Sfântul Apostol și Evanghelist Luca
Apostol, Evanghelist, Iconograf, †c. 84 d.Hr.
Biografie
Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (în greacă: Λουκᾶς, formă prescurtată a lui Λουκανός) a fost medic de profesie (Coloseni 4:14), originar probabil din Antiohia Siriei, și singurul autor neevreu din Noul Testament. Sfântul Apostol Pavel îl numește „Luca, doctorul cel iubit" (Coloseni 4:14) și „împreună-lucrătorul meu" (Filimon 24).
Luca este autorul a două cărți care formează împreună aproape o treime din Noul Testament: Evanghelia după Luca și Faptele Apostolilor — o operă unică în două volume care povestește istoria mântuirii de la nașterea lui Ioan Botezătorul până la propovăduirea lui Pavel la Roma.
Evanghelia sa este cea mai literară, cea mai sensibilă la suferința umană și cea mai universalistă dintre cele patru. Luca acordă o atenție specială femeilor, săracilor, samarineanilor, păcătoșilor pocăiți și tuturor celor marginalizați. Conține parabole unice — fiul risipitor, samarineanul milostiv, vameșul și fariseul — și cele mai frumoase imnuri ale Noului Testament: Magnificat, Benedictus și Nunc Dimittis.
Tradiția ortodoxă îl consideră pe Luca primul iconograf: a pictat prima icoană a Maicii Domnului, lucrând de la model viu. Mai multe icoane celebre (Hodighitria, Maica Domnului din Vladimir) sunt atribuite mâinii sale.
Cronologie
Origini — medic din Antiohia
Luca se naște probabil la Antiohia Siriei, un mare centru cultural al lumii elenistice. Este educat ca medic — o profesie de elită în lumea greco-romană. Limba sa greacă este cea mai rafinată din Noul Testament, iar cunoștințele sale medicale transpară în descrierile vindecărilor.
Convertirea
Nu se cunoaște exact când s-a convertit. Unii îl identifică cu unul din cei doi ucenici de pe drumul Emausului (Luca 24:13-35), dar aceasta rămâne o ipoteză. Oricum, Luca a fost convertit din păgânism — Pavel îl distinge de cei „din tăierea împrejur" (Coloseni 4:11-14).
Însoțitor al lui Pavel — secțiunile „noi" din Faptele Apostolilor
Prezența lui Luca alături de Pavel este marcată de secțiunile narate la persoana I plural („noi") din Faptele Apostolilor: Troa-Filipi (16:10-17), Filipi-Ierusalim (20:5-21:18) și Cezareea-Roma (27:1-28:16). Luca era cu Pavel pe corabia naufragiată la Malta și la sosirea la Roma.
A doua călătorie misionară a lui Pavel — Filipi (c. 49-50 d.Hr.)
Luca se alătură lui Pavel la Troa și îl însoțește la Filipi, în Macedonia (Faptele Apostolilor 16:10-17). Se crede că Luca a rămas la Filipi câțiva ani, îngrijind comunitatea creștină de acolo.
A treia călătorie misionară (c. 57-58 d.Hr.)
Luca se realătură lui Pavel și îl însoțește din Macedonia la Ierusalim (Faptele Apostolilor 20:5-21:18), unde Pavel va fi arestat.
Captivitatea lui Pavel la Cezareea (c. 58-60 d.Hr.)
În cei doi ani cât Pavel a fost ținut la Cezareea, Luca a avut ocazia să cerceteze tradițiile despre Iisus în Palestina — intervievând martori oculari, posibil pe Maica Domnului, pe femeile-mironosițe și pe alți ucenici. Aceasta explică informațiile unice din Evanghelia sa: Buna Vestire, Nașterea, copilăria lui Iisus, Magnificatul.
Călătoria la Roma și naufragiul (c. 60 d.Hr.)
Luca însoțește pe Pavel în călătoria pe mare spre Roma. Narațiunea naufragiului (Faptele Apostolilor 27) este una dintre cele mai vii și mai detaliate descrieri nautice ale antichității.
Scrierea Evangheliei și a Faptelor (c. 60-63 d.Hr.)
Luca scrie Evanghelia și Faptele Apostolilor, adresându-le „preaalesului Teofil" (Luca 1:3). Evanghelia se bazează pe cercetare minuțioasă: „am cercetat cu de-amănuntul toate de la început" (Luca 1:3).
Ultima mărturie despre el
Pavel, în a doua captivitate romană, scrie: „Numai Luca este cu mine" (2 Timotei 4:11). Credincioșia lui Luca rămâne până la capăt — când toți ceilalți l-au părăsit pe Pavel, Luca a rămas.
Surse și scrieri
Evanghelia după Luca (24 capitole)
Cea mai lungă Evanghelie și cea mai literară. Particularități unice:
- Prologul istoric (1:1-4) — singura Evanghelie cu un prolog istoriografic, în tradiția istoricilor greci
- Nașterea și copilăria (cap. 1-2) — Buna Vestire, Vizita la Elisabeta, Nașterea la Betleem, păstorii, Simeon și Ana, Iisus la 12 ani în Templu
- Imnurile — Magnificat (1:46-55), Benedictus (1:68-79), Gloria (2:14), Nunc Dimittis (2:29-32)
- Parabole unice — Samarineanul milostiv (10:25-37), Fiul risipitor (15:11-32), Bogatul și Lazăr (16:19-31), Vameșul și fariseul (18:9-14)
- Atenția la marginalizați — femei, săraci, samarineni, vameși, tâlharul de pe cruce
Faptele Apostolilor (28 capitole)
Volumul al doilea al operei lucane — istoria Bisericii primare de la Înălțare la sosirea lui Pavel la Roma. Singura carte a Noului Testament care povestește nașterea și expansiunea Bisericii. Conține: Cincizecimea, predicile apostolice, convertirea lui Saul, Sinodul din Ierusalim, călătoriile misionare ale lui Pavel.
