Fondatorul
Macedonie (m. c. 360) a fost episcop semi-arian al Constantinopolului (342–360). Deși accepta dumnezeirea Fiului (într-o formă moderată), el nega dumnezeirea Duhului Sfânt, învățând că Acesta este o creatură superioară, un „slujitor" al lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu.
Adepții săi erau numiți pnevmatomahi (πνευματομάχοι — „luptătorii împotriva Duhului") sau macedonieni.
Doctrina eretică
- Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, ci o creatură — cel mult un „înger superior"
- Duhul este subordonat Tatălui și Fiului, nu egal cu Ei
- Scriptura nu ar spune explicit că Duhul Sfânt este Dumnezeu (argument din tăcere)
- Termenul ὁμοούσιος nu ar trebui aplicat Duhului
Macedonianismul era un arianismul aplicat celei de-a treia Persoane a Treimii.
Răspunsul ortodox
Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare a scris tratatul „Despre Sfântul Duh" (375), în care demonstrează dumnezeirea Duhului din Scriptură și din Tradiție:
- Duhul Sfânt primește aceeași închinare cu Tatăl și Fiul (doxologia „împreună cu Tatăl și cu Fiul")
- Botezul se face în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh — egalitate perfectă
- Duhul este „Domn și de viață Făcătorul" — atribute exclusiv divine
Sfântul Grigorie Teologul
Sfântul Grigorie Teologul, în Cuvântarea 31 (a cincea teologică), a oferit argumentul revelației progresive: Vechiul Testament a revelat clar pe Tatăl, Noul Testament pe Fiul, iar epoca Bisericii revelează pe Duhul Sfânt — nu pentru că ar fi apărut mai târziu, ci pentru că omul primea revelația treptat, pe măsura capacității sale.
Cine a combătut erezia
| Apărător | Contribuție |
|---|---|
| Sf. Vasile cel Mare | „Despre Sfântul Duh" — fundamentul dogmatic |
| Sf. Grigorie Teologul | Cele 5 Cuvântări teologice — sistematizarea pnevmatologiei |
| Sf. Atanasie cel Mare | „Epistolele către Serapion" — Duhul Sfânt este ὁμοούσιος cu Tatăl |
Sinodul care a condamnat-o
Sinodul II Ecumenic (Constantinopol, 381) a completat Simbolul de credință cu articolul despre Duhul Sfânt și a condamnat pe pnevmatomahi.
Ecouri moderne
Multe grupări protestante și neoprotestante, deși afirmă formal dumnezeirea Duhului Sfânt, Îl tratează practic ca pe o „forță" impersonală sau o „energie" — o formă subtilă de macedonianism funcțional.
Înapoi la Ereziile · Sinoadele Ecumenice.