Scrisă probabil din Roma (numită „Babilon" — 1 Petru 5:13) către creștinii din diaspora. Tratează teme precum nădejdea vie, sfințenia, supunerea în suferință, preoția universală a credincioșilor și datoria prezbiterilor.

Avertizează împotriva învățătorilor mincinoși și vorbește despre Schimbarea la Față ca mărturie directă a slavei lui Hristos (2 Petru 1:16-18). Îndeamnă la creșterea în cunoașterea lui Dumnezeu și la așteptarea Zilei Domnului.

Toate epistolele și predicile lui Petru sunt centrate pe persoana și lucrarea lui Hristos. Epistolele sale dezvoltă teologic semnificația Patimilor, Învierii și Parusiei Domnului.

Îl menționează pe Petru (Chifa) în mai multe epistole: Galateni 1:18 (vizită de 15 zile), Galateni 2:7-9 (recunoaștere a misiunii), Galateni 2:11-14 (confruntarea de la Antiohia), 1 Corinteni 9:5 (menționarea soției lui Petru).

Fratele mai mare (sau mai mic, după unele tradiții) al lui Petru. Andrei l-a adus pe Simon la Iisus (Ioan 1:40-42). Amândoi au fost pescari pe Marea Galileii și ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul înainte de a-L urma pe Hristos.

Coleg apostol, cu care a avut atât momente de comuniune (Sinodul din Ierusalim, Galateni 2:9), cât și de confruntare fraternă (Galateni 2:11-14). Amândoi au propovăduit la Roma și au fost martirizați acolo în aceeași perioadă, fiind prăznuiți împreună la 29 iunie.

Membru al cercului interior al celor trei Apostoli, alături de Petru și Ioan. Au fost împreună la Schimbarea la Față, la învierea fiicei mai-marelui sinagogii (Marcu 5:37) și în Grădina Ghetsimani.

Al treilea membru al cercului interior. „Ucenicul pe care-l iubea Iisus" a alergat împreună cu Petru la mormântul gol în dimineața Învierii (Ioan 20:3-8). Petru și Ioan au lucrat împreună în primii ani ai Bisericii (Faptele Apostolilor 3-4).

Tradiția spune că Ignatie l-ar fi cunoscut pe Petru la Antiohia, unde Petru a fost primul episcop.

Apostol contemporan care a lucrat alături de Petru la Ierusalim și Antiohia. La incidentul din Antiohia (Galateni 2:11-13), Barnaba a fost influențat de atitudinea lui Petru de a se retrage de la masa cu cei din neamuri.

Autorul Evangheliei după Luca și al Faptelor Apostolilor. Luca a consemnat predicile lui Petru din Faptele Apostolilor cu mare grijă, făcând din Petru figura centrală a primei jumătăți a cărții (cap. 1-12).

Ucenicul și fiul spiritual al lui Petru. Evanghelia după Marcu este, în esență, predicile lui Petru filtrate prin pana lui Marcu. Petru îl numește „Marcu, fiul meu" (1 Petru 5:13), iar tradiția atestă că Marcu a scris Evanghelia sa în Roma sub îndrumarea lui Petru.

Învățătorul și Domnul lui Petru. Hristos l-a chemat de la mreaja pescarului, i-a schimbat numele din Simon în Petru (Chifa — „Stâncă") și i-a încredințat cheile Împărăției cerurilor (Matei 16:19).

Petru a fost alături de Maica Domnului în comunitatea primară din Ierusalim după Înălțarea Domnului, împreună cu ceilalți Apostoli, stăruind în rugăciune (Faptele Apostolilor 1:14).

Coleg apostol, originar din aceeași cetate — Betsaida (Ioan 1:44). Petru și Filip au crescut probabil cunoscându-se, iar chemarea lor de către Hristos îi leagă într-o frățietate apostolică specială.

Coleg apostol, prezent alături de Petru la arătarea de pe malul Mării Tiberiadei (Ioan 21). Bartolomeu a fost chemat în primele zile ale activității publice a lui Hristos, ca și Petru.

