Sfântul Ioan Gură de Aur
Arhiepiscop al Constantinopolului, c. 347-407
Biografie
Sfântul Ioan Gură de Aur (în greacă: Ἰωάννης ὁ Χρυσόστομος — Ioannes Chrysostomos, „Ioan cu Gura de Aur") este cel mai mare predicator din istoria creștinismului și autorul Liturghiei principale a Bisericii Ortodoxe. Supranumele „Chrysostomos" i-a fost dat de posteritate pentru elocvența sa incomparabilă — omiliile sale rămân, după 16 secole, cele mai complete și mai accesibile comentarii patristice la Sfânta Scriptură.
Născut în jurul anului 347 la Antiohia Siriei, fiu al generalului Secundus (mort prematur) și al Antusei, a studiat retorica cu celebrul Libanius — cel mai mare orator păgân al epocii — care, întrebat cine ar trebui să-i fie succesor, a răspuns: „Ioan, dacă nu l-ar fi furat creștinii." A fost botezat la circa 20 de ani și a trăit ca ascet în munții din jurul Antiohiei timp de 6 ani, perioadă care i-a ruinat sănătatea dar i-a format sufletul.
Hirotonit diacon (381), apoi preot (386) la Antiohia, a predicat 12 ani în catedrala „de aur" a orașului. Omiliile sale — la Matei, la Ioan, la Romani, la epistolele pauline — au atras mulțimi uriașe. A fost numit „conștiința socială" a Bisericii vechi: denunța luxul, proteja pe săraci, cerea dreptate.
În 398, a fost ales (împotriva voinței sale) arhiepiscop al Constantinopolului. A început imediat reforme: a simplificat viața episcopală, a vândut bunurile de lux ale palatului episcopal pentru a hrăni pe săraci, a combătut corupția clericală. Curajul său l-a adus în conflict cu împărăteasa Eudoxia și cu o parte a ierarhiei. A fost exilat de două ori.
A murit pe 14 septembrie 407, în drum spre un loc de exil și mai îndepărtat, în Comana Pontică (nord-estul Turciei). Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" (Δόξα τῷ Θεῷ πάντων ἕνεκεν).
Moaștele sale au fost aduse triumfal înapoi la Constantinopol în 438, când împăratul Teodosie al II-lea a cerut iertare în numele părinților săi. Este prăznuit la 13 noiembrie și la 30 ianuarie (împreună cu Vasile cel Mare și Grigorie Teologul — Sfinții Trei Ierarhi).
Cronologie
Nașterea (c. 347)
Născut la Antiohia Siriei, fiu al generalului Secundus și al Antusei. Tatăl moare devreme, iar mama sa — pe care Libanius o numește „ce femei au creștinii!" — îl crește singură.
Studiile cu Libanius (c. 364-367)
Studiază retorica cu Libanius, cel mai mare orator păgân al epocii. Deprinde arta discursului care va deveni vehicul predicii sale.
Botezul și asceza (c. 367-381)
Botezat la circa 20 de ani. Trăiește 6 ani ca ascet în munții din jurul Antiohiei — 4 ani în comunitate, 2 ani singur într-o peșteră. Asceza extremă îi distruge sănătatea, dar îi formează viața interioară.
Predicatorul Antiohiei (386-397)
Hirotonit preot la Antiohia, predică 12 ani în catedrala orașului. Compune majoritatea omiliilor: la Matei (90 omilii), la Ioan (88), la Romani (32), la 1-2 Corinteni, la Galateni, la Efeseni și la celelalte epistole. Celebrele „Omilii la statuie" (387) — rostite în timpul crizei fiscale — îi aduc faima în tot Imperiul.
Arhiepiscopul Constantinopolului (398-404)
Ales arhiepiscop. Reformează viața clericală, vinde bunurile de lux ale palatului, hrănește pe săraci, trimite misionari la goți. Mustră luxul curții imperiale.
Conflictul cu Eudoxia și primul exil (403)
Împărăteasa Eudoxia, ofensată de predicile sale, uneltește cu Teofil al Alexandriei. Sinodul „de la Stejar" îl condamnă și este exilat. Poporul se revoltă, iar un cutremur o sperie pe Eudoxia — Ioan este rechemat.
Al doilea exil (404-407)
Conflictul se reaprinde. Este exilat definitiv. Trimis mai întâi la Cucuz (Armenia), apoi și mai departe. Scrie sute de epistole din exil, mângâind pe credincioși.
Adormirea (14 septembrie 407)
Moare la Comana Pontică, epuizat de drumul forțat. Ultimele cuvinte: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"
Surse și scrieri
Omilii la cărțile Scripturii
Comentariile cele mai complete din toată patristica: 90 omilii la Matei, 88 la Ioan, 55 la Fapte, 32 la Romani, 44 la 1 Corinteni, 30 la 2 Corinteni, și la toate epistolele pauline. Metoda sa — exegeză literală, aplicație morală — rămâne model.
