Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Fecioara Maria, Maica Domnului
Biografie
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria (în greacă: Θεοτόκος — Theotokos, „Născătoarea de Dumnezeu"; în ebraică: מִרְיָם, Miriam) este cea „mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii," Maica Domnului nostru Iisus Hristos, pururea Fecioară, rugătoare neîncetată pentru neamul omenesc.
Născută din Sfântul Drept Ioachim și Sfânta Dreaptă Ana, părinți vârstnici și sterpi care au primit-o prin minune dumnezeiască, Maria a fost adusă la Templu la vârsta de trei ani, unde a crescut în sfințenie, hrănită de un înger, până la vârsta logodnei. A fost încredințată dreptului Iosif, bătrân și văduv, ca păzitor al fecioriei sale.
La Buna Vestire, Arhanghelul Gavriil i-a vestit că va zămisli de la Duhul Sfânt și va naște pe Fiul Celui Preaînalt. Maria a răspuns cu smerenie desăvârșită: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău" (Luca 1:38) — cuvintele care au deschis poarta Întrupării. A vizitat-o pe Elisabeta, rudenia sa, și a rostit cântarea Magnificat: „Măreşte sufletul meu pe Domnul" (Luca 1:46).
A născut pe Hristos în peștera din Betleem, L-a înfășat în scutece și L-a culcat în iesle. A fugit cu Pruncul și cu Iosif în Egipt, ferindu-se de Irod. L-a crescut în Nazaret în smerenie și ascultare. La nunta din Cana, a mijlocit pentru prima minune publică a lui Hristos: „Faceți orice vă va spune El" (Ioan 2:5) — cuvintele care definesc rolul ei de mijlocitoare.
A stat la picioarele Crucii pe Golgota, unde Hristos i-a încredințat-o ucenicului Ioan: „Femeie, iată fiul tău... Iată mama ta" (Ioan 19:26-27). Prin aceste cuvinte, Maica Domnului devine maica tuturor ucenicilor — maica Bisericii.
După Înălțarea Domnului, a rămas în mijlocul apostolilor, prezentă la Cincizecime (Fapte 1:14). La sfârșitul vieții pământești, a adormit în pace, iar Hristos a luat-o cu trup și suflet la ceruri — Adormirea Maicii Domnului, prăznuită la 15 august.
Cronologie
Nașterea (8 septembrie)
Intrarea în Biserică (21 noiembrie)
La vârsta de trei ani, părinții ei au adus-o la Templul din Ierusalim. Maria a urcat singură cele 15 trepte ale Templului și a fost primită de arhiereu. A rămas în Sfânta Sfintelor, hrănită de înger, până la vârsta de 12-14 ani.
Logodna cu Iosif
La ieșirea din Templu, Maria a fost încredințată dreptului Iosif, bătrân și văduv din neamul lui David, ca păzitor al fecioriei sale. Un semn miraculos (înflorirea toiagului lui Iosif) a confirmat alegerea divină.
Buna Vestire (25 martie)
Arhanghelul Gavriil a venit la Maria în Nazaret: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!" (Luca 1:28). I-a vestit zămislirea de la Duhul Sfânt a Fiului Celui Preaînalt. Maria a răspuns: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău" (Luca 1:38).
Vizita la Elisabeta
Maria a mers „cu grabă" în cetatea lui Iuda la Elisabeta, care a exclamat: „Binecuvântată ești tu între femei!" Maria a rostit Magnificat: „Măreşte sufletul meu pe Domnul" (Luca 1:46-55). A rămas la Elisabeta circa trei luni.
Nașterea Domnului în Betleem (25 decembrie)
A născut pe Hristos în peștera din Betleem, L-a înfășat în scutece și L-a culcat în iesle. Păstorii și magii au venit să se închine Pruncului.
Întâmpinarea Domnului la Templu (2 februarie)
La 40 de zile, Maria și Iosif L-au adus pe Prunc la Templu. Dreptul Simeon a profetizat: „Și prin sufletul tău va trece sabie" (Luca 2:35).
Fuga în Egipt
Avertizați de înger, Maria, Iosif și Pruncul au fugit în Egipt, scăpând de masacrul pruncilor poruncit de Irod.
Viața în Nazaret
Creșterea lui Iisus în Nazaret. La 12 ani, aflarea Pruncului în Templu: „Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa" (Luca 2:51).
Nunta din Cana Galileii
Prima minune publică a lui Hristos, la mijlocirea Maicii Sale: „Nu mai au vin" (Ioan 2:3). Cuvintele ei către slujitori: „Faceți orice vă va spune El" (Ioan 2:5).
La picioarele Crucii — Vinerea Mare
Maria a stat la picioarele Crucii pe Golgota. Hristos i-a încredințat-o ucenicului Ioan: „Femeie, iată fiul tău" (Ioan 19:26). Sabia prezisă de Simeon i-a trecut prin suflet.
Cincizecimea
Prezentă alături de apostoli la Pogorârea Duhului Sfânt (Fapte 1:14). Tradiția o vede pe Maica Domnului în centrul comunității apostolice, rugându-se și sprijinind Biserica nou-născută.
