Simon Fariseul
Gazda Cinei din Luca 7
Biografie
Simon Fariseul este cel care L-a invitat pe Iisus la masă în casa sa (Luca 7:36-50). În timpul cinei, o femeie păcătoasă „a venit cu un alabastru cu mir, și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să-I ude picioarele cu lacrimi și cu părul capului ei le ștergea, și-I săruta picioarele și le ungea cu mir" (Luca 7:37-38).
Simon, văzând aceasta, a gândit: „Acesta, dacă ar fi prooroc, ar ști cine este și ce fel este femeia care se atinge de El, că este păcătoasă" (Luca 7:39). Hristos i-a răspuns cu parabola celor doi datornici: „Doi datornici erau la un cămătar. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult?" (Luca 7:41-42). Simon a răspuns corect: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult." Apoi Hristos l-a mustrat cu blândețe, arătând că femeia a făcut mai mult decât gazda: „Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat... Aceasta cu lacrimi Mi-a udat picioarele" (Luca 7:44-46).
Surse și scrieri
Evanghelia după Luca
Luca 7:36-50 — cina în casa lui Simon și parabola celor doi datornici.
Contemporani
Oaspetele cinei, Care a mustrat ospitalitatea formală a lui Simon și a iertat-o pe femeia păcătoasă.
Versete cheie
"Acesta, dacă ar fi prooroc, ar ști cine este și ce fel este femeia care se atinge de El, că este păcătoasă."
— Luca 7:39"Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat... Aceasta cu lacrimi Mi-a udat picioarele și cu părul ei le-a șters."
— Luca 7:44-46"Pentru aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește."
— Luca 7:47Semnificație
Ospitalitatea formală vs. iubirea adevărată
Simon L-a invitat pe Hristos din curiozitate sau datorie socială, dar nu I-a arătat ospitalitate reală (fără apă, fără sărutare, fără mir). Femeia păcătoasă a oferit tot ce Simon nu a dat — din iubire și pocăință. Hristos arată că formalismul religios fără iubire este mai sărac decât pocăința sinceră a unui păcătos.