Sfântul Apostol Barnaba
Apostol, †c. 61 d.Hr.
Biografie
Sfântul Apostol Barnaba (în greacă: Βαρνάβας, din aramaică: בר נביא — „fiul mângâierii / fiul profeției"), pe numele său adevărat Iosif, era un levit din Cipru. Apostolii i-au dat numele Barnaba — „fiul mângâierii" (Faptele Apostolilor 4:36) — pentru darul său de a încuraja și a consola pe ceilalți.
Barnaba este una dintre cele mai importante figuri ale Bisericii primare, deși nu făcea parte din cei doisprezece apostoli. A fost primul care l-a primit pe Saul/Pavel după convertire, când toți ceilalți se temeau de el, și l-a introdus pe Pavel în comunitatea apostolilor din Ierusalim (Faptele Apostolilor 9:27). Fără curajul și discernământul lui Barnaba, istoria misiunii pauline — și poate a întregului creștinism — ar fi fost diferită.
Împreună cu Pavel, a întreprins prima călătorie misionară (c. 46-48 d.Hr.), propovăduind în Cipru, Antiohia Pisidiei, Iconia, Listra și Derbe. A fost delegat al Bisericii din Ierusalim la Antiohia, unde l-a căutat pe Pavel la Tars și l-a adus acolo să slujească împreună (Faptele Apostolilor 11:25-26). A participat la Sinodul Apostolic din Ierusalim (c. 49 d.Hr.).
După o neînțelegere cu Pavel privind pe Ioan Marcu — vărul lui Barnaba — cei doi s-au despărțit: Pavel a plecat cu Sila, iar Barnaba cu Marcu în Cipru (Faptele Apostolilor 15:36-40). Tradiția spune că Barnaba a continuat misiunea în Cipru, unde a suferit mucenicia prin lapidare la Salamina.
Cronologie
Origini — levit din Cipru
Iosif, supranumit Barnaba de apostoli, era levit de origine cipriotă. A vândut o țarină și a adus banii la picioarele apostolilor (Faptele Apostolilor 4:36-37) — un act de dăruire totală care l-a făcut un model pentru comunitatea primară.
Garanția pentru Pavel (c. 36-37 d.Hr.)
Când Saul/Pavel vine la Ierusalim după convertire, ucenicii se tem de el — și pe bună dreptate, fusese persecutorul lor. Barnaba îl ia pe Pavel, îl duce la apostoli și mărturisește pentru el (Faptele Apostolilor 9:27). Acest act de curaj și încredere este momentul pivotal al misiunii creștine.
Delegat la Antiohia (c. 43 d.Hr.)
Când vestea ajunge la Ierusalim că în Antiohia Siriei mulți păgâni se convertesc, apostolii îl trimit pe Barnaba acolo. „Și venind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat" (Faptele Apostolilor 11:23). Nu a criticat, nu a impus condiții — s-a bucurat de lucrarea harului.
Aducerea lui Pavel la Antiohia (c. 43-44 d.Hr.)
Barnaba pleacă la Tars să-l caute pe Pavel și îl aduce la Antiohia, unde slujesc împreună un an întreg. „Și în Antiohia, pentru întâia dată, ucenicii au fost numiți creștini" (Faptele Apostolilor 11:26). Barnaba a fost cel care a creat echipa misionară Pavel-Barnaba.
Colecta pentru Ierusalim (c. 44-45 d.Hr.)
Barnaba și Pavel duc ajutoare materiale fraților din Iudeea, care sufereau de foamete (Faptele Apostolilor 11:29-30). Prima acțiune diaconală inter-eclezială.
Prima călătorie misionară (c. 46-48 d.Hr.)
Duhul Sfânt spune Bisericii din Antiohia: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat" (Faptele Apostolilor 13:2). Propovăduiesc în Cipru (patria lui Barnaba), apoi în Antiohia Pisidiei, Iconia, Listra și Derbe. La Listra, locuitorii îl iau pe Barnaba drept
Sinodul Apostolic din Ierusalim (c. 49 d.Hr.)
Barnaba și Pavel participă la sinod, unde se decide că neamurile nu trebuie să se supună Legii mozaice. Barnaba și Pavel povestesc „câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri" (Faptele Apostolilor 15:12).
Despărțirea de Pavel (c. 49-50 d.Hr.)
Pavel refuză să-l ia pe Ioan Marcu în a doua călătorie, pentru că acesta plecase de la ei în Pamfilia. „S-a iscat o neînțelegere așa de mare între ei, încât s-au despărțit" (Faptele Apostolilor 15:39). Barnaba îl ia pe Marcu și pleacă în Cipru. Ironia providenței: Marcu, respins de Pavel, va scrie Evanghelia după Marcu, iar Pavel însuși va recunoaște mai târziu valoarea lui Marcu (2 Timotei 4:11).
Surse și scrieri
Faptele Apostolilor (capitolele 4, 9, 11-15)
Principalul izvor canonic despre Barnaba. Luca îl prezintă ca „om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință" (Faptele Apostolilor 11:24).
