Sfântul Ioan Botezătorul
Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, †c. 28-30 d.Hr.
Biografie
Sfântul Ioan Botezătorul (în greacă: Ἰωάννης ὁ Βαπτιστής), numit și Înaintemergătorul (Πρόδρομος — Prodromos), este „cel mai mare om născut din femeie" (Matei 11:11) — profetul trimis de Dumnezeu să pregătească calea Domnului. Fiu al preotului Zaharia și al Elisabetei, a fost sfințit din pântecele mamei sale, săltat de bucurie la glasul Fecioarei Maria care purta în pântece pe Hristos (Luca 1:44).
Născut la șase luni înainte de Hristos, Ioan a fost ascuns de mama sa în pustia Iudeii la masacrul Pruncilor din Betleem. A crescut în pustie, „întărindu-se cu duhul" (Luca 1:80), trăind în asprime: haina din păr de cămilă, cingătoare de piele, hrană din lăcuste și miere sălbatică (Matei 3:4) — chip al profetului Ilie, în al cărui „duh și putere" venise (Luca 1:17).
La vârsta de aproximativ 30 de ani, Ioan a ieșit în pustia Iordanului propovăduind „botezul pocăinței spre iertarea păcatelor" (Marcu 1:4). „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!" (Matei 3:2). Mulțimile veneau din toată Iudeea și din Ierusalim. Ioan boteza în Iordan, dar sublinia: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel mai tare decât mine... Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc" (Luca 3:16).
Momentul culminant al slujirii sale a fost Botezul Domnului: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!" (Ioan 1:29). La Botez, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel, iar glasul Tatălui a mărturisit pe Fiul — Teofania Sfintei Treimi.
Ioan a mustrat public pe Irod Antipa pentru căsătoria nelegiuită cu Irodiada, soția fratelui său Filip. A fost aruncat în temnița din Maherus. La un ospăț, fiica Irodiadei (Salomeea) a dansat înaintea lui Irod, care i-a promis orice. La îndemnul mamei sale, a cerut capul lui Ioan pe tipsie. Irod, „întristat dar din pricina jurământului," a poruncit tăierea capului (Matei 14:1-12).
Este prăznuit la 7 ianuarie (Soborul), 24 iunie (Nașterea), 29 august (Tăierea Capului) și 24 februarie (Aflarea Capului).
Cronologie
Nașterea (24 iunie, c. 6-5 î.Hr.)
Născut din [
Sfințirea din pântecele mamei
La vizita Fecioarei Maria, pruncul Ioan a săltat în pântecele Elisabetei (Luca 1:44) — prima recunoaștere a lui Hristos, încă de dinainte de naștere. Umplut de Duh Sfânt din pântecele mamei sale (Luca 1:15).
Copilăria în pustie
Conform tradiției, după martiriul tatălui său și moartea Elisabetei, pruncul Ioan a fost hrănit în pustie de un înger. „Și pruncul creștea și se întărea cu duhul; și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel" (Luca 1:80).
Începutul propovăduirii (c. 27-28 d.Hr.)
„În anul al cincisprezecelea al domniei Cezarului Tiberiu... a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui
Botezul Domnului — Teofania (6 ianuarie)
Hristos a venit la Iordan să fie botezat. Ioan a zis: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?" Hristos a răspuns: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea" (Matei 3:14-15). La Botez — Teofania Sfintei Treimi.
Mărturia despre Hristos
„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!" (Ioan 1:29). „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez" (Ioan 3:30). A trimis pe ucenicii săi la Hristos, inclusiv pe Andrei și pe [Ioan, fiul lui
Mustrarea lui Irod Antipa
Ioan l-a mustrat public pe Irod pentru că o luase pe Irodiada, soția fratelui său Filip: „Nu ți se cuvine s-o ai pe ea" (Marcu 6:18). Irodiada îi purta ură.
Întemnițarea la Maherus
Irod l-a aruncat pe Ioan în temnița din fortăreața Maherus, de pe malul estic al Mării Moarte. Din temniță, Ioan i-a trimis pe ucenicii săi la Hristos: „Tu ești Cel ce vine, sau pe altul așteptăm?" (Matei 11:3) — nu din îndoială, ci pentru a-i călăuzi pe ucenici spre Hristos.
Surse și scrieri
Sfintele Evanghelii
Matei 3:1-17; 11:2-19; 14:1-12 — propovăduirea, botezul, mărturia, tăierea capului. Marcu 1:1-11; 6:14-29 — relatare detaliată a morții. Luca 1:5-80; 3:1-22; 7:18-35 — nașterea, propovăduirea, mărturia. Ioan 1:6-8, 15-37; 3:22-36 — teologia mărturiei.
