Sfânta Rut (în ebraică: רוּת, „prietenie" sau „saturație") este o femeie moabiteancă — adică din neamul lui Moab, popor considerat străin de Israel — care, prin credință și dragoste, a fost primită în poporul lui Dumnezeu și a intrat în genealogia lui Mesia. Este una dintre cele patru femei menționate explicit în genealogia Mântuitorului (Matei 1:5).

Rut era nora lui Elimelec și a Noomiei, un cuplu din Betleemul lui Iuda care s-a refugiat în Moab din cauza foametei. Acolo, cei doi fii ai lor, Mahlon și Chilion, s-au căsătorit cu moabiteance — una dintre ele cu Rut. Când Elimelec și cei doi fii au murit, Noomi a hotărât să se întoarcă în Betleem. Și-a îndemnat nurorile să se întoarcă la casele lor. Orpa s-a întors, dar Rut a rămas, rostind cuvintele care au devenit simbolul loialității și convertirii: „Nu mă sili să te las și să mă întorc de la tine, căci unde vei merge tu, voi merge și eu; și unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu" (Rut 1:16).

La întoarcerea în Betleem, în timp de seceriș, Rut a ieșit să spigoleze — să adune spicele rămase pe urma secerătorilor — în ogorul lui Boaz, un om înstărit și temător de Dumnezeu, rudă apropiată a lui Elimelec. Boaz a observat-o și a arătat față de ea o bunăvoință deosebită, aflând de credincioșia ei față de Noomi: „Mi s-a povestit cu de-amănuntul tot ce ai făcut pentru soacra ta după moartea bărbatului tău, cum ai lăsat pe tatăl tău, pe mama ta și patria ta și ai venit la un popor pe care nu-l cunoșteai mai înainte" (Rut 2:11). Boaz a binecuvântat-o: „Domnul să-ți răsplătească fapta ta și să fii pe deplin răsplătită de Domnul, Dumnezeul lui Israel, sub ale Cărui aripi ai venit să te adăpostești!" (Rut 2:12).

Urmând sfatul Noomiei, Rut s-a dus la Boaz ca să-i ceară să-și împlinească datoria de goel (răscumpărător de neam), potrivit legii levitice. Boaz, după ce un rudă mai apropiată a refuzat dreptul de răscumpărare, a luat-o de soție pe Rut „ca să ridice numele mortului pe moșia lui și să nu piară numele mortului din mijlocul fraților săi și din poarta cetății lui" (Rut 4:10). Din această căsătorie s-a născut Obed, tatăl lui Iesei, care a fost tatăl lui David — înaintașul lui Hristos după trup.

Tradiția ortodoxă o cinstește pe Rut ca o prefigurare vie a chemării neamurilor (etnicilor) la mântuire: o păgână primită în poporul lui Dumnezeu nu prin naștere, ci prin credință, dragoste și smerenie. Ea este chipul Bisericii adunate din toate neamurile, care s-a alipit de Israel cel duhovnicesc.