Surse și scrieri
Sfintele Evanghelii
Luca 1-2 — Buna Vestire, Magnificat, Nașterea, Întâmpinarea (cele mai detaliate referințe). Matei 1-2 — Nașterea, fuga în Egipt. Ioan 2:1-11 — Nunta din Cana; 19:25-27 — La picioarele Crucii. Marcu 3:31-35; 6:3 — Referințe la familia lui Iisus.
Faptele Apostolilor
Fapte 1:14 — Maria prezentă la rugăciune cu apostolii înainte de Cincizecime.
Protoevanghelia lui Iacob (sec. II)
Sursa principală pentru copilăria Mariei: nașterea din Ioachim și Ana, Intrarea în Biserică, logodna cu Iosif. Deși apocrif, reflectă tradiții vechi acceptate în cultul ortodox.
Imnografia ortodoxă
Acatistul Buneivestiri, Paraclisul Maicii Domnului, Prohodul Adormirii — texte liturgice fundamentale care exprimă teologia și evlavia ortodoxă față de Theotokos.
Contemporani
Fiul ei după trup și Dumnezeul ei. Maria este Theotokos — „Născătoare de Dumnezeu" — nu doar „Născătoare de Hristos," cum a propus ereticul Nestorie. Sinodul de la Efes (431) a confirmat solemn acest titlu.
Tatăl ei, din seminția lui Iuda, din neamul lui David.
Mama ei, din seminția lui Levi.
Rudenia ei (Luca 1:36), mama Sfântului Ioan Botezătorul. Întâlnirea dintre Maria și Elisabeta este una dintre cele mai importante scene ale Evangheliei — două mame purtând în pântece pe Mântuitorul și pe Înaintemergătorul Său.
Soțul Elisabetei, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Preot la Templu, cel care a primit vestirea nașterii Înaintemergătorului.
Ucenicul căruia Hristos i-a încredințat-o pe Maica Sa de pe Cruce. Conform tradiției, Ioan a îngrijit-o pe Maica Domnului până la Adormirea ei.
Logodnicul ei, ocrotitorul Sfintei Familii. Drept și ascultător poruncilor îngerești, a primit-o pe Maria și a ocrotit Pruncul Iisus.
Dreptul bătrân care a primit pe Pruncul Iisus în Templu și a profetizat Mariei: „Și prin sufletul tău va trece sabie" (Luca 2:35).
Prima martoră a Învierii, prezentă alături de Maica Domnului la picioarele Crucii (Ioan 19:25).
Evanghelistul care a consemnat cel mai detaliat viața Maicii Domnului: Buna Vestire, Magnificat, Nașterea, Întâmpinarea. Tradiția îl consideră primul iconograf al chipului ei.
Corifeu al apostolilor, prezent alături de Maica Domnului în comunitatea primară din Ierusalim.
Versete cheie
"Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei."
— Luca 1:28"Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău."
— Luca 1:38"Măreşte sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile."
— Luca 1:46-48"Faceți orice vă va spune El."
— Ioan 2:5"Femeie, iată fiul tău!... Iată mama ta!"
— Ioan 19:26-27"Și un semn mare s-a arătat în cer: o femeie înveșmântată cu soarele și luna sub picioarele ei și pe cap o cunună de douăsprezece stele."
— Apocalipsa 12:1Semnificație
Theotokos — Născătoare de Dumnezeu
Titlul de Theotokos (Θεοτόκος), confirmat de Sinodul Ecumenic de la Efes (431), nu este doar un titlu mariologic, ci în primul rând o mărturisire hristologică: cel născut din Maria este Dumnezeu. A nega titlul de Theotokos înseamnă a despărți persoana lui Hristos, separând divinul de uman — erezia nestoriană.
Pururea-fecioria
Biserica Ortodoxă mărturisește pururea-fecioria Maicii Domnului: Fecioară înainte de naștere, în naștere și după naștere (ἀειπάρθενος). Aceasta nu este o negare a trupului, ci afirmarea că nașterea lui Dumnezeu transcende legile firii fără a le anula.
Noua Evă
Sfinții Părinți (Sfântul Irineu, Sfântul Iustin Martirul) dezvoltă paralela Eva-Maria: prin neascultarea Evei a intrat moartea; prin ascultarea Mariei („Fie mie după cuvântul tău") a intrat Viața. „Nodul neascultării Evei a fost dezlegat prin ascultarea Mariei" (Sfântul Irineu).
Mijlocitoarea
„Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu" (Sub tuum praesidium, sec. III) — cea mai veche rugăciune adresată Maicii Domnului. Ortodoxia nu o adoră pe Maria (adorația se cuvine numai lui Dumnezeu), ci o cinstește cu supravenerare (hyperdulia) și îi cere mijlocirea.
Chivotul Noului Legământ
Sfinții Părinți o numesc pe Maria „Chivotul Legii celei Noi": precum chivotul vechi conținea tablele Legii, mana și toiagul lui Aaron, tot astfel Maria a purtat în pântecele ei pe Cuvântul lui Dumnezeu, Pâinea Vieții și Marele Arhiereu. Cântarea Magnificat repetă cântarea Anei (1 Regi 2:1-10), arătând continuitatea și împlinirea.