Despre preoție (Περὶ ἱερωσύνης)
6 cărți sub formă de dialog, despre demnitatea și responsabilitatea slujirii preoțești. Inspirat de Oratio 2 a Sfântului Grigorie Teologul, a devenit el însuși referința clasică despre preoție.
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur
Liturghia principală a Bisericii Ortodoxe, celebrată în toate zilele de peste an când se săvârșește Sfânta Liturghie, cu excepția celor 10 zile rezervate Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare și a zilelor din Postul Mare când se săvârșește Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfințite (a Sfântului Grigorie Dialogul). Practic, aceasta este Liturghia pe care credincioșii ortodocși o trăiesc în fiecare duminică și sărbătoare.
Cuvântul la Paști
Cel mai iubit text al Ortodoxiei, citit în noaptea Învierii în toate bisericile ortodoxe din lume: „Dacă cineva este binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic bun și luminat... Intrați toți în bucuria Domnului vostru!"
Epistolele din exil
Peste 200 de scrisori scrise din exil, adresate diaconiței Olimpiada și altor credincioși. Mărturii de o profunzime și o seninătate remarcabile.
Omiliile la statuie (De Statuis)
21 de omilii rostite la Antiohia în 387, în timpul crizei provocate de dărâmarea statuilor imperiale. Capodoperă de predicare în criză.
Contemporani
Deși nu s-au întâlnit (Vasile a murit înainte ca Ioan să ajungă la Constantinopol), Hrisostom l-a venerat pe Vasile și i-a continuat opera liturgică și socială.
Predecesorul său pe scaunul Constantinopolului. „Despre preoție" al lui Hrisostom dezvoltă ideile din Oratio 2 a lui Grigorie.
Ucenic al Hrisostomului la Constantinopol, hirotonit diacon de el. L-a apărat în fața persecuțiilor și i-a continuat moștenirea în Apus.
Sfânta Diaconița Olimpiada (c. 361-408)
Cea mai apropiată colaboratoare și fiică duhovnicească, căreia i-a adresat cele mai profunde epistole din exil. Model de dăruire și de fidelitate.
Papa Romei, autorul Liturghiei Darurilor Mai Înainte Sfințite. „Regula pastorală" a lui Grigorie este inspirată de tratatul „Despre preoție" al Hrisostomului.
Hrisostom comentează episodul din Faptele Apostolilor 5:1-11 în omiliile sale la Fapte, explicând că pedeapsa nu a fost disproporționată, ci pedagogică — menită să protejeze tânăra Biserică de corupția morală încă de la început.
Versete cheie
"Propovăduiește cuvântul, stăruiește cu timp și fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare și învățătură."
— 2 Timotei 4:2"Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut."
— Matei 25:40"Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Iisus pentru voi."
— 1 Tesaloniceni 5:18"Că pentru mine viața este Hristos, iar moartea un câștig."
— Filipeni 1:21Semnificație
Cel mai mare predicator al Bisericii
Niciun alt Părinte nu a lăsat un corp atât de vast de omilii exegetice. Metoda sa — explicarea literală a textului, urmată de aplicarea morală la viața concretă — rămâne model pentru orice predicator. Omiliile sale sunt „comentariul viu" la Noul Testament.
Liturghia — centrul vieții Bisericii
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur este Liturghia principală a Bisericii Ortodoxe, celebrată în toate duminicile și sărbătorile anului (cu excepția celor 10 zile ale Liturghiei Sfântului Vasile și a zilelor de Liturghie a Darurilor Mai Înainte Sfințite din Postul Mare). Prin ea, cuvintele Hrisostomului sunt rostite de milioane de credincioși în fiecare duminică.
Conștiința socială a Bisericii
„Dacă nu poți găsi pe Hristos în cerșetorul de la poarta bisericii, nu-L vei găsi nici în potir." Hrisostom a fost cel mai vocal apărător al săracilor din toată patristica. A predicat că bogăția neîmpărțită este furt și că euharistia fără milostenie este sacrilegiu.
„Slavă lui Dumnezeu pentru toate"
Ultimele cuvinte ale Hrisostomului — rostite în suferință, exil și epuizare — sunt testamentul său spiritual. Mulțumirea în toate împrejurările, bazată pe 1 Tesaloniceni 5:18, este semnul maturității duhovnicești.
Cuvântul la Paști — bucuria Învierii
„Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este, moarte, boldul? Unde îți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit!" Aceste cuvinte, citite în noaptea Paștilor, sunt expresia supremă a bucuriei pascale ortodoxe.