Sfântul Ștefan, Întâiul Mucenic
Arhidiacon, primul mucenic creștin, †c. 34 d.Hr.
Biografie
Sfântul Ștefan (în greacă: Στέφανος — „cunună") este primul mucenic (protomartir) al Bisericii creștine, ucis cu pietre de către membrii Sinedriului la Ierusalim (Faptele Apostolilor 7:54-60). Era „bărbat plin de credință și de Duh Sfânt" (Faptele Apostolilor 6:5), ales primul dintre cei șapte diaconi ai Bisericii primare.
Ștefan nu se limita la slujirea la mese. „Plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor" (Faptele Apostolilor 6:8) și predica cu o înțelepciune căreia nimeni nu-i putea sta împotrivă (6:10). Acuzat de blasfemie de către membrii sinagogilor elenistice, a fost adus înaintea Sinedriului, unde a rostit cea mai lungă cuvântare din Faptele Apostolilor (capitolul 7) — o recapitulare a istoriei mântuirii de la Avraam până la Solomon, culminând cu acuzația directă: „Voi, cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt!" (Faptele Apostolilor 7:51).
La sfârșitul cuvântării, „plin fiind de Duhul Sfânt, privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu" (7:55). A fost scos afară din cetate și ucis cu pietre. Ultimele sale cuvinte — „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" (7:60) — sunt o ecou a rugăciunii lui Hristos de pe Cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac" (Luca 23:34).
La uciderea lui „era de față și un tânăr, cu numele Saul" — viitorul Apostol Pavel — care „consimțea la uciderea lui" (Faptele Apostolilor 8:1). Tradiția ortodoxă vede în rugăciunea mucenicească a lui Ștefan o sămânță a convertirii lui Pavel.
Este prăznuit la 27 decembrie (a treia zi de Crăciun). Moaștele sale au fost descoperite în 415 d.Hr. la Kafar Gamla, lângă Ierusalim.
Cronologie
Alegerea ca diacon (c. 33 d.Hr.)
Ales primul dintre cei șapte diaconi, ca „bărbat plin de credință și de Duh Sfânt" (Faptele Apostolilor 6:5), pentru a sluji comunitatea elenistică a Bisericii din Ierusalim.
Minunile și predica (c. 33-34 d.Hr.)
Ștefan „făcea minuni și semne mari în popor" (6:8). Disputa cu membrii sinagogilor elenistice — din Cirene, Alexandria, Cilicia și Asia — care „nu puteau sta împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea" (6:10).
Arestarea și procesul înaintea Sinedriului
Acuzat de blasfemie de martori mincinoși: „Nu încetează a grăi cuvinte împotriva acestui loc sfânt și a Legii" (6:13). Membrii Sinedriului au văzut fața lui „ca o față de înger" (6:15).
Cuvântarea (Faptele Apostolilor 7)
Vedenia slavei dumnezeiești
„Plin fiind de Duhul Sfânt, privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu" (7:55). Singura dată în Noul Testament când cineva Îl vede pe Hristos „stând" (nu șezând) de-a dreapta Tatălui — semnificând că Hristos Se ridică să-l primească pe primul Său mucenic.
Surse și scrieri
Faptele Apostolilor 6:1 — 8:2
Narațiunea completă: alegerea ca diacon, minunile, arestarea, cuvântarea, vedenia și mucenicia. Scrisă de Sfântul Evanghelist Luca.
Contemporani
Prezent la uciderea lui Ștefan ca tânăr fariseu din Tars. „Și erau păzite veșmintele la picioarele unui tânăr" (7:58). Tradiția vede în rugăciunea lui Ștefan pentru ucigașii săi o sămânță a convertirii lui Pavel: „Dacă Ștefan nu s-ar fi rugat, Biserică n-ar fi avut pe Pavel" (Fericitul Augustin).
Coleg diacon, al doilea dintre cei șapte. După uciderea lui Ștefan, Filip a plecat în Samaria și a continuat propovăduirea — din persecuție a ieșit misiune.
Conducătorul Bisericii din Ierusalim în care Ștefan a slujit ca diacon. Petru a participat la alegerea celor șapte diaconi.
