Sfântul Atanasie cel Mare
Arhiepiscop al Alexandriei, c. 296-373
Biografie
Sfântul Atanasie cel Mare (în greacă: Ἀθανάσιος ὁ Μέγας), arhiepiscop al Alexandriei, este supranumit „Stâlpul Ortodoxiei" și „Părintele Ortodoxiei" pentru rolul decisiv pe care l-a avut în apărarea credinței în dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu contra ereziei ariene. A fost exilat de cinci ori de patru împărați diferiți pentru că a refuzat orice compromis dogmatic — și de fiecare dată a revenit biruitor.
Născut în jurul anului 296 la Alexandria, în Egipt, Atanasie a primit o educație teologică și clasică temeinică. Încă tânăr diacon, l-a însoțit pe episcopul Alexandru al Alexandriei la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde a jucat un rol important în combaterea arianismului. Sinodul a definit că Fiul este „de o ființă cu Tatăl" (ὁμοούσιος τῷ Πατρί) — termenul central al Simbolului Credinței, pe care Atanasie l-a apărat toată viața.
La doar 33 de ani a fost ales arhiepiscop al Alexandriei (328), funcție pe care a deținut-o 45 de ani — din care 17 petrecuți în exil. Arienii, sprijiniți de împărați, au reușit de repetate ori să-l alunge, dar niciodată să-l silească la compromis. Celebra expresie „Athanasius contra mundum" („Atanasie contra lumii") descrie curajul său de a sta singur pentru adevăr când aproape întreaga ierarhie cedase presiunii imperiale.
În timpul exilurilor, Atanasie a trăit printre monahii din pustia egipteană, legând o prietenie profundă cu Sfântul Antonie cel Mare, căruia i-a scris biografia — „Viața Sfântului Antonie" — cea mai influentă hagiografie din istoria creștinismului, care a provocat un val de vocații monahale în tot Imperiul.
Opera sa teologică principală — cele trei „Cuvântări contra arienilor", „Despre Întruparea Cuvântului" și „Epistolele către Serapion" (despre dumnezeirea Duhului Sfânt) — constituie fundamentul hristologiei și pneumatologiei ortodoxe.
A adormit în Domnul la 2 mai 373, după ce și-a petrecut ultimii ani în pace la Alexandria. Este prăznuit la 18 ianuarie și 2 mai.
Cronologie
Nașterea (c. 296)
Născut la Alexandria, Egipt. Tradiția spune că episcopul Alexandru l-a observat încă din copilărie, când se juca cu alți copii „de-a liturghia" pe malul mării.
Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325)
Tânăr diacon, însoțește pe episcopul Alexandru la Niceea. Joacă un rol important în formularea termenului „homoousios" (de o ființă) contra lui Arie, care susținea că Fiul este creatură.
Arhiepiscop al Alexandriei (328-373)
Ales arhiepiscop la 33 de ani. Începe 45 de ani de păstorire — cea mai lungă și mai zbuciumată din istoria Bisericii vechi.
Primul exil — la Trier (335-337)
Exilat de Constantin cel Mare la Trier (Galia), după ce arienii îl acuză fals la Sinodul de la Tir. Primul din cele cinci exiluri.
Al doilea exil — la Roma (339-346)
Exilat de Constanțiu al II-lea. La Roma, leagă relații cu Biserica apuseană și răspândește cunoașterea monahismului egiptan în Apus.
Viața Sfântului Antonie (c. 357)
Scrie biografia Sfântului Antonie cel Mare, care devine cel mai citit text hagiografic din antichitate. Fericitul Augustin mărturisește că lectura ei a contribuit la convertirea sa.
Al treilea exil — în pustia egipteană (356-362)
Exilat de Constanțiu al II-lea, trăiește printre monahii din pustie. Scrie cele trei „Cuvântări contra arienilor" — capodopera teologiei sale.
Al patrulea exil (362-363)
Scurt exil sub Iulian Apostatul, care restaurase păgânismul.
Al cincilea exil (365-366)
Ultim exil, sub împăratul Valens. Durează doar câteva luni — poporul Alexandriei se revoltă, iar Valens cedează.
Surse și scrieri
Despre Întruparea Cuvântului (Περὶ ἐνανθρωπήσεως τοῦ Λόγου)
Scris în tinerețe (c. 318), acest tratat expune motivul Întrupării: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se facă dumnezeu" — formula centrală a soteriologiei ortodoxe, dezvoltată ulterior de toți Părinții.
