Singura lucrare autentică care a supraviețuit, scrisă către Biserica din Filipi după martiriul lui Ignatie Teoforul. Conține învățături practice despre credință, dragoste, răbdare și conduită morală. Citează abundent din Scriptură și din epistolele lui Ignatie, demonstrând respectul său pentru tradiția apostolică.

Cea mai veche relatare detaliată a martirajului unui creștin, scrisă de Biserica din Smyrna ca o scrisoare circulară către alte biserici. Descrie cu viu colorit ultimele ore ale lui Policarp și curajul său în fața morții.

Învățătorul direct al lui Policarp, ultimul Apostol supraviețuitor. Ioan l-a format spiritual pe Policarp și, conform tradiției, l-a hirotonit ca episcop al Smirnei. Această relație directă face din Policarp un martor privilegiat al învățăturii apostolice.

Policarp citează frecvent din epistolele lui Pavel în propria sa Epistolă către Filipeni, demonstrând profundul respect față de teologia paulină. Comunitatea din Filipi, căreia Policarp îi scrie, fusese întemeiată de Pavel.

Prieten apropiat și corespundent al lui Policarp. Ignatie i-a dedicat una din cele șapte epistole sale, oferindu-i sfaturi pastorale. Policarp l-a întâlnit pe Ignatie în drumul acestuia spre martiriu și a adunat epistolele sale pentru a le transmite mai departe.

Coleg episcop în Asia Mică și, ca Policarp, ucenic al generației apostolice. Amândoi au fost martori ai tradiției orale apostolice și au contribuit la transmiterea ei.

Cel mai important ucenic al lui Policarp, care va deveni el însuși unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii primare. Irineu l-a ascultat pe Policarp predicând în tinerețea sa la Smyrna și va transmite învățătura primită în scrierile sale împotriva ereziilor.

Eretici pe care Policarp i-a combătut personal. Când l-a întâlnit pe Marcion la Roma și acesta l-a întrebat „Ne cunoști?", Policarp a răspuns: „Te cunosc, întâiul născut al Satanei."