Epistola lui Pavel către Galateni 2:1-13
Pavel menționează pe Barnaba la Sinodul din Ierusalim și la incidentul de la Antiohia, unde și Barnaba a fost „tras în fățărnicie" de presiunea iudaizanților (Galateni 2:13).
1 Corinteni 9:6
Pavel menționează pe Barnaba alături de sine ca apostol care are dreptul de a fi susținut de Biserică, dar care lucrează cu mâinile sale.
Epistola lui Barnaba (sec. I-II)
Text din perioada apostolică, inclus în unele manuscrise ale Noului Testament (inclusiv Codex Sinaiticus). Deși atribuirea către Barnaba este disputată, reflectă gândirea creștinismului timpuriu despre raportul dintre Vechiul și Noul Legământ.
Contemporani
Colegul de misiune și cel mai important partener apostolic. Barnaba a fost cel care l-a descoperit pe Pavel pentru Biserică, l-a garantat, l-a adus la Antiohia și a pornit cu el în prima călătorie misionară. Despărțirea lor a fost dureroasă, dar providențială — a dus la două echipe misionare în loc de una.
Barnaba a lucrat cu Petru la Ierusalim și la Antiohia. La incidentul din Antiohia (Galateni 2:11-13), Barnaba a fost influențat de atitudinea lui Petru de a se retrage de la masa cu cei din neamuri.
Vărul lui Barnaba (Coloseni 4:10). Barnaba l-a luat pe Marcu în prima călătorie misionară și l-a apărat când Pavel a vrut să-l respingă. Sub îndrumarea lui Barnaba, Marcu s-a maturizat spiritual și a devenit autorul celei de-a doua Evanghelii.
Autorul Faptelor Apostolilor, în care consemnează rolul crucial al lui Barnaba în primirea lui Pavel și în prima călătorie misionară. Luca scrie despre Barnaba cu respect și admirație, evidențiind generozitatea și discernământul său.
La Sinodul din Ierusalim, Iacob, episcopul Ierusalimului, a conlucrat cu Barnaba și Pavel pentru a stabili libertatea neamurilor față de Legea mozaică (Faptele Apostolilor 15).
Conform tradiției, Barnaba l-a hirotonit pe Lazăr episcop al Kitionului în Cipru, în timpul misiunii sale apostolice pe insulă.
Contrastul biblic al lui Barnaba: acesta și-a vândut ogorul și a adus toți banii la picioarele apostolilor (Faptele Apostolilor 4:36-37), în timp ce acest cuplu a încercat să imite gestul, dar cu vicleșug, ascunzând o parte din preț (Faptele Apostolilor 5:1-11).
Versete cheie
"Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba — care se tâlcuiește 'fiul mângâierii' —, levit, de neam din Cipru, având o țarină, a vândut-o și a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor."
— Faptele Apostolilor 4:36-37"Iar Barnaba, luându-l, l-a dus la apostoli și le-a povestit cum pe drum a văzut pe Domnul și că i-a vorbit, și cum în Damasc a propovăduit cu îndrăzneală în numele lui Iisus."
— Faptele Apostolilor 9:27"Căci era om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și s-a adăugat mult popor Domnului."
— Faptele Apostolilor 11:24"Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat."
— Faptele Apostolilor 13:2Semnificație
„Fiul mângâierii" — darul discernământului și al încurajării
Barnaba este modelul biblic al celui care vede potențialul acolo unde alții văd pericol. A văzut în Saul persecutorul un vas ales; în Marcu cel dezertant un viitor evanghelist; în convertirile din Antiohia nu o problemă, ci lucrarea harului. Darul mângâierii și al discernământului este unul dintre cele mai prețioase daruri ale Duhului.
Pionierul misiunii către neamuri
Înainte de Pavel, Barnaba a fost cel trimis de Ierusalim la Antiohia — primul centru creștin mixt, iudeo-păgân. Fără acceptarea generoasă a lui Barnaba față de noii convertiți din neamuri, misiunea paulină nu ar fi avut o bază de plecare.
Dăruirea totală
Actul de a vinde ogorul și a aduce banii la picioarele apostolilor (Faptele Apostolilor 4:36-37) face din Barnaba un model al dăruirii dezinteresate — în contrast direct cu Anania și Safira (Faptele Apostolilor 5:1-11), care vor încerca să imite gestul, dar cu vicleșug.
Despărțirea providențială
Neînțelegerea dintre Pavel și Barnaba privind pe Marcu nu este un eșec, ci o providență: din ea rezultă două echipe misionare (Pavel-Sila și Barnaba-Marcu), iar Marcu, sub tutela lui Barnaba, se maturizează până acolo încât Pavel însuși îl va cere alături: „Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos" (2 Timotei 4:11).
Apostol fără a fi din cei doisprezece
Barnaba este numit „apostol" de Sfântul Luca (Faptele Apostolilor 14:14) fără a fi din cercul celor doisprezece, confirmând că apostolatul în Biserica primară depășea cercul inițial. Aceasta fundamentează înțelegerea ortodoxă a apostolatului ca slujire și chemare, nu doar ca titlu instituțional.