Cele trei Cuvântări contra arienilor (Orationes contra Arianos)
Capodopera polemică și teologică a lui Atanasie. Demonstrează din Scriptură și din Tradiție că Fiul este de o ființă cu Tatăl — veșnic, necreat, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.
Epistolele către Serapion (despre Duhul Sfânt)
4 epistole adresate episcopului Serapion de Thmuis, în care Atanasie argumentează dumnezeirea Duhului Sfânt — prima apărare sistematică a pneumatologiei ortodoxe.
Viața Sfântului Antonie
Biografia Sfântului Antonie, cea mai influentă hagiografie din istorie. A răspândit idealul monahal în tot Imperiul Roman.
Epistolele pascale
Scrisori anuale trimise Bisericilor din Egipt cu ocazia Paștelui. Epistola 39 (367) conține prima listă canonică a celor 27 de cărți ale Noului Testament — identică cu canonul actual.
Contemporani
Părintele monahismului, prietenul și protejatul lui Atanasie. Antonie i-a lăsat mantia sa ca moștenire. Atanasie i-a scris Viața, care a schimbat cursul istoriei monahismului.
Continuatorul operei teologice a lui Atanasie. Terminologia trinitară a Capadocienilor se bazează pe fundația pusă de Atanasie la Niceea.
Continuatorul spiritual al lui Atanasie în apărarea hristologiei ortodoxe. Atanasie a apărat dumnezeirea Fiului contra arianismului; Maxim a apărat umanitatea deplină a lui Hristos (inclusiv voința umană) contra monotelismului. Principiul atanasian — „ceea ce nu este asumat nu este vindecat" — stă la baza întregii argumentații a lui Maxim.
Contemporan în lupta contra arianismului. Atanasie a luptat prin tratate dogmatice în greacă; Efrem a luptat prin imne în siriacă. Amândoi au apărat credința niceeană cu mijloacele lor proprii.
Succesorul pe scaunul Alexandriei și continuatorul operei hristologice. Chiril a dezvoltat teologia atanasiană într-o hristologie sistematică, apărând unirea ipostatică la Sinodul de la Efes (431).
Contemporan în lupta contra arianismului. Amândoi au suferit exiluri repetate pentru apărarea Ortodoxiei — Atanasie cinci, Chiril trei.
Arie (c. 256-336)
Preotul alexandrin care a susținut că Fiul este creatură — „a fost un timp când nu era." Erezia sa a provocat cea mai gravă criză din istoria Bisericii, iar Atanasie a fost principalul ei adversar.
Împăratul Constantin cel Mare (c. 272-337)
Primul împărat creștin, care a convocat Sinodul de la Niceea. Inițial favorabil lui Atanasie, l-a exilat apoi la Trier sub presiunea partidei ariene.
Versete cheie
"La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul... Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi."
— Ioan 1:1,14"Eu și Tatăl una suntem."
— Ioan 10:30"Acesta este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, mai întâi-născut decât toată făptura. Căci întru El au fost făcute toate."
— Coloseni 1:15-17"Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o șansă de apucat a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând."
— Filipeni 2:6-7Semnificație
„Homoousios" — de o ființă cu Tatăl
Termenul central al Simbolului Credinței nicean — „de o ființă cu Tatăl" (ὁμοούσιος τῷ Πατρί) — pe care Atanasie l-a apărat cu prețul a cinci exiluri. Fără acest termen, creștinismul ar fi devenit o formă de politeism sau de subordinaționism.
„Dumnezeu S-a făcut om ca omul să se facă dumnezeu"
Formula atanasiană din „Despre Întruparea Cuvântului" este cea mai concisă expresie a soteriologiei ortodoxe: mântuirea nu este juridică, ci ontologică — restaurarea și îndumnezeirea firii omenești prin unirea cu firea dumnezeiască în Hristos.
Athanasius contra mundum
Expresia „Atanasie contra lumii" desemnează curajul de a sta singur pentru adevăr. Când aproape toți episcopii semnaseră compromisuri ariene, Atanasie a refuzat. Istoria i-a dat dreptate — arianismul a dispărut, iar Simbolul nicean a rămas.
Canonul Noului Testament
Epistola pascală 39 (367) a lui Atanasie conține prima listă a celor 27 de cărți ale Noului Testament — exact cele pe care le cunoaștem astăzi. Contribuția sa la formarea canonului biblic este fundamentală.
Monahismul ca aliat al Ortodoxiei
Atanasie a fost primul ierarh care a înțeles importanța strategică a monahismului pentru apărarea credinței. Scriind Viața Sfântului Antonie și trăind printre monahi în exil, a creat alianța între episcopat și monahism care definește Ortodoxia până astăzi.