Sfântul Apostol Simon Zilotul
Apostol, †sec. I d.Hr.
Biografie
Sfântul Apostol Simon Zilotul (în greacă: Σίμων ὁ Ζηλωτής), numit și „Simon Canaanitul" (ὁ Κανανίτης), este unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Hristos. Evanghelistul Luca îl numește „Zilotul" (Luca 6:15; Faptele Apostolilor 1:13), iar Matei și Marcu folosesc termenul aramaic „Canaanitul" (Matei 10:4; Marcu 3:18) — ambele cuvinte însemnând „cel râvnitor" sau „zelotul".
Supranumele său indică fie că a fost membru al mișcării Zeloților — o facțiune politico-religioasă iudaică care milita pentru eliberarea Israelului de sub stăpânirea romană prin forța armelor — fie, în interpretarea patristică mai răspândită, că era un om plin de râvnă (zel) pentru Legea lui Dumnezeu și pentru credință. Tradiția ortodoxă a preferat această din urmă interpretare, văzând în „zelul" lui Simon o ardoare spirituală transfigurată de întâlnirea cu Hristos.
O tradiție ortodoxă importantă identifică pe Simon Zilotul cu mirele de la Nunta din Cana Galileii (Ioan 2:1-11), unde Hristos a săvârșit prima Sa minune, prefăcând apa în vin. Potrivit acestei tradiții, Simon, uimit de minune, a lăsat totul și L-a urmat pe Hristos. Această identificare explică și supranumele „Zilotul" — din momentul în care a văzut puterea lui Hristos, a ars de zel pentru Evanghelie.
După Cincizecime, Simon a propovăduit Evanghelia în Egipt, Africa de Nord, Mauritania și Britania, conform diverselor tradiții. Tradiția cea mai răspândită în Ortodoxie spune că a predicat apoi în Persia, unde a suferit mucenicia împreună cu Sfântul Apostol Iuda Tadeu, fiind tăiat cu fierăstrăul. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 10 mai.
Cronologie
Viața înainte de chemarea apostolică (sec. I d.Hr.)
Simon trăiește în Galileea sau Iudeea, fie ca membru al mișcării
Nunta din Cana Galileii (c. 30 d.Hr.)
Conform tradiției ortodoxe, Simon este mirele la nunta unde Hristos săvârșește prima minune. Maica Domnului îi spune lui Iisus „Nu mai au vin", iar Hristos preface apa în vin. Cutremurat de această minune, Simon hotărăște să-L urmeze pe Hristos.
Chemarea în ceata Apostolilor (c. 30 d.Hr.)
Este ales de Hristos între cei doisprezece Apostoli. Apare în toate cele patru liste apostolice din Noul Testament (Matei 10:4; Marcu 3:18; Luca 6:15; Faptele Apostolilor 1:13), de obicei alături de Iuda Tadeu.
Propovăduirea alături de Hristos (c. 30-33 d.Hr.)
Participă la viața publică a Mântuitorului, la minunile Sale, la Patimile, Învierea și Înălțarea Domnului. Este prezent în foișorul de sus la Pogorârea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 1:13).
Pogorârea Duhului Sfânt și începutul misiunii (c. 33 d.Hr.)
Primește Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii și începe propovăduirea Evangheliei, mai întâi în Ierusalim și Iudeea.
Misiunea în Egipt și Africa de Nord (c. 40-60 d.Hr.)
Tradiția consemnează că Simon a propovăduit în Egipt, Cirenaica și Mauritania, aducând la credința în Hristos mulți dintre locuitorii acestor ținuturi. Unele tradiții menționează și o misiune în Britania.
Misiunea în Persia (c. 60-70 d.Hr.)
Simon se deplasează în Persia (Imperiul Part), unde se întâlnește cu Apostolul Iuda Tadeu. Cei doi propovăduiesc împreună Evanghelia, convertind mulți persani la credința creștină și înfruntând pe vrăjitorii
Surse și scrieri
Noul Testament
Simon este menționat în cele patru liste apostolice (Matei 10:4; Marcu 3:18; Luca 6:15; Faptele Apostolilor 1:13). Nu i se atribuie nicio scriere canonică, dar prezența sa constantă în listele apostolice confirmă rolul său în ceata celor doisprezece.
Patimile Sfinților Simon și Iuda (Passio Simonis et Iudae)
Text hagiografic latin care relatează misiunea și mucenicia comună a celor doi Apostoli în Persia. Descrie confruntarea lor cu vrăjitorii păgâni și convertirea a multor persani.
