Anania și Safira
Soți din comunitatea primară care au mințit pe Duhul Sfânt, sec. I d.Hr.
Biografie
Anania și Safira (în greacă: Ἁνανίας καὶ Σαπφείρα) erau un cuplu din comunitatea creștină primară din Ierusalim. Istoria lor, consemnată în Faptele Apostolilor 5:1-11, este una dintre cele mai cutremurătoare din Noul Testament: au vândut o proprietate și au adus doar o parte din preț la picioarele Apostolilor, pretinzând că au adus totul.
Sfântul Apostol Petru, prin discernământul Duhului Sfânt, a demascat minciuna lui Anania: „Anania, de ce a umplut satana inima ta ca să minți Duhului Sfânt și să ascunzi din prețul țarinei? [...] Nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 5:3-4). La auzul acestor cuvinte, Anania a căzut mort. Trei ore mai târziu, Safira, neștiind ce se întâmplase, a repetat aceeași minciună și a murit la fel.
Episodul nu este o pedeapsă arbitrară, ci o judecată profetică menită să apere sfințenia comunității primare. Păcatul lor nu era că au păstrat o parte din bani — proprietatea era a lor — ci că au mințit Duhului Sfânt, pretinzând o dăruire totală pe care nu o aveau. Faptele lor erau o parodie a jertfei autentice a lui Barnaba, care vânduse o țarină și adusese tot prețul (Faptele Apostolilor 4:36-37).
Cronologie
Membri ai comunității primare (c. 33 d.Hr.)
Anania și Safira erau membri ai Bisericii primare din Ierusalim, în perioada imediat următoare Cincizecimii, când „inima și sufletul mulțimii celor ce crezuseră era una" (Faptele Apostolilor 4:32).
Vânzarea proprietății
Au vândut o proprietate, dar au ascuns o parte din preț, aducând restul la picioarele Apostolilor ca și cum ar fi fost totalul. Gestul lor imita donația autentică a lui Barnaba (Faptele Apostolilor 4:36-37), dar cu viclenie.
Moartea lui Anania
Sfântul Petru l-a confruntat pe Anania: „Nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu." La auzul cuvintelor apostolice, Anania a căzut mort și a fost dus afară și îngropat (Faptele Apostolilor 5:5-6).
Moartea Safirei (trei ore mai târziu)
Safira a venit neștiind cele întâmplate. Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atâta ați vândut țarina?" Ea a confirmat minciuna. Petru i-a spus: „Iată, picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate și pe tine." A căzut moartă la picioarele lui (Faptele Apostolilor 5:7-10).
Surse și scrieri
Comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur explică în omiliile la Faptele Apostolilor că pedeapsa nu a fost disproporționată, ci pedagogică — menită să protejeze tânăra Biserică de corupția morală încă de la început.
Contemporani
Cel care le-a demascat minciuna prin discernământul Duhului Sfânt. Petru nu i-a condamnat el însuși, ci a rostit judecata lui Dumnezeu.
Modelul pozitiv al dăruirii autentice. Barnaba „având o țarină, a vândut-o și a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor" (Faptele Apostolilor 4:37). Gestul sincer al lui Barnaba face și mai gravă imitația vicleană a cuplului din Faptele Apostolilor 5.
Autorul Faptelor Apostolilor, care consemnează episodul în capitolul 5, plasându-l imediat după exemplul pozitiv al lui Barnaba pentru a sublinia contrastul dintre dăruirea autentică și falsitate.
Cel mai important comentator patristic al episodului. În omiliile la Faptele Apostolilor, Hrisostom explică dimensiunea pedagogică a judecății divine, subliniind că Dumnezeu a protejat sfințenia Bisericii primare de la începuturile ei.
Versete cheie
"Anania, de ce a umplut satana inima ta ca să minți Duhului Sfânt și să ascunzi din prețul țarinei? Oare nu-ți rămânea ție dacă rămânea nevândută? Și după ce ai vândut-o, nu era în puterea ta? De ce ai pus în inima ta lucrul acesta? Nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu."
— Faptele Apostolilor 5:3-4"Iar Petru i-a zis: De ce v-ați învoit între voi să ispitiți Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate și pe tine."
— Faptele Apostolilor 5:9"Și s-a făcut frică mare peste toată Biserica și peste toți cei ce auzeau acestea."
— Faptele Apostolilor 5:11Semnificație
Sfințenia Duhului Sfânt
Episodul demonstrează că Duhul Sfânt este Dumnezeu — a minți Duhului este identic cu a minți lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:3-4). Aceasta este una dintre cele mai clare mărturii neo-testamentare ale dumnezeirii Duhului Sfânt.
Judecata pedagogică
Moartea lui Anania și Safira nu este răzbunare, ci pedagogie divină. Ca și în cazul lui Acan (Iosua 7), Dumnezeu protejează sfințenia comunității Sale la început, ca un fundament solid pentru ceea ce va urma. Frica sfântă rezultată (5:11) nu este teroare, ci reverență față de prezența reală a lui Dumnezeu în Biserică.
Contrastul cu Barnaba
Luca plasează deliberat episodul imediat după exemplul lui Barnaba. Structura este pedagogică: dăruirea autentică (4:36-37) versus falsificarea ei (5:1-11). În Biserică, important nu este cât dai, ci dacă ești sincer.
Ispitirea Duhului Sfânt
Petru vorbește despre „ispitirea Duhului Domnului" (5:9) — încercarea de a testa limitele lui Dumnezeu, de a vedea cât de departe poți merge cu fățărnicia. Acest păcat este deosebit de grav pentru că atacă tocmai temelia comuniunii ecleziale: încrederea reciprocă și sinceritatea.