioan
Sursa canonică principală despre Natanael. Capitolul 1 (versetele 45-51) consemnează chemarea sa și mărturisirea de credință, iar capitolul 21 (versetul 2) îl plasează printre martorii arătării de la Marea Tiberiadei.
Evangheliile sinoptice și Faptele Apostolilor
Bartolomeu este menționat în toate cele patru liste apostolice (Matei 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:14; Fapte 1:13), apărând constant alături de Filip, ceea ce susține identificarea cu Natanael.
Eusebiu de Cezareea (c. 260-339)
În „Historia Ecclesiastica" (V, 10), menționează că filozoful Pantaenus, călătorind în India în jurul anului 190 d.Hr., a găsit acolo o copie a Evangheliei după Matei în ebraică, lăsată de Bartolomeu.
Moisei din Chorene (sec. V)
Istoricul armean consemnează în detaliu activitatea misionară a lui Bartolomeu în Armenia, botezarea regelui și martiriul său.
Sinaxarul și Mineiele
Sinaxarul Bisericii Ortodoxe conține viața detaliată a Sfântului Bartolomeu, cu relatări ale minunilor, propovăduirii și muceniciei sale.
Evanghelia lui Bartolomeu (text apocrif)
Text apocrif din sec. III-IV care conține pretinse revelații primite de Bartolomeu de la Hristos după Înviere. Deși nu este canonic, reflectă venerația timpurie față de Apostol.
Contemporani
Cel mai apropiat prieten al lui Bartolomeu dintre Apostoli. Filip l-a adus pe Natanael la Hristos (Ioan 1:45-46) și în toate listele apostolice cei doi apar alături. Prietenia lor este un model de comuniune frățească în slujirea lui Hristos.
Coleg apostol, prezent împreună cu Bartolomeu la arătarea de pe malul Mării Tiberiadei (Ioan 21:2). Ambii au propovăduit în regiunile estice — Toma în India, Bartolomeu în Armenia și India — și ambii au suferit mucenicia departe de Palestina.
Coleg apostol. Tradiția leagă pe Bartolomeu de Evanghelia după Matei prin relatarea lui Eusebiu despre o copie a acestei Evanghelii dusă de Bartolomeu în India. Ambii sunt pomeniți în toate listele apostolice.
Co-fondator al Bisericii din Armenia, alături de Bartolomeu. Tradiția armeană venerează pe amândoi ca „Luminătorii Armeniei" și întemeietorii credinței creștine în acea țară.
Prezent alături de Bartolomeu la arătarea de pe malul Mării Tiberiadei (Ioan 21). Petru, ca și Bartolomeu, a fost chemat în primele zile ale activității publice a lui Hristos.
Versete cheie
"Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi."
— Ioan 1:46"Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug!"
— Ioan 1:47"Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!"
— Ioan 1:48-49"Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului."
— Ioan 1:50-51"Erau împreună Simon-Petru și Toma, cel numit Geamănul, și Natanael, cel din Cana Galileei, și fiii lui Zevedeu și alți doi din ucenicii Lui."
— Ioan 21:2Semnificație
Scepticismul onest care devine credință
Întrebarea lui Natanael — „Din Nazaret poate fi ceva bun?" — nu este expresia necredinței, ci a unui spirit sincer care caută adevărul. Ortodoxia nu condamnă întrebările oneste, ci le primește ca punct de plecare al credinței. Natanael nu respinge invitația, ci acceptă să „vină și să vadă", iar întâlnirea personală cu Hristos îi transformă îndoiala în mărturisire deplină.
„Israelit fără vicleșug" — chipul omului curat
Lauda pe care Hristos i-o adresează lui Natanael — „israelit în care nu este vicleșug" — arată că sinceritatea inimii este condiția primirii revelației dumnezeiești. Natanael este tipul omului care nu se ascunde în spatele ipocriziei, ci stă deschis în fața lui Dumnezeu.
Scara lui Iacov împlinită în Hristos
Promisiunea făcută lui Natanael — „veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului" — face referire directă la viziunea patriarhului Iacov (Facerea 28:12) și revelează că Hristos Însuși este scara care leagă cerul de pământ, Dumnezeu de om.
Apostolul Armeniei
Bartolomeu este cinstit ca întemeietor al Bisericii din Armenia, una dintre cele mai vechi Biserici creștine din lume. Propovăduirea sa acolo a pus temelia credinței care va face din Armenia primul stat creștin din istorie (301 d.Hr.).
Martiriul prin jupuire — icoana răbdării
Forma cumplită a muceniciei sale — jupuirea de viu — a făcut din Bartolomeu un simbol al răbdării supreme și al dăruirii totale pentru Hristos. În iconografia ortodoxă, este uneori reprezentat ținându-și pielea în mâini, ca semn al jertfei sale.
Cinstirea în Biserica Ortodoxă
Sfântul Apostol Bartolomeu este pomenit pe 11 iunie (stil vechi) și pe 25 august (împreună cu Apostolul Tit). Troparele zilei celebrează credința sa, propovăduirea între neamuri și cununa muceniciei sale.