Tradiția iconografică
Biserica Ortodoxă atribuie lui Luca primele icoane ale Maicii Domnului, pictate de la model viu. Mai multe icoane celebre sunt considerate copii ale originalelor lucane: Hodighitria („Cea care arată Calea"), Maica Domnului din Vladimir, Maica Domnului din Tikhvin.
Contemporani
Subiectul celor două volume ale operei lucane — Evanghelia și Faptele Apostolilor. Luca a cercetat „cu de-amănuntul toate de la început" (Luca 1:3) despre viața Mântuitorului, consemnând în mod unic Nașterea, copilăria, parabolele milostivirii și Înălțarea Sa. Tradiția ortodoxă îl consideră pe Luca primul iconograf, care a pictat chipul Maicii Domnului care L-a născut pe Hristos.
Cel mai important om din viața lui Luca. „Doctorul cel iubit" (Coloseni 4:14) l-a însoțit pe Pavel în călătorii, în captivitate, în naufragiu, și a fost ultimul care a rămas alături de el: „Numai Luca este cu mine" (2 Timotei 4:11).
Predicile lui Petru din Faptele Apostolilor sunt consemnate de Luca cu mare grijă. Petru este figura centrală a primei jumătăți a Faptelor (cap. 1-12), așa cum Pavel este figura centrală a celei de-a doua (cap. 13-28).
Co-evanghelist. Luca a folosit Evanghelia lui Marcu ca sursă, preluând structura narativă, dar adăugând material propriu (Sursa L) și material comun cu Matei (Sursa Q). Cei doi evangheliști s-au și cunoscut personal, ambii fiind în cercul lui Pavel.
Menționat de Luca în Faptele Apostolilor cu respect și admirație. Luca povestește rolul crucial al lui Barnaba în primirea lui Pavel și în prima călătorie misionară.
Luca consemnează în Faptele Apostolilor 5:1-11 episodul cutremurător al morții acestui cuplu care a mințit Duhului Sfânt, plasându-l imediat după exemplul pozitiv al lui Barnaba pentru a sublinia contrastul dintre dăruirea autentică și falsitate.
Luca este singurul autor biblic care consemnează mucenicia lui Ștefan și cuvântarea sa din fața Sinedriului (Faptele Apostolilor 6-7). Narațiunea lucană a morții lui Ștefan — cu rugăciunea de iertare a ucigașilor — este una dintre cele mai puternice pagini ale Noului Testament.
Versete cheie
"Am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofil, după ce am cercetat cu de-amănuntul toate de la început, să ți le scriu pe rând, ca să te încredințezi de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit."
— Luca 1:3-4"Mărește sufletul meu pe Domnul, și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale."
— Luca 1:46-48"Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!"
— Luca 2:14"Și sculându-se, a venit la tatăl său. Și încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat."
— Luca 15:20"Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în Rai."
— Luca 23:43"Veți primi putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului."
— Faptele Apostolilor 1:8Semnificație
Evanghelistul milostivirii
Evanghelia lui Luca este „Evanghelia milostivirii": fiul risipitor, samarineanul milostiv, tâlharul de pe cruce, vameșul din templu — toate unice la Luca — prezintă un Hristos al compasiunii nelimitate. Dumnezeul lui Luca este Cel care aleargă în întâmpinarea fiului pierdut.
Evanghelistul femeilor și al celor marginalizați
Luca menționează mai multe femei decât orice alt evanghelist: Elisabeta, Maria, Ana prorocița, văduva din Nain, femeia păcătoasă, Maria și Marta, femeile care îl slujeau pe Iisus din averea lor (8:2-3), femeile plângătoare pe drumul Crucii. În lumea antică, aceasta era o revoluție.
Primul iconograf
Tradiția ortodoxă că Luca a pictat prima icoană a Maicii Domnului leagă teologia Întrupării de teologia icoanei: dacă Cuvântul S-a făcut trup, trupul poate fi reprezentat. Luca, care a scris despre Întrupare mai detaliat decât oricine, a și „scris" — în imagini — chipul Celei care a născut pe Dumnezeu.
Istoricul credinței
Luca este singurul autor al Noului Testament care scrie cu metodă istoriografică explicită (Luca 1:1-4). El situează evenimentele mântuirii în istorie universală: „în zilele lui August Cezar" (2:1), „în anul al cincisprezecelea al lui Tiberiu" (3:1). Credința creștină nu este mit, ci istorie.
Credincioșia până la sfârșit
„Numai Luca este cu mine" (2 Timotei 4:11) — această frază definește pe Luca: cel care rămâne când toți pleacă. Model de credincioșie tăcută, constantă, fără strălucire, dar fără clintire.