Sfântul Drept Lazăr
Din Betania, prietenul Domnului, sec. I d.Hr.
Biografie
Sfântul Drept Lazăr (în greacă: Λάζαρος; din ebraicul אֶלְעָזָר — Eleazar, „Dumnezeu a ajutat") din Betania era fratele Martei și al Mariei, și prieten apropiat al lui Hristos. Evanghelistul Ioan subliniază de trei ori iubirea lui Iisus pentru această familie: „Iisus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr" (Ioan 11:5).
Lazăr s-a îmbolnăvit grav, iar surorile au trimis vorbă lui Iisus: „Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav" (Ioan 11:3). Hristos a întârziat deliberat două zile, apoi a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar Mă duc să-l trezesc" (Ioan 11:11). Când a ajuns la Betania, Lazăr era mort de patru zile — dincolo de orice speranță omenească. „Doamne, deja miroase, căci este a patra zi" (Ioan 11:39).
La mormânt, Hristos „a lăcrimat" (ἐδάκρυσεν — Ioan 11:35, cel mai scurt verset al Scripturii) și „S-a tulburat în duh" — arătând că Dumnezeu nu este indiferent la suferința umană. Apoi a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!" (Ioan 11:43). Și cel mort a ieșit, legat cu fâșii la mâini și picioare, iar Iisus a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă" (Ioan 11:44).
Învierea lui Lazăr este cea mai mare minune a lui Hristos înainte de propria Sa Înviere — și tocmai ea a declanșat hotărârea definitivă a Sinedriului de a-L ucide: „Din ziua aceea s-au sfătuit să-L omoare" (Ioan 11:53). Arhiereii au hotărât să-l ucidă și pe Lazăr, „căci din pricina lui mulți din iudei mergeau și credeau în Iisus" (Ioan 12:10-11).
Conform tradiției ortodoxe, Lazăr a trăit încă 30 de ani după învierea sa. A fost hirotonit episcop de Sfântul Pavel și Sfântul Barnaba în Kition (Larnaca, Cipru), unde a păstorit timp de 18 ani. A adormit a doua oară în pace. Moaștele sale au fost descoperite în Larnaca în 890.
Este prăznuit în Sâmbăta lui Lazăr (cu o zi înainte de Duminica Floriilor) și la 17 octombrie.
Cronologie
Viața în Betania
Lazăr locuia cu surorile sale Marta și Maria în Betania, la circa 3 km de Ierusalim. Casa lor era loc de adăpost pentru Hristos și ucenici.
Boala și moartea
Lazăr s-a îmbolnăvit grav. Surorile au trimis vorbă lui Iisus, Care era dincolo de Iordan. Hristos a întârziat deliberat, iar Lazăr a murit.
Învierea din morți (Ioan 11:1-44)
Hristos a venit la Betania după patru zile. A plâns la mormânt, apoi a strigat: „Lazăre, vino afară!" Lazăr a ieșit din mormânt, legat cu fâșii — cea mai mare minune publică a lui Hristos.
Cina din Betania (Ioan 12:1-11)
Cu șase zile înainte de Paști, Lazăr stătea la masă cu Iisus în Betania. „Mulțime mare de iudei... a venit nu numai pentru Iisus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr" (Ioan 12:9). Arhiereii au hotărât să-l ucidă și pe Lazăr.
Episcop al Kitionului, Cipru (tradiție)
Conform tradiției, Lazăr a plecat din Iudeea din cauza persecuțiilor și a ajuns în Cipru. A fost hirotonit episcop de Barnaba în Kition (Larnaca actuală), unde a păstorit circa 18 ani.
Surse și scrieri
Evanghelia după Ioan (capitolul 11-12)
Sursa canonică principală. Ioan 11:1-44 — învierea lui Lazăr. Ioan 12:1-11 — cina din Betania și hotărârea de a-l ucide.
Evanghelia după Luca
Luca 10:38-42 — casa din Betania (Lazăr nu este menționat, dar contextul este același).
Tradiția cipriota
Inscripții și tradiții locale din Larnaca atestă episcopatul lui Lazăr. Biserica Sfântul Lazăr din Larnaca, construită peste mormântul său, este un important loc de pelerinaj.
Sfinții Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur — în omiliile la Ioan, dezvoltă teologia învierii lui Lazăr ca prefigurare a Învierii universale.
Contemporani
Prietenul său, Cel Care l-a înviat din morți și pentru Care a plâns la mormântul lui. „Prietenul nostru Lazăr a adormit" (Ioan 11:11) — una dintre puținele ocazii în care Hristos numește pe cineva „prieten."
Sora sa mai mare, cea care L-a întâmpinat pe Hristos cu mărturisirea credinței înainte de învierea lui.
Conform tradiției, l-a hirotonit pe Lazăr episcop al Kitionului în Cipru, în timpul misiunii sale apostolice pe insulă.
Sora sa, cea care a șezut la picioarele lui Hristos ascultând cuvântul Său și L-a uns cu mir de nard. La moartea lui Lazăr, lacrimile ei L-au mișcat pe Hristos.
Versete cheie
"Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav."
— Ioan 11:3"Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac."
— Ioan 11:25-26"Și a lăcrimat Iisus."
— Ioan 11:35"Lazăre, vino afară! Și a ieșit cel mort, legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză."
— Ioan 11:43-44"Arhiereii au sfătuit ca și pe Lazăr să-l omoare, căci din pricina lui mulți din iudei mergeau și credeau în Iisus."
— Ioan 12:10-11Semnificație
Prefigurarea Învierii universale
Învierea lui Lazăr este dovada concretă a puterii lui Hristos asupra morții. „Eu sunt Învierea și Viața" (Ioan 11:25) nu este o metaforă, ci o realitate demonstrată la mormântul din Betania. Lazăr înviat cu trupul său coruptibil prefigurează învierea universală a morților la a Doua Venire.
„Iisus a lăcrimat" — umanitatea lui Dumnezeu
Cel mai scurt verset al Scripturii (Ioan 11:35) este și unul dintre cele mai profunde. Dumnezeu întrupat plânge la mormântul prietenului Său — nu pentru că nu poate face nimic, ci pentru că suferința umană Îl atinge real. Hristos nu este un Dumnezeu distant, ci Unul Care plânge cu cei ce plâng.
Sâmbăta lui Lazăr — pragul Săptămânii Mari
Învierea lui Lazăr este prăznuită în sâmbăta dinainte de Duminica Floriilor — pragul Săptămânii Patimilor. Astfel, ultima mare minune a lui Hristos deschide drumul spre Patimă și Înviere. Moartea biruită la Betania anunță moartea biruită la Ierusalim.
Paradoxul: învierea care duce la moarte
Ironia supremă: tocmai învierea lui Lazăr declanșează hotărârea de a-L ucide pe Hristos (Ioan 11:53). Dătătorul de viață este condamnat la moarte pentru că a dat viață. Păcatul nu suportă prezența vieții.