Sfântul Proroc Ieremia
Profet major, sec. VII-VI î.Hr.
Biografie
Sfântul Proroc Ieremia (în ebraică: יִרְמְיָהוּ, „Domnul înalță") a fost „profetul plângător", chemat de Dumnezeu din tinerețe să vestească distrugerea Ierusalimului și exilul babilonian. A trăit în cea mai dramatică perioadă din istoria Regatului lui Iuda — căderea definitivă a Ierusalimului în 586 î.Hr.
Ieremia a fost fiu de preot din Anatot, lângă Ierusalim. Dumnezeu l-a chemat ca profet pe când era tânăr, spunându-i: „Mai înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, și mai înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare" (Ieremia 1:5).
A predicat timp de 40 de ani unui popor care nu l-a ascultat. A fost persecutat, bătut, aruncat într-o cisternă cu noroi, închis și, în cele din urmă, dus forțat în Egipt după căderea Ierusalimului.
Cronologie
Chemarea la profeție (c. 627 î.Hr.)
Dumnezeu îl cheamă pe tânărul Ieremia: „Nu zice: «Sunt tânăr», căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite" (Ieremia 1:7). Primește viziunea migdalului înflorit și a cazanului clocotitor.
Reforma regelui Iosia (c. 622 î.Hr.)
Descoperirea Cărții Legii în Templu declanșează o reformă religioasă sub regele Iosia. Ieremia susține reforma, dar avertizează că schimbarea trebuie să fie din inimă, nu doar externă.
Moartea lui Iosia la Meghiddo (609 î.Hr.)
Regele Iosia moare în bătălia de la Meghiddo. Ieremia îl plânge. Iuda intră într-o spirală de declin sub regii următori, care ignoră avertismentele profetului.
Cuvântarea din Templu (c. 608 î.Hr.)
Ieremia rosteşte celebra predică din curtea Templului, avertizând că Templul va fi distrus ca și sanctuarul din Șilo. Este aproape ucis de mulțime, dar scapă (Ieremia 7, 26).
Aruncat în cisternă (c. 588 î.Hr.)
În timpul asediului babilonian, Ieremia este acuzat de trădare și aruncat într-o cisternă cu noroi. Este salvat de eunucul etiopian Ebed-Melec (Ieremia 38).
Căderea Ierusalimului (586 î.Hr.)
Nebucadnețar cucerește Ierusalimul, distruge Templul lui Solomon și deportează poporul în Babilon. Ieremia rămâne în Iuda sub guvernatorul Ghedalia.
Surse și scrieri
Cartea lui Ieremia (52 capitole)
Cea mai lungă carte a Bibliei (după numărul de cuvinte). Conține profeții, narațiuni biografice și confesiuni personale ale profetului.
Plângerile lui Ieremia (5 capitole)
Cinci poeme de jale pentru distrugerea Ierusalimului și a Templului. Sunt citite în Biserică în Săptămâna Mare.
Profeția Legământului Nou
Ieremia 31:31-34 Cel mai important text al cărții: „Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou... Voi pune legea Mea înlăuntrul lor și pe inimile lor voi scrie." Acesta este pasajul citat direct în Evrei 8:8-12 ca fundamentul Noului Testament.
Ieremia 31:31-34
Cel mai important text al cărții: „Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou... Voi pune legea Mea înlăuntrul lor și pe inimile lor voi scrie." Acesta este pasajul citat direct în Evrei 8:8-12 ca fundamentul Noului Testament.
Contemporani
Împlinitorul Legământului Nou profetizat de Ieremia (31:31-34). Viața lui Ieremia — respins de ai săi, persecutat, plângând pentru poporul care nu-l ascultă — este o prefigurare a lui Hristos, care a plâns pentru Ierusalim (Luca 19:41) și a fost respins de ai Săi. Cuvântul „Legământ Nou" folosit de Mântuitorul la Cina cea de Taină (Luca 22:20) vine direct din profeția lui Ieremia.
Contemporan mai tânăr, deportat în Babilon în 597 î.Hr. Iezechiel a profețit printre exilați, în timp ce Ieremia rămânea în Iuda. Amândoi au vestit distrugerea Templului și restaurarea viitoare.
Contemporan cu Ieremia, a profețit în Iuda în timpul domniei lui Iosia. Mesajul său central este „Ziua Domnului" — o zi de judecată universală, dar și de restaurare pentru cei smeriți. Amândoi au predicat chemând poporul la pocăință.
