Context istoric
Un secol după Calcedon (451), împăratul Iustinian I (527–565) se străduia să reconcilieze Bisericile ne-calcedoniene cu Ortodoxia. El a identificat trei autori ale căror scrieri erau considerate favorabile nestorianismului și a cerut condamnarea lor — cele „Trei Capitole":
- Teodor al Mopsuestiei — persoana și scrierile sale
- Teodoret al Cirului — scrierile contra Sfântului Chiril
- Iva al Edesei — epistola către Maris Persul
Condamnarea urmărea să demonstreze ne-calcedonienilor că Ortodoxia calcedonianon nu este nestorianism deghizat. Sinodul s-a ținut la Constantinopol în 553, cu participarea a 165 de episcopi.
Participanți cheie
- Împăratul Iustinian I — inițiatorul condamnării, teolog imperial
- Eutihiu al Constantinopolului — patriarhul care a prezidat sinodul
- Papa Vigiliu al Romei — a ezitat îndelung, dar a acceptat în cele din urmă hotărârile sinodului
Hotărârile dogmatice
Condamnarea celor trei capitole
Sinodul a condamnat:
- Persoana și toate scrierile lui Teodor al Mopsuestiei, considerat precursor al nestorianismului
- Scrierile lui Teodoret îndreptate contra celor 12 anatematisme ale Sfântului Chiril al Alexandriei
- Epistola lui Iva al Edesei către Maris Persul, care critica Sinodul III Ecumenic
Condamnarea origenismului
Deși nu face parte din cele trei capitole propriu-zise, sinodul (sau o sesiune anterioară în 543) a condamnat și anumite teze atribuite lui Origen (c. 185–254):
- Preexistența sufletelor
- Apocatastaza (mântuirea universală, inclusiv a demonilor)
- Învierea într-un trup eteric, nu material
Reafirmarea calcedonianon
Sinodul V a reafirmat și precizat hristologia celor patru sinoade anterioare, folosind un vocabular mai explicit neo-chalcedonian: „o singură ipostasă compusă" (μία ὑπόστασις σύνθετος) a Cuvântului Întrupat.
Semnificație teologică
Sinodul V Ecumenic a demonstrat că Ortodoxia calcedonianon nu este un „nestorianism moderat", ci afirmă cu tărie unirea reală a firilor în Persoana Cuvântului. A fost și un moment de tensiune între autoritatea imperială și cea ecleziastică, papa Vigiliu acceptând hotărârile abia după presiuni considerabile.
Condamnarea origenismului a clarificat că speculațiile filozofice despre preexistența sufletelor și mântuirea universală nu au loc în teologia ortodoxă.
Înapoi la Sinoadele Ecumenice.