Context istoric
La începutul secolului al IV-lea, preotul alexandrin Arie (c. 256–336) a început să propovăduiască că Fiul lui Dumnezeu este o creatură — cel mai înalt dintre toate, dar totuși creatură, nu Dumnezeu adevărat. Formula sa celebră era: „A fost un timp când Fiul nu era" (ἦν ποτε ὅτε οὐκ ἦν). Erezia s-a răspândit cu rapiditate în tot Răsăritul, provocând tulburare și dezbinare