Sfântul Apostol Matia
Apostol, †sec. I d.Hr.
Biografie
Sfântul Apostol Matia (în greacă: Ματθίας, formă prescurtată din Ματταθίας — „Darul lui Dumnezeu") este Apostolul ales prin tragere la sorți pentru a lua locul lui Iuda Iscarioteanul în ceata celor doisprezece (Faptele Apostolilor 1:15-26). Alegerea sa, prezidată de Apostolul Petru și pecetluită prin rugăciune și sorți sacri, este primul act oficial al Bisericii după Înălțarea Domnului și înainte de Pogorârea Duhului Sfânt.
Matia făcea parte din cercul mai larg al ucenicilor Mântuitorului, fiind unul dintre cei șaptezeci de Apostoli trimiși de Hristos să propovăduiască (Luca 10:1-20). Condiția esențială pentru alegerea sa a fost formulată de Apostolul Petru: să fi fost martor al întregii activități publice a lui Hristos, „începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care S-a înălțat de la noi" (Faptele Apostolilor 1:22). Matia îndeplinea pe deplin această condiție, fiind un ucenic credincios al Mântuitorului din primele zile ale propovăduirii Sale.
Doi candidați au fost propuși: Iosif Barsaba (numit și Iustus) și Matia. După rugăciunea comunității — „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales" (Faptele Apostolilor 1:24) — sorțul a căzut pe Matia, care a fost „numărat împreună cu cei unsprezece Apostoli" (Faptele Apostolilor 1:26).
Deși este cel mai puțin documentat dintre Apostoli în sursele canonice, alegerea lui Matia are o semnificație eclesiologică profundă: ea demonstrează că plinătatea comunității apostolice — numărul de doisprezece, corespunzând celor douăsprezece seminții ale lui Israel — este esențială pentru identitatea Bisericii. După Cincizecime, Matia a propovăduit Evanghelia, conform diverselor tradiții, în Iudeea, apoi în Etiopia sau în Colchida (Georgia de astăzi), unde a suferit mucenicia.
Cronologie
Ucenic al Mântuitorului din primele zile (c. 28-30 d.Hr.)
Matia urmează pe Hristos încă de la botezul Acestuia de către Ioan Botezătorul în Iordan. Face parte din cercul larg al ucenicilor, martor fidel al minunilor, învățăturilor și evenimentelor vieții publice a Mântuitorului.
Trimiterea celor șaptezeci (c. 31 d.Hr.)
Conform tradiției, Matia este unul dintre cei șaptezeci de ucenici trimiși de Hristos „câte doi" să propovăduiască, să vindece bolnavi și să vestească apropierea Împărăției lui Dumnezeu (Luca 10:1-20).
Martor al Patimilor, Învierii și Înălțării (c. 33 d.Hr.)
Ca ucenic constant, Matia este prezent la evenimentele decisive: Patimile, Învierea și Înălțarea Domnului. Această prezență neîntreruptă îl califică pentru alegerea apostolică.
Alegerea ca Apostol (c. 33 d.Hr., între Înălțare și Cincizecime)
În cele zece zile dintre Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt, Petru prezidează adunarea celor aproximativ 120 de ucenici și propune completarea numărului de doisprezece. Matia este ales prin sorți sacri, după rugăciunea întregii comunități (Faptele Apostolilor 1:15-26).
Pogorârea Duhului Sfânt (c. 33 d.Hr.)
Matia primește Duhul Sfânt împreună cu ceilalți unsprezece Apostoli în ziua Cincizecimii. Din acest moment, este pe deplin integrat în ceata apostolică, cu aceeași autoritate și aceeași misiune.
Propovăduirea în Iudeea (c. 33-50 d.Hr.)
Primele sale eforturi misionare se concentrează în Iudeea și Palestina, unde propovăduiește Evanghelia evreilor și samarinenilor.
Misiunea în Etiopia sau Colchida (c. 50-70 d.Hr.)
Tradiția se împarte în privința regiunii de misiune a lui Matia. Unele surse menționează Etiopia (o regiune deja deschisă Evangheliei prin convertirea famenului etiopian de către Filip — Faptele Apostolilor 8:26-39). Alte tradiții, în special cele georgiene, susțin că Matia a propovăduit în Colchida (vestul Georgiei de astăzi), punând bazele creștinismului caucazian.
Surse și scrieri
Faptele Apostolilor (1:15-26)
Relatarea canonică a alegerii lui Matia, singura sa apariție directă în Noul Testament. Textul descrie procesul de alegere, criteriile stabilite de Petru, rugăciunea comunității și tragerea la sorți.
Evanghelia lui Matia (pierdută)
Clement Alexandrinul și Origen menționează existența unei „Evanghelii a lui Matia", o scriere care circula în unele comunități creștine timpurii. Deși nu a fost acceptată în canonul Scripturii, mențiunile despre ea atestă importanța figurii lui Matia în Biserica primară.
Tradițiile lui Matia (Traditiones Matthiae)
Clement Alexandrinul citează din „Tradițiile lui Matia" mai multe maxime atribuite Apostolului, inclusiv învățătura „Admiră cele prezente" (θαύμασον τὰ παρόντα) — un îndemn la contemplarea darurilor dumnezeiești din viața de zi cu zi.
