Iuda Iscarioteanul (în greacă: Ἰούδας Ἰσκαριώτης; „Iscariot" derivă probabil din ebraicul אִישׁ קְרִיּוֹת — „om din Keriot," localitate din Iudeea) a fost unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Hristos, cel care L-a trădat pe Învățătorul său pentru treizeci de arginți.

Iuda era singurul apostol din Iudeea — ceilalți erau galileeni. A fost ales de Hristos în ceata apostolilor (Luca 6:16), a primit aceeași putere de a vindeca și a propovădui ca și ceilalți (Matei 10:1-4) și a fost vistiernicul grupului apostolic. Evanghelistul Ioan notează însă: „era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea" (Ioan 12:6).

La Cina cea de Taină, Hristos a spălat picioarele tuturor ucenicilor, inclusiv ale lui Iuda — ultimul gest de iubire și chemare la pocăință. A profetizat trădarea: „Unul dintre voi Mă va vinde" (Matei 26:21). Când Iuda a întrebat „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?", Hristos a răspuns: „Tu ai zis" (Matei 26:25). Iuda a ieșit în noapte.

A trădat pe Hristos în Grădina Ghetsimani printr-un sărut: „Pe care-l voi săruta, Acela este; prindeți-L" (Matei 26:48). Hristos l-a întâmpinat: „Prietene, pentru ce ai venit?" (Matei 26:50) — cuvânt de iubire chiar în momentul trădării.

După condamnarea lui Hristos, Iuda „s-a căit" (μεταμεληθείς — regret, nu pocăință adevărată), a aruncat arginții în Templu și „s-a dus și s-a spânzurat" (Matei 27:5). Faptele Apostolilor adaugă: „căzând cu capul în jos, a crăpat pe la mijloc" (Fapte 1:18). Cu arginții aruncați, preoții au cumpărat Țarina Olarului ca loc de îngropare pentru străini — „Țarina Sângelui" (Haceldama).

Locul lui Iuda în ceata apostolilor a fost luat de Sfântul Apostol Matia, ales prin sorți după Înălțare (Fapte 1:26).