verified

Malh

Sluga marelui preot, sec. I d.Hr.

history_edu

Biografie

Malh (în greacă: Μάλχος; din aramaicul מַלְכָּא — „Rege") era sluga marelui preot, prezent la arestarea lui Iisus în Ghetsimani. Simon Petru, „având sabie, a scos-o și a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă. Și sluga se numea Malh" (Ioan 18:10).

Iisus a spus lui Petru: „Pune sabia în teacă! Oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl nu-l voi bea?" (Ioan 18:11). Evanghelistul Luca adaugă că Iisus „atingându-Se de urechea lui, l-a vindecat" (Luca 22:51) — ultima vindecare a lui Hristos înainte de Patimi, săvârșită asupra celui venit să-L aresteze.

Acest gest este una dintre cele mai puternice mărturii ale iubirii lui Hristos față de vrăjmași. Chiar în momentul arestării, Hristos vindecă pe slujitorul celor care Îl condamnă.

timeline

Cronologie

Sluga marelui preot

Slujitor în casa marelui preot, trimis în Ghetsimani pentru arestarea lui Iisus.

book

Surse și scrieri

Sfintele Evanghelii

Ioan 18:10 — singurul evanghelist care îl numește pe Malh și îl identifică pe Petru. Matei 26:51 — „unul din cei cu Iisus." Marcu 14:47 — „unul din cei de față." Luca 22:50-51 — vindecarea urechii.

groups

Contemporani

Domnul nostru Iisus Hristos

Cel Care l-a vindecat chiar în momentul arestării — dovada supremă a iubirii de vrăjmași.

chevron_right
menu_book

Versete cheie

"Simon Petru, având sabie, a scos-o și a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă. Și sluga se numea Malh."

— Ioan 18:10

"Pune sabia în teacă! Oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl nu-l voi bea?"

— Ioan 18:11

"Lăsați până aici! Și atingându-Se de urechea lui, l-a vindecat."

— Luca 22:51
auto_awesome

Semnificație

Iubirea de vrăjmași — în practică

„Iubiți pe vrăjmașii voștri" (Matei 5:44) nu este doar poruncă — este viața lui Hristos. Vindecarea urechii lui Malh este demonstrația practică a poruncii. Hristos vindecă pe cel venit să-L aresteze, chiar în pragul Patimilor Sale.

Sabia lui Petru — respingerea violenței

Reacția lui Petru (scoaterea sabiei) este reacția firească a omului vechi. Hristos o corectează imediat: „Pune sabia în teacă!" Împărăția lui Hristos nu se apără prin violență. Această scenă fundamentează doctrina ortodoxă a non-violenței creștine.