Eusebiu de Cezareea, Historia Ecclesiastica
Menționează pe Simon în contextul listelor apostolice și al misiunii apostolice timpurii.
Sfântul Vasile cel Mare
Face referire la Nunta din Cana și la tradiția identificării mirelui cu Simon Zilotul în scrierile sale.
Sinaxarul ortodox (10 mai)
Viața și pătimirea Sfântului Apostol Simon Zilotul, cu relatarea misiunii sale și a muceniciei.
Mineiul pe luna mai
Conține slujba Sfântului Simon Zilotul cu tropare, condac și canon, celebrând zelul său apostolic și mucenicia.
Contemporani
Cel mai apropiat tovarăș apostolic al lui Simon. Cei doi apar alături în listele apostolice și, conform tradiției, au propovăduit și au suferit mucenicia împreună în Persia. Legătura lor spirituală este celebrată în calendarul liturgic, unde sunt adesea pomeniți în aceeași zi.
Contemporan apostolic și, conform unor tradiții, rudă a Domnului. Iacob a condus Biserica din Ierusalim ca prim episcop, iar Simon a fost parte a comunității apostolice de acolo înainte de plecarea în misiune. Unele tradiții îl identifică pe Simon Zilotul cu Simon, fiul lui Cleopa, care i-a succedat lui Iacob ca episcop al Ierusalimului.
Coleg apostol, ales prin sorți după Înălțarea Domnului. Matia a fost martor al acelorași evenimente ca și Simon, din botezul lui Ioan până la Înălțare, și a făcut parte din aceeași comunitate apostolică din Ierusalim.
Maica Domnului
Prezentă la Nunta din Cana, unde tradiția spune că Simon era mirele. Cuvintele Maicii Domnului — „Faceți orice vă va spune El" (Ioan 2:5) — au fost decisive pentru viața lui Simon, care a ascultat această îndemnare urmându-L pe Hristos.
Conducătorul celorlalți Apostoli, împreună cu care Simon a propovăduit în primii ani după Cincizecime. Petru, ca și Simon, a suferit mucenicia în timpul persecuțiilor romane.
Versete cheie
"Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceți orice vă va spune El."
— Ioan 2:5"Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și Și-a arătat slava Sa; și ucenicii Săi au crezut în El."
— Ioan 2:11"Pe Matei și pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu și pe Simon, numit Zilotul."
— Luca 6:15"Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da: «În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.»"
— Romani 10:18"În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor."
— Psalm 18:4 (LXX)"Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă."
— Matei 28:19-20Semnificație
De la zelul politic la zelul apostolic
Viața lui Simon ilustrează transformarea radicală pe care o aduce întâlnirea cu Hristos. Dacă zelul său anterior era îndreptat spre eliberarea politică a lui Israel, după chemarea apostolică acest zel se transfigurează în ardoare misionară pentru Împărăția lui Dumnezeu — o Împărăție „care nu este din lumea aceasta" (Ioan 18:36).
Nunta din Cana și teologia Tainelor
Identificarea lui Simon cu mirele de la Cana leagă viața sa de prima minune a lui Hristos și de teologia ortodoxă a Tainelor. Apa prefăcută în vin prefigurează Euharistia și arată că Hristos sfințește și transfigurează viața omenească, începând cu instituția căsătoriei.
Universalitatea misiunii apostolice
Propovăduirea lui Simon în Egipt, Africa de Nord, Britania și Persia demonstrează caracterul universal al misiunii apostolice. Evanghelia nu a fost destinată doar iudeilor sau doar lumii greco-romane, ci „până la marginile pământului" (Faptele Apostolilor 1:8).
Mărturia comună și mucenicia
Mucenicia sa împreună cu Iuda Tadeu în Persia ilustrează principiul evanghelic al mărturiei comune: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor" (Matei 18:20). Apostolii nu au propovăduit în izolare, ci în comuniune frățească.
Prezență apostolică în Persia
Misiunea lui Simon și a lui Iuda Tadeu în Persia a pus bazele creștinismului persan, care va deveni Biserica Răsăritului. Această tradiție apostolică demonstrează că prezența creștină în Iran și Mesopotamia nu este o „importare" occidentală, ci datează din epoca apostolică.
Modelul „apostolului tăcut"
Deși Noul Testament nu consemnează niciun cuvânt rostit de Simon, el rămâne un model al apostolului care mărturisește prin viață și fapte mai mult decât prin cuvinte. Tăcerea sa scripturistică nu diminuează importanța sa, ci amintește că nu toți sfinții sunt oratori — unii sunt pur și simplu martori credincioși.