Coleg apostol. În Evanghelia sa, Matei consemnează cu deosebită atenție mărturisirea lui Petru de la Cezareea lui Filip (Matei 16:16) și darul cheilor Împărăției cerurilor.

Coleg apostol. Mărturisirea lui Petru — „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu" (Matei 16:16) — și mărturisirea lui Toma — „Domnul meu și Dumnezeul meu!" (Ioan 20:28) — sunt cele două coloane ale hristologiei apostolice.

Coleg apostol. Petru și Iacob al lui Alfeu au colaborat strâns la Sinodul din Ierusalim (Faptele Apostolilor 15), unde au hotărât împreună primirea neamurilor în Biserică.

Coleg apostol, împreună cu care Petru a propovăduit în primii ani după Cincizecime în comunitatea din Ierusalim.

Contrastul central al Noului Testament: ambii L-au trădat pe Hristos — Iuda prin vânzare, Petru prin lepădare — dar Petru s-a pocăit cu lacrimi amare și a fost restaurat, pe când Iuda a ales disperarea și moartea.

Petru a propus și a prezidat procesul de alegere a lui Matia în locul lui Iuda (Faptele Apostolilor 1:15-26), formulând criteriile apostolice și conducând rugăciunea comunității.

Coleg „stâlp" al Bisericii (Galateni 2:9). Petru a recunoscut autoritatea lui Iacob în Ierusalim (Faptele Apostolilor 12:17; Galateni 2:12), încredințându-i conducerea comunității ierusalimitene.

Maria a alergat la Petru și la Ioan cu vestea mormântului gol (Ioan 20:2), iar Petru a alergat la mormânt și a crezut, devenind martor al Învierii.

Mărturisirea Martei (Ioan 11:27) este paralelă cu mărturisirea lui Petru (Matei 16:16) — amândoi Îl recunosc pe Iisus ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Contemporană în misiunea creștină. Amândoi au propovăduit în Imperiul Roman și au suferit mucenicia sub împăratul Nero la Roma.

Pe când apostolii se ascundeau de frică în noaptea Patimilor, Iosif — care nu era apostol — a mers cu curaj la Pilat pentru a cere trupul Domnului, subliniind că devotamentul nu depinde de rang.

Conform tradiției, Petru l-a botezat pe Nicodim după Cincizecime, aducându-l pe ucenicul tainic al Domnului în comunitatea Bisericii pe față.

Marele preot al Ierusalimului, în curtea căruia Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori (Matei 26:69-75), episodul care a marcat cel mai dureros moment al vieții apostolului.

Invocă succesiunea de la Petru și Pavel prin Biserica din Roma ca garanție a ortodoxiei (Adversus Haereses 3.3.2), conectând astfel autoritatea apostolică a lui Petru cu tradiția Bisericii din secolul al doilea.

Membri ai comunității primare din Ierusalim care au mințit Duhul Sfânt, ascunzând o parte din prețul ogorului vândut. Petru i-a confruntat, iar amândoi au căzut morți — episod care a întărit sfințenia și adevărul în Biserica primară (Faptele Apostolilor 5:1-11).

Primul păgân botezat în Biserică. Petru a primit vedenia despre primirea neamurilor (Faptele Apostolilor 10) și a mers la casa lui Corneliu din Cezareea, unde Duhul Sfânt a coborât asupra celor prezenți, iar Petru i-a botezat.

Primul mucenic al Bisericii, ucis cu pietre în timpul conducerii lui Petru a comunității din Ierusalim. Martiriul lui Ștefan a declanșat prima persecuție a Bisericii și împrăștierea credincioșilor care au răspândit Evanghelia în alte regiuni (Faptele Apostolilor 7-8).

Unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli (Faptele Apostolilor 6:5). Filip a propovăduit cu succes în Samaria, iar Petru și Ioan au mers acolo să confirme noii convertiți prin punerea mâinilor (Faptele Apostolilor 8:14-17).