Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu
Apostol, Evanghelist, †c. 68 d.Hr.
Biografie
Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu (în greacă: Μᾶρκος), numit și Ioan Marcu (Ἰωάννης Μᾶρκος), era fiul Mariei din Ierusalim, în a cărei casă se aduna prima comunitate creștină (Faptele Apostolilor 12:12), și vărul lui Barnaba (Coloseni 4:10).
Marcu este autorul celei de-a doua Evanghelii canonice — cea mai scurtă, cea mai dinamică și, conform consensului patristic, cea bazată pe predicile Sfântului Apostol Petru. Papias de Ierapole (c. 130 d.Hr.), citat de Eusebiu, spune: „Marcu, fiind tălmaciul lui Petru, a scris cu grijă, dar nu în ordine, tot ce-și amintea din cele spuse sau făcute de Domnul."
Evanghelia sa se distinge prin ritm alert — cuvântul „îndată" (εὐθύς) apare de peste 40 de ori —, prin atenția la detalii concrete și prin accentul pus pe faptele lui Hristos (minuni, exorcisme, vindecări) mai mult decât pe discursuri. Începe abrupt: „Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu" (Marcu 1:1) și se încheie cu misterul mormântului gol.
Tradiția îl identifică pe Marcu cu „tânărul care fugea gol" din Ghetsimani (Marcu 14:51-52) — un detaliu autobiografic prezent doar în Evanghelia sa. Este considerat fondatorul Bisericii din Alexandria, Egipt, și a suferit mucenicia acolo.
Cronologie
Tinerețea în Ierusalim
Marcu crește în Ierusalim, în casa mamei sale Maria, un loc de adunare pentru prima comunitate creștină. Se crede că Cina cea de Taină a avut loc chiar în foișorul din casa Mariei (Marcu 14:14-15). Astfel, Marcu ar fi fost martor indirect al evenimentelor Patimilor.
Tânărul din Ghetsimani (c. 33 d.Hr.)
Detaliul unic din Marcu 14:51-52 — „un tânăr venea după El, înfășurat cu o pânză de in pe trupul gol... Dar el, lăsând pânza de in, a fugit gol" — este aproape sigur autobiografic, semn că Marcu a fost prezent la arestarea lui Iisus.
Prima călătorie misionară cu Pavel și Barnaba (c. 46-48 d.Hr.)
Despărțirea Pavel-Barnaba din cauza lui Marcu (c. 49 d.Hr.)
Când se planifică a doua călătorie, Pavel refuză să-l ia pe Marcu. Barnaba îl apără pe vărul său. Neînțelegerea duce la despărțirea celor doi: Pavel pleacă cu Sila, Barnaba cu Marcu în Cipru (Faptele Apostolilor 15:37-39).
Ucenic al lui Petru la Roma (c. 55-65 d.Hr.)
Marcu ajunge la Roma, unde devine „tălmaciul" (ἑρμηνευτής) și ucenicul Sfântului Petru. Petru însuși îl numește „Marcu, fiul meu" (1 Petru 5:13). Sub îndrumarea lui Petru, Marcu redactează Evanghelia sa.
Scrierea Evangheliei (c. 55-65 d.Hr.)
Conform tradiției patristice (Papias, Clement Alexandrinul, Irineu), Marcu scrie Evanghelia bazată pe predicile lui Petru la Roma, la cererea comunității creștine de acolo. Clement spune că Petru „nici nu a interzis, nici nu a încurajat" publicarea.
Reconcilierea cu Pavel
Pavel, care îl respinsese pe Marcu, ajunge să-l prețuiască: „Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire" (2 Timotei 4:11). Și în Coloseni 4:10 îl salută pe Marcu ca tovarăș de captivitate.
Întemeierea Bisericii din Alexandria (c. 49-62 d.Hr.)
Tradiția spune că Marcu a întemeiat Biserica din Alexandria, Egipt — una dintre cele mai importante scaune apostolice ale creștinătății. Patriarhii Alexandriei se consideră succesori ai lui Marcu.
