Sfântul Iosif din Arimateea
Sfetnic de cinste, ucenic tainic al Domnului, sec. I d.Hr.
Biografie
Sfântul Iosif din Arimateea (în greacă: Ἰωσὴφ ἀπὸ Ἁριμαθαίας) era „sfetnic de cinste" (βουλευτής εὐσχήμων) — membru al Sinedriului, bogat și influent, dar totodată „ucenic al lui Iisus, însă pe ascuns, de frica iudeilor" (Ioan 19:38). Era din Arimateea, localitate în munții Efraim.
Toate cele patru Evanghelii menționează rolul său crucial la îngroparea Domnului — singurul eveniment la care apare, dar cu o importanță covârșitoare. Luca precizează că „nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor" (Luca 23:51) — nu votase condamnarea lui Hristos.
După Răstignire, Iosif „a îndrăznit" (ἐτόλμησεν — Marcu 15:43) și s-a dus la Pilat cerând trupul lui Iisus. Gestul cerea curaj: un membru al Sinedriului care cere public trupul unui condamnat la moarte își risca poziția și viața. Pilat s-a mirat că Iisus murise deja și i-a dat trupul.
Împreună cu Nicodim, Iosif a coborât trupul de pe Cruce, l-a uns cu miresme, l-a înfășurat în giulgiu curat de in și l-a pus „în mormântul lui cel nou, pe care-l săpase în stâncă" (Matei 27:60) — propriul mormânt, în care nimeni nu mai fusese pus. A prăvălit o piatră mare la ușa mormântului.
Prin acest gest, Iosif a împlinit fără să știe profeția lui Isaia: „Mormântul Lui a fost cu cei fără de lege, dar cu cel bogat a fost în moartea Sa" (Isaia 53:9).
Este prăznuit la 31 iulie, împreună cu Nicodim.
Cronologie
Membru al Sinedriului
Iosif era „sfetnic de cinste, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu" (Marcu 15:43). Om bogat, influent, dar cu inima deschisă spre așteptarea mesianică.
Ucenic tainic
Era „ucenic al lui Iisus, însă pe ascuns, de frica iudeilor" (Ioan 19:38). Nu votase condamnarea lui Hristos (Luca 23:51).
Cererea trupului de la Pilat — Vinerea Mare
După Răstignire, Iosif „a îndrăznit" să ceară trupul de la Pilat. Pilat s-a mirat și a confirmat moartea prin centurion. A dat trupul lui Iosif.
Îngroparea Domnului
Împreună cu Nicodim, a coborât trupul de pe Cruce, l-a înfășurat în giulgiu de in cu miresme și l-a pus în propriul mormânt nou, săpat în stâncă (Matei 27:59-60).
Surse și scrieri
Sfintele Evanghelii
Matei 27:57-60 — „om bogat din Arimateea, ucenic al lui Iisus." Marcu 15:42-46 — „sfetnic de cinste, care a îndrăznit." Luca 23:50-53 — „nu se învoise cu sfatul lor." Ioan 19:38-42 — „ucenic pe ascuns, de frica iudeilor."
Sfinții Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur — laudă curajul lui Iosif: a îndrăznit în momentul în care apostolii se ascundeau.
Contemporani
Cel al Cărui trup l-a îngrijit cu evlavie și l-a pus în propriul mormânt — jertfa cea mai concretă de care era capabil.
Împreună au coborât trupul de pe Cruce și L-au îngropat. Ambii erau membri ai Sinedriului, ucenici tainici care au îndrăznit în momentul decisiv.
Pe când apostolii se ascundeau de frică, Iosif — care nu era apostol — a mers la Pilat cu curaj. Contrastul subliniază că devotamentul nu depinde de rang, ci de inimă.
Procuratorul roman al Iudeii, la care Iosif „a îndrăznit" să ceară trupul lui Iisus pentru îngropare (Marcu 15:43). Pilat s-a mirat că Iisus murise deja și a dat trupul.
Versete cheie
"Venind seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care și el fusese ucenic al lui Iisus. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus."
— Matei 27:57-58"A venit Iosif din Arimateea, sfetnic de cinste, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, și îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus."
— Marcu 15:43"Om bun și drept, care nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor."
— Luca 23:50-51"Iosif din Arimateea, ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să ia trupul lui Iisus."
— Ioan 19:38"Mormântul Lui a fost cu cei fără de lege, dar cu cel bogat a fost în moartea Sa."
— Isaia 53:9Semnificație
Curajul în momentul decisiv
Când apostolii se ascundeau, un ucenic „tainic" a îndrăznit. Verbul τολμάω (a îndrăzni) folosit de Marcu subliniază costul gestului. Iosif ne arată că momentul adevărului nu alege pe cei pregătiți, ci pe cei dispuși.
Împlinirea profeției lui Isaia
„Cu cel bogat a fost în moartea Sa" (Isaia 53:9) — Iosif, om bogat, a oferit propriul mormânt. Profeția nu a fost împlinită prin planificare omenească, ci prin providența lui Dumnezeu care a mișcat inima unui om la momentul potrivit.
Mormântul nou — simbol al Învierii
Faptul că mormântul era „nou, în care nimeni nu fusese pus" (Ioan 19:41) are o semnificație teologică: exclude orice confuzie sau contestare a Învierii. Din acest mormânt gol va răsuna vestea: „Nu este aici, a înviat!"