Context istoric
După Sinodul I de la Niceea, lupta cu arianismul nu s-a încheiat — dimpotrivă, timp de decenii, arianismul a avut sprijin imperial, iar apărătorii Ortodoxiei (în frunte cu Sfântul Atanasie cel Mare) au fost exilați repetat. O nouă erezie a apărut: Macedonie, episcop semi-arian al Constantinopolului, învăța că Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, ci o creatură — un „slujitor" al lui Dumnezeu. Adepții săi erau numiți pnevmatomahi (πνευματομάχοι, „luptătorii împotriva Duhului").
Împăratul Teodosie I a convocat sinodul la Constantinopol în anul 381, cu participarea a 150 de episcopi.
Participanți cheie
- Sfântul Grigorie Teologul — a prezidat sinodul o perioadă, ale cărui Cuvântări teologice au pus bazele doctrinei trinitare
- Sfântul Vasile cel Mare — deși murise în 379, tratatul său „Despre Sfântul Duh" a fost fundamentul dogmatic al sinodului
- Sfântul Ioan Gură de Aur — contemporan al sinodului, va deveni episcop al Constantinopolului în 398
- Macedonie — eresiarhul, fost episcop al Constantinopolului
Hotărârile dogmatice
Completarea Simbolului de credință
Sinodul a adăugat la Crezul nicean articolele despre Duhul Sfânt:
„Și întru Duhul Sfânt, Domnul, de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proorocii."
Formularea este prudentă: nu folosește explicit termenul ὁμοούσιος pentru Duhul (deși Sfântul Vasile îl susținea), dar Îi atribuie Duhului atribute exclusiv divine: „Domn", „de viață Făcător", demn de aceeași închinare cu Tatăl și Fiul.
Condamnarea macedonianismului
Sinodul a condamnat pe toți cei care negau dumnezeirea Duhului Sfânt, inclusiv pe pnevmatomahi.
Alte hotărâri
- Canonul 3: Scaunul Constantinopolului primește „întâietatea de onoare după episcopul Romei" (sursă de tensiuni viitoare)
- Condamnarea apollinarismului (Apollinarie învăța că Hristos nu avea minte omenească, ci Logosul îi ținea locul)
Erezia condamnată
Sinodul II a condamnat macedonianismul (pnevmatomahia) — negarea dumnezeirii Duhului Sfânt. Vezi pagina dedicată.
Semnificație teologică
Sinodul II Ecumenic a desăvârșit dogma trinitară: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt trei Persoane (Ipostasuri) de o singură Ființă (Ousia) — un singur Dumnezeu în Treime. Simbolul niceo-constantinopolitan devine mărturisirea comună a întregii Biserici, recitată la fiecare Liturghie.
Înapoi la Sinoadele Ecumenice.