Contemporan mai tânăr, deportat în Babilon în 605 î.Hr. Daniel a slujit la curtea regilor babilonieni și a primit viziuni apocaliptice despre cursul istoriei universale, în timp ce Ieremia profețea în Iuda și apoi în Egipt.
Tovarăși ai lui Daniel în exilul babilonian. Ieremia a profețit exilul pe care acești tineri credincioși l-au trăit direct. Credincioșia lor în cuptor împlinește chemarea lui Ieremia la perseverență în credință chiar și în mijlocul judecății.
Ieremia s-ar fi născut în timpul târziei domnii a lui Manase sau sub fiul acestuia, Amon. Păcatele lui Manase — idolatria extremă și vărsarea de sânge nevinovat — erau încă proaspete în memoria colectivă și au contribuit la căderea finală a Ierusalimului pe care Ieremia a profețit-o.
Contemporan cu Ieremia, a pus întrebări îndrăznețe lui Dumnezeu despre nedreptate și suferință, primind răspunsul: „Cel drept va trăi prin credința sa" (Avacum 2:4).
Ultimul rege drept al lui Iuda. Ieremia a susținut reforma sa religioasă și l-a plâns după moartea sa la Meghiddo.
Fiul lui Iosia, detrronat de faraonul Neco după doar trei luni. Ieremia a prorocit că nu se va mai întoarce din exilul egiptean (Ieremia 22:10-12).
Rege rău care a ars sulul profețiilor lui Ieremia (Ieremia 36). Ieremia l-a condamnat pentru nedreptate și exploatarea poporului.
Fiul lui Ioiachim, deportat la Babilon după doar trei luni. Ieremia a prorocit că „chiar dacă Conia ar fi pecetea de pe mâna dreaptă a Mea, tot te-aș smulge" (Ieremia 22:24).
Ultimul rege al lui Iuda, care l-a consultat pe Ieremia în taină dar nu a avut curajul să asculte. Sub el a căzut Ierusalimul (586 î.Hr.).
Baruh, scribul lui Ieremia
Secretarul și prietenul fidel al lui Ieremia. A scris sub dictare profețiile lui Ieremia pe un sul (Ieremia 36) și l-a însoțit pe profet în Egipt.
Dacă datăm pe Avdie în sec. VI î.Hr., el este contemporan cu Ieremia. Amândoi au trăit tragedia căderii Ierusalimului și au profețit împotriva Edomului. Ieremia 49:7-22 și Cartea lui Avdie conțin profeții similare, ceea ce sugerează o legătură profundă între cei doi profeți.
Contemporan mai în vârstă sau de aceeași generație. Naum a vestit căderea Ninivei (612 î.Hr.), un eveniment major în viața lui Ieremia, care a confirmat mesajul profetic despre dreptatea lui Dumnezeu față de neamurile opresoarelor.
Predecesor cu un secol al lui Ieremia. Ieremia însuși invocă profeția lui Miheia în propria sa apărare (Ieremia 26:18-19), arătând că Miheia a profețit distrugerea Ierusalimului sub regele Iezechia, iar poporul nu l-a ucis, ci s-a pocăit.
Citate din scrierile sale
"Mai înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, și mai înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit."
— Ieremia 1:5"Căci Eu știu gândurile pe care le am pentru voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau viitor și nădejde."
— Ieremia 29:11"Voi încheia un legământ nou... Voi pune legea Mea înlăuntrul lor și pe inimile lor voi scrie; Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu."
— Ieremia 31:31,33"Inima e nespus de înșelătoare și de greu de vindecat! Cine poate s-o cunoască?"
— Ieremia 17:9Semnificație
Profetul Legământului Nou
Ieremia 31 este singurul loc din Vechiul Testament unde apare explicit expresia „Legământ Nou" (בְּרִית חֲדָשָׁה) — termenul care dă numele celei de-a doua părți a Bibliei creștine.
Model al suferinței profetice
Viața lui Ieremia — respins, persecutat, plângând pentru poporul care nu-l ascultă — este o prefigurare a lui Hristos, care a plâns pentru Ierusalim (Luca 19:41) și a fost respins de ai Săi.
Teologia inimii
Ieremia mută centrul credinței de la exterior (Templu, jertfe, ritualuri) la interior (inima, relația personală cu Dumnezeu). Această viziune pregătește teologia Noului Testament.