Cel pe Care Ștefan L-a văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu și Căruia I-a încredințat duhul în ultima clipă: „Doamne Iisuse, primește duhul meu!" (7:59).
Dascălul lui Pavel, cel care în Sinedriu sfătuise prudență față de creștini (Faptele Apostolilor 5:34-39). Uciderea lui Ștefan a avut loc în ciuda acestui sfat înțelept.
Autorul Faptelor Apostolilor, singurul izvor canonic al vieții și muceniciei lui Ștefan. Luca consemnează cuvântarea, vedenia și rugăciunea finală a lui Ștefan cu o vividitate care sugerează o cercetare atentă a martorilor oculari.
Primul personaj evocat de Ștefan în cuvântarea sa din fața Sinedriului (Faptele Apostolilor 7:2-8): chemarea din Mesopotamia, făgăduința pământului, legământul circumciziunii.
Evocat de Ștefan în cuvântare (Faptele Apostolilor 7:9-16) ca exemplu al celui respins de frați dar înălțat de Dumnezeu — prefigurare a lui Hristos Cel respins de poporul Său.
Figura centrală a cuvântării lui Ștefan (Faptele Apostolilor 7:17-44): nașterea, fuga în Madian, rugul aprins, eliberarea din Egipt. Ștefan subliniază că poporul l-a respins pe Moise, așa cum Îl va respinge pe Hristos.
Menționat în cuvântare (Faptele Apostolilor 7:45) ca cel care a adus Cortul Mărturiei în Pământul Făgăduinței, continuând istoria prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
Evocat de Ștefan (Faptele Apostolilor 7:45-46) ca cel care „a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească locuință Dumnezeului lui Iacob."
Menționat în cuvântarea lui Ștefan (Faptele Apostolilor 7:47) ca ziditorul Templului, dar cu sublinierea că „Cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini" (7:48).
Versete cheie
"Și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt..."
— Faptele Apostolilor 6:5"Și toți cei ce ședeau în sinedriu, privind la el, au văzut fața lui ca o față de înger."
— Faptele Apostolilor 6:15"Voi, cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Precum părinții voștri, așa și voi."
— Faptele Apostolilor 7:51"Iar Ștefan, plin fiind de Duhul Sfânt, privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!"
— Faptele Apostolilor 7:55-56"Și îl ucideau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne Iisuse, primește duhul meu! Și îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând aceasta, a adormit."
— Faptele Apostolilor 7:59-60Semnificație
Primul mucenic — modelul muceniciei
Ștefan stabilește modelul muceniciei creștine: mărturisirea curajoasă, vederea slavei lui Dumnezeu în suferință, iertarea ucigașilor. Toate martirologiile creștine ulterioare se raportează la Ștefan ca prototip. Mucenicia nu este sinucidere sau fanatism, ci mărturisire până la capăt, cu iertare pentru persecutori.
Hristos „stând" de-a dreapta Tatălui
Toate celelalte texte neo-testamentare Îl arată pe Hristos „șezând" de-a dreapta Tatălui. Doar Ștefan Îl vede „stând" — Hristos Se ridică să-l primească pe primul Său mucenic, ca un Rege care onorează pe cel mai curajos al Său.
„Sângele mucenicilor este sămânță"
Uciderea lui Ștefan a declanșat persecuția care a împrăștiat creștinii din Ierusalim în toată Iudeea, Samaria și până departe (Faptele Apostolilor 8:1, 4). Din persecuție a ieșit misiune — principiu care se va repeta în toată istoria Bisericii.
Rugăciunea pentru persecutori
Ultimele cuvinte ale lui Ștefan — „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" — sunt ecoul rugăciunii lui Hristos de pe Cruce. Ștefan moare cum a murit Învățătorul său. Aceasta este cea mai înaltă confirmare a imitatio Christi.
Prăznuirea liturgică
Sfântul Ștefan este prăznuit la 27 decembrie — a treia zi de Crăciun. Apropierea de Nașterea Domnului nu este întâmplătoare: Cel Care S-a născut în peșteră vine pentru ca oamenii să poată muri ca Ștefan — văzând cerurile deschise.