Faptele Apostolilor
Fapte 1:5; 13:24-25; 18:25; 19:1-7 — referințe la botezul lui Ioan și tranziția spre botezul creștin.
Iosif Flaviu — Antichități Iudaice (XVIII, 5.2)
Confirmarea istorică independentă: „Ioan, supranumit Botezătorul... Irod l-a ucis, deși era un om bun care îi îndemna pe iudei la virtute."
Contemporani
Cel pentru Care a pregătit calea. Relația lor definește trecerea de la Legea Veche la Evanghelie: „Legea și profeții au fost până la Ioan; de atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește" (Luca 16:16).
Tatăl său, cel care a primit vestirea nașterii lui Ioan de la Arhanghelul Gavriil și a rostit cântarea Benedictus.
Mama sa, din fiicele lui Aaron, cea care l-a ascuns de soldații lui Irod în pustia Iudeii.
Rudenia mamei sale. Vizita Fecioarei la Elisabeta este momentul primei întâlniri — încă de dinainte de naștere — între Înaintemergătorul și Hristos.
Soția lui Irod Antipa, care a uneltit uciderea sa prin vicleșugul dansului fiicei sale (Marcu 6:19-28).
Mama Fecioarei Maria, bunica Domnului. Prin legătura de rudenie dintre familii, Ana este și ea parte din istoria Înaintemergătorului.
Cel care a căutat să-l ucidă pe pruncul Ioan în cadrul masacrului Pruncilor. Mama sa Elisabeta a fugit cu el în pustie pentru a-l salva.
Prorocul care a vestit venirea Înaintemergătorului: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va pregăti calea înaintea feței Mele" (Maleahi 3:1).
Ucenic al lui Ioan Botezătorul înainte de a fi chemat de Hristos. La cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu!", Andrei L-a urmat pe Hristos (Ioan 1:35-40).
Adus la Hristos de fratele său Andrei, care fusese ucenic al lui Ioan. Astfel, prin mărturia lui Ioan, s-a declanșat lanțul chemărilor apostolice.
Profetul de foc al cărui „duh și putere" a venit asupra lui Ioan (Luca 1:17). Hristos Însuși a confirmat: „Ilie a și venit, și nu l-au cunoscut" (Matei 17:12).
Fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, care la cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu!" L-a urmat pe Hristos împreună cu Andrei (Ioan 1:35-40).
Versete cheie
"Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!"
— Ioan 1:29"Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!"
— Matei 3:2"Eu vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai tare decât mine... Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc."
— Matei 3:11"Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez."
— Ioan 3:30"Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el."
— Matei 11:11"Și tu, pruncule, profet al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui."
— Luca 1:76Semnificație
Înaintemergătorul — punte între cele două Legăminte
Ioan Botezătorul este ultimul profet al Vechiului Testament și primul martir al Noului. El este punctul de trecere: „Legea și profeții au fost până la Ioan" (Luca 16:16). Slujirea lui încheie era profeției și deschide era Evangheliei.
„Iată Mielul lui Dumnezeu" — teologia jertfei
Cuvintele lui Ioan la Iordan rezumă toată teologia Vechiului Testament: Mielul pascal din Egipt, berbecul lui Avraam, jertfele Templului — toate au fost tipuri ale Mielului lui Dumnezeu, Care „ridică" (αἴρων — poartă și îndepărtează) păcatul lumii.
Botezul — prefigurare și împlinire
Botezul lui Ioan era „al pocăinței" — pregătitor. Botezul creștin, instituit de Hristos, este „al apei și al Duhului" (Ioan 3:5). Ioan botează cu apă; Hristos botează cu Duh Sfânt și cu foc. Trecerea de la unul la altul marchează trecerea de la Legea Veche la Noul Legământ.
„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez"
Cuvintele din Ioan 3:30 definesc esența smereniei creștine și a slujirii profetice. Scopul oricărui slujitor al lui Dumnezeu nu este propria slavă, ci slava lui Hristos. Ioan este modelul desăvârșit al acestei smerenii — cel mai mare dintre profeți, care se consideră „nevrednic să-I dezlege cureaua încălțămintei" (Ioan 1:27).
Glasul celui ce strigă în pustie
„Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptați calea Domnului!" (Ioan 1:23, citând Isaia 40:3). Ioan nu este Cuvântul, ci glasul. Nu este Lumina, ci „a venit să mărturisească despre Lumină" (Ioan 1:7-8). Distincția aceasta este fundamentală: profetul nu atrage atenția asupra sa, ci asupra Celui despre Care mărturisește.