Eusebiu de Cezareea, Historia Ecclesiastica (I, 12; III, 25)
Menționează alegerea lui Matia și scrierile atribuite lui, clasificând „Evanghelia lui Matia" între scrierile neautentice, dar recunoscând importanța Apostolului.
Sinaxarul ortodox (9 august)
Viața și pătimirea Sfântului Apostol Matia, cu relatarea alegerii sale, a misiunii și a muceniciei.
Niceta de Paflagonía (sec. IX)
Laudă lui Matia (Encomion), un discurs pangiric care compilează tradițiile despre viața și misiunea Apostolului.
Contemporani
Cel care a propus și a prezidat procesul de alegere a lui Matia. Petru a formulat criteriile apostolice și a condus rugăciunea comunității, demonstrând rolul său de conducător al celorlalți Apostoli. Matia a fost astfel ales sub autoritatea celui dintâi dintre Apostoli.
Primul episcop al Ierusalimului, care a condus comunitatea apostolică din care Matia făcea parte. Matia a propovăduit sub îndrumarea lui Iacob în primii ani, în Iudeea și Ierusalim, înainte de plecarea în misiune la distanță.
Coleg apostol, împreună cu care Matia a primit Duhul Sfânt la Cincizecime. Amândoi fac parte din grupul Apostolilor mai puțin documentați în Scriptură, dar nu mai puțin importanți în misiunea Bisericii.
Coleg apostol și „frate al Domnului". Ca și Matia, Iuda Tadeu a propovăduit în regiunile estice ale lumii antice, contribuind la răspândirea creștinismului dincolo de granițele Imperiului Roman.
Apostolul căzut, al cărui loc în ceata celor doisprezece l-a luat Matia. Trădarea și moartea lui Iuda au creat nevoia completării numărului apostolic, iar alegerea lui Matia a restaurat plinătatea comunității.
Iosif Barsaba (Iustus)
Celălalt candidat propus pentru locul apostolic vacant. Deși sorțul nu a căzut pe el, Iosif Barsaba a continuat să slujească în Biserică și este pomenit între cei șaptezeci de Apostoli. Împreună, el și Matia demonstrează că în Biserică nu există „învinși" — toți sunt slujitori ai lui Hristos.
Versete cheie
"Trebuie deci ca, din acești bărbați care au fost cu noi în toată vremea în care a intrat și a ieșit între noi Domnul Iisus, începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care S-a înălțat de la noi, să fie unul dintre aceștia martor al Învierii Lui împreună cu noi."
— Faptele Apostolilor 1:21-22"Și rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul său. Și au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, și a fost numărat împreună cu cei unsprezece Apostoli."
— Faptele Apostolilor 1:24-26"Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri."
— Luca 10:20"Episcopia lui s-o ia altul." — versetul profetic pe care Petru l-a aplicat la locul apostolic lăsat vacant de Iuda Iscarioteanul (citat în Faptele Apostolilor 1:20)."
— Psalm 108:8 (LXX)"Iar la iconomi se cere ca fiecare să fie găsit credincios."
— 1 Corinteni 4:2Semnificație
Plinătatea apostolică și numărul de doisprezece
Alegerea lui Matia demonstrează că numărul de doisprezece Apostoli nu este accidental, ci teologic: cei doisprezece corespund celor douăsprezece seminții ale lui Israel, semnificând faptul că Biserica este Noul Israel. Restaurarea numărului a fost necesară înainte de Cincizecime, arătând că plinătatea apostolică este condiție pentru plinătatea harului.
Succesiunea apostolică
Procesul alegerii lui Matia — propunere, criterii, rugăciune, alegere — este modelul originar al succesiunii apostolice în Biserică. De aici derivă practica ortodoxă a alegerii episcopilor: nu prin voință omenească arbitrară, ci prin discernământul comunității ghidat de Duhul Sfânt.
Sorțurile sacre ca expresie a voinței divine
Utilizarea sorțurilor nu a fost un joc de noroc, ci un act liturgic prin care comunitatea a cerut lui Dumnezeu să-Și arate voința. Rugăciunea „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată..." (Faptele Apostolilor 1:24) demonstrează că alegerea a fost în mâinile lui Dumnezeu, nu ale oamenilor.
Credincioșia în obscuritate
Matia este cel mai puțin cunoscut dintre Apostoli — despre el nu se relatează nicio minune individuală, nicio cuvântare, nicio scriere canonică. Și totuși, credincioșia sa neîntreruptă de la botezul lui Ioan până la Înălțare l-a făcut vrednic de alegerea apostolică. El este modelul creștinului care slujește în tăcere și fidelitate, fără a căuta recunoaștere.
Nimeni nu este de neînlocuit, dar toți sunt esențiali
Alegerea lui Matia în locul lui Iuda arată că trădarea unui Apostol nu distruge Biserica. Dumnezeu ridică un alt slujitor credincios. Totodată, faptul că a fost nevoie de un înlocuitor demonstrează că fiecare membru al comunității apostolice este esențial — nu există locuri goale în planul lui Dumnezeu.
Legătura cu creștinismul etiopian și georgian
Tradițiile despre misiunea lui Matia în Etiopia și Colchida leagă unul dintre cei mai vechi Apostoli de două dintre cele mai vechi culturi creștine din lume: cea etiopiană și cea georgiană. Dacă aceste tradiții sunt exacte, Matia a dus Evanghelia la popoare care vor deveni creștine oficial în secolele III-IV, dar care aveau o prezență apostolică încă din secolul I.