Irod Antipa (în greacă: Ἡρῴδης Ἀντίπας) era fiul lui Irod cel Mare și tetrarhul Galileii și Pereii (4 î.Hr. — 39 d.Hr.). Evangheliile îl numesc simplu „Irod" — este Irodul care l-a ucis pe Ioan Botezătorul și pe care Hristos l-a numit „vulpea aceea" (Luca 13:32).

Antipa a luat-o pe Irodiada, soția fratelui său Filip, ceea ce încălca Legea mozaică. Ioan Botezătorul l-a mustrat public: „Nu ți se cuvine s-o ai pe ea" (Marcu 6:18). Irod l-a aruncat pe Ioan în temnița din Maherus, dar „se temea de Ioan, știind că este bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea; și auzindu-l, multe făcea și cu bucurie îl asculta" (Marcu 6:20).

La un ospăț de ziua sa, fiica Irodiadei (Salomeea) a dansat, iar Irod i-a promis orice, „până la jumătate din regatul meu." La îndemnul mamei, Salomeea a cerut capul lui Ioan pe tipsie. Irod, „deși s-a întristat, din pricina jurământului și a celor ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o refuze" (Marcu 6:26). A poruncit tăierea capului — lașitate mascată ca onoare.

La judecata lui Hristos, Pilat L-a trimis pe Iisus la Antipa (care era la Ierusalim pentru Paști), „pentru că era din ținutul lui Irod" (Luca 23:7). Irod „s-a bucurat foarte, căci de multă vreme dorea să-L vadă, pentru că auzise multe despre El și nădăjduia să vadă vreo minune făcută de El" (Luca 23:8). Hristos nu i-a răspuns nimic. Irod L-a batjocorit, L-a îmbrăcat în haină strălucitoare și L-a trimis înapoi la Pilat. „Și s-au împrietenit în ziua aceea Irod și Pilat" (Luca 23:12).

A fost exilat în Galia (Lugdunum/Lyon) de împăratul Caligula în 39 d.Hr.