Sfântul Patriarh Iacov
Israel, tatăl celor douăsprezece seminții, c. 1800 î.Hr.
Biografie
Sfântul Patriarh Iacov (în ebraică: יַעֲקֹב — „Cel ce ține de călcâi"), numit și Israel (יִשְׂרָאֵל — „Cel ce s-a luptat cu Dumnezeu"), este al treilea patriarh al poporului ales, fiul lui Isaac și al Rebecăi, tatăl celor douăsprezece fii din care s-au format cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
S-a născut gemene cu Esau, ținându-l de călcâi (Facerea 25:26). A primit binecuvântarea primogeniturii de la tatăl său orb (Facerea 27), ceea ce l-a forțat să fugă la Haran, la unchiul Laban.
La Betel, în drumul spre Haran, a avut viziunea scării cerești: „O scară era sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe ea. Și iată, Domnul stătea deasupra ei" (Facerea 28:12-13). Scara lui Iacov este interpretată în Tradiția ortodoxă ca tip al Născătoarei de Dumnezeu — scara prin care Dumnezeu S-a coborât la om.
La vadul Iabocului, Iacov s-a luptat toată noaptea cu un Personaj misterios și a primit numele Israel: „De acum nu-ți va mai fi numele Iacov, ci Israel, căci te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai biruit" (Facerea 32:28). Sfinții Părinți identifică pe Cel care s-a luptat cu Iacov cu Fiul lui Dumnezeu înainte de Întrupare (teofanie).
Hristos face referire la Iacov: „Vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția cerurilor" (Matei 8:11).
Cronologie
Nașterea și primogenitură (Facerea 25)
Născut gemene cu Esau. A cumpărat dreptul de întâi-născut și a primit binecuvântarea tatălui.
Viziunea scării cerești — Betel (Facerea 28)
Scara care unește cerul cu pământul. Dumnezeu reînnoiește Legământul avraamic.
Anii la Haran (Facerea 29-31)
A slujit lui Laban 14 ani pentru Rahela și Lia. Din cele două soții și cele două slujnice s-au născut cei doisprezece fii — părinții celor douăsprezece seminții.
Lupta de la Iaboc — numele Israel (Facerea 32)
S-a luptat cu Dumnezeu toată noaptea și a primit numele Israel.
Surse și scrieri
Cartea Facerii
Capitolele 25-50 — viața completă de la naștere la adormire.
Noul Testament
Matei 8:11 — la masă cu Avraam și Isaac în Împărăție. Ioan 4:12 — samarineanca: „Au doară ești Tu mai mare decât tatăl nostru Iacov?" Fapte 7:8-16 — discursul lui Ștefan. Evrei 11:21 — în galeria credinței.
Contemporani
Cel prefigurat de profețiile lui Iacov: „Sceptrul nu se va depărta de la Iuda... până va veni Șilo" (Facerea 49:10). Hristos vine din Iuda, fiul lui Iacov.
Tatăl său, de la care a primit binecuvântarea și Legământul.
Bunicul său, primul purtător al Legământului divin.
Versete cheie
"Și a visat că o scară era sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe ea."
— Facerea 28:12-13"De acum nu-ți va mai fi numele Iacov, ci Israel, căci te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai biruit."
— Facerea 32:28"Nu se va depărta sceptrul de la Iuda, nici toiagul de cârmuire de la picioarele lui, până va veni Șilo, și de El vor asculta popoarele."
— Facerea 49:10"Vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția cerurilor."
— Matei 8:11Semnificație
Scara lui Iacov — tipul Născătoarei de Dumnezeu
În imnografia ortodoxă, scara lui Iacov este tip al Maicii Domnului: prin ea, Dumnezeu S-a coborât la om (Întruparea). „Bucură-te, scara cerească pe care S-a coborât Dumnezeu" — din Acatistul Buneivestiri.
Lupta cu Dumnezeu — rugăciunea stăruitoare
Lupta de la Iaboc este model al rugăciunii stăruitoare care nu cedează: „Nu Te las până nu mă vei binecuvânta!" (Facerea 32:26). Numele Israel (Cel ce s-a luptat cu Dumnezeu) definește relația poporului ales cu Dumnezeu — o luptă a credinței.
Cei doisprezece fii — tipul celor doisprezece apostoli
Cele douăsprezece seminții ale lui Israel, născute din Iacov, prefigurează cele douăsprezece temeliuri ale Bisericii — cei doisprezece apostoli.