Context istoric
La începutul secolului al V-lea, Nestorie, patriarhul Constantinopolului, a refuzat titlul de Theotokos (Θεοτόκος, „Născătoare de Dumnezeu") pentru Fecioara Maria, propunând în schimb Christotokos („Născătoare de Hristos"). În spatele acestei dispute terminologice se ascundea o eroare hristologică gravă: Nestorie învăța că în Hristos există două persoane distincte — una divină și una umană — unite doar printr-o legătură morală, nu ontologică.
Sfântul Chiril al Alexandriei s-a ridicat ca principal apărător al Ortodoxiei, demonstrând că negarea titlului de Theotokos echivalează cu negarea Întrupării reale a lui Dumnezeu.
Împăratul Teodosie II a convocat sinodul la Efes — orașul unde, conform tradiției, Maica Domnului a trăit ultimii ani — în anul 431. Au participat peste 200 de episcopi.
Participanți cheie
- Sfântul Chiril al Alexandriei — a prezidat sinodul, autorul celor 12 anatematisme contra lui Nestorie
- Nestorie — patriarhul eretic al Constantinopolului, condamnat și depus
- Celestin I — papa Romei, care susținea condamnarea lui Nestorie
- Ioan al Antiohiei — a sosit târziu și a ținut un contra-sinod, dar s-a reconciliat ulterior (Formula de unire, 433)
Hotărârile dogmatice
Afirmarea titlului de Theotokos
Sinodul a proclamat solemn că Fecioara Maria este Theotokos — Născătoare de Dumnezeu — deoarece Cel născut din ea după trup este Dumnezeu-Cuvântul Întrupat, nu un simplu om în care locuiește Dumnezeu.
Unirea ipostatică
Sinodul a afirmat unirea ipostatică (ἕνωσις καθ᾿ ὑπόστασιν): firea dumnezeiască și firea omenească se unesc în Hristos într-o singură Persoană (ipostasă), fără confuzie și fără separare.
Interzicerea modificării Crezului
Canonul 7 al sinodului interzice compunerea unui alt simbol de credință decât cel niceo-constantinopolitan — interdicție pe care Ortodoxia o invocă și astăzi împotriva adaosului Filioque.
Erezia condamnată
Sinodul III a condamnat nestorianismul — despărțirea naturilor lui Hristos în două persoane. Vezi pagina dedicată.
Semnificație teologică
Miza sinodului era enormă: dacă Maria nu este Theotokos, atunci Dumnezeu nu S-a întrupat cu adevărat, ci doar „a locuit" într-un om. Mântuirea devine atunci o simplă inspirație morală, nu o transfigurare ontologică a naturii umane. Afirmând pe Theotokos, Sinodul III Ecumenic a apărat realitatea Întrupării și, prin ea, realitatea mântuirii.
Înapoi la Sinoadele Ecumenice.