Surse și scrieri
Evanghelia după Marcu (16 capitole)
Cea mai scurtă Evanghelie, probabil prima scrisă cronologic. Se distinge prin:
- Ritmul alert — „îndată" (εὐθύς) apare de peste 40 de ori
- Accentul pe fapte — mai multe minuni și mai puține discursuri decât la Matei sau Luca
- Secretul mesianic — Iisus poruncește repetat tăcere despre identitatea Sa (Marcu 1:34, 3:12, 8:30)
- Umanitatea lui Hristos — notează emoții ale lui Iisus: mânie (3:5), compasiune (6:34), suspinul adânc (7:34), tulburarea sufletului (14:34)
- Finalul abrupt — 16:8 se încheie cu femeile care „fugeau de la mormânt... și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau"
Contemporani
Centrul Evangheliei lui Marcu, care se deschide cu mărturisirea „Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu" (Marcu 1:1). Marcu a fost martor al arestării din Ghetsimani și a consemnat faptele, minunile și Patimile Mântuitorului pe baza predicilor Apostolului Petru.
Maestrul și părintele spiritual al lui Marcu. Evanghelia după Marcu este, în esență, Evanghelia după Petru — predicile apostolului filtrate prin pana ucenicului. Petru îl numește „Marcu, fiul meu" (1 Petru 5:13).
Relație complexă: de la respingere („nu-l lua pe cel care se despărțise de ei") la reconciliere și prețuire („îmi este de folos"). Marcu este dovada vie că un eșec nu definește un destin.
Vărul care l-a apărat pe Marcu când Pavel îl respinsese. Sub tutela lui Barnaba, Marcu s-a maturizat pentru slujirea care avea să-i definească viața: scrierea Evangheliei.
Co-evanghelist care a folosit Evanghelia lui Marcu ca sursă principală pentru propria sa Evanghelie, preluând structura narativă dar adăugând material propriu. Cei doi s-au cunoscut personal, fiind ambii în cercul lui Pavel.
Mărturisește despre originea Evangheliei lui Marcu și o folosește extensiv în apărarea credinței împotriva gnosticilor.
Versete cheie
"Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu."
— Marcu 1:1"S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie."
— Marcu 1:15"Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți."
— Marcu 10:45"Iar un tânăr venea după El, înfășurat cu o pânză de in pe trupul gol. Și l-au prins. Dar el, lăsând pânza de in, a fugit gol de la ei."
— Marcu 14:51-52"Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici."
— Marcu 16:6Semnificație
Evanghelia faptelor lui Hristos
Marcu prezintă un Hristos al acțiunii — vindecând, exorcizând, hrănind mulțimile, liniștind furtunile. Pentru cititorii romani cărora le era adresată, faptele vorbeau mai puternic decât cuvintele. Evanghelia lui Marcu este demonstrația puterii lui Dumnezeu în istorie.
Secretul mesianic
Tema unică a lui Marcu — Iisus poruncind tăcere despre identitatea Sa — arată că mesianitatea lui Hristos nu poate fi înțeleasă fără Cruce. Numai la Răstignire un om mărturisește deplin: „Cu adevărat, Omul Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Marcu 15:39) — și acel om este un centurion păgân.
Umanitatea lui Hristos
Marcu notează emoții ale lui Iisus pe care ceilalți evangheliști le omit: mânia, compasiunea, mirarea, suspinul, tulburarea. Această atenție la umanitatea reală a lui Hristos servește hristologia ortodoxă a celor două firi — dumnezeiască și omenească — unite fără amestecare.
De la eșec la evanghelist
Marcu a dezamăgit în prima călătorie misionară, a fost respins de Pavel, dar sub îndrumarea lui Barnaba și Petru a devenit autorul primei Evanghelii. Parcursul său este o lecție despre răbdare, a doua șansă și maturizare duhovnicească.
Fondatorul Bisericii din Alexandria
Biserica din Alexandria — una dintre cele cinci patriarhii vechi — își trage originea apostolică de la Marcu. Prin aceasta, Marcu leagă predicarea lui Petru de la Roma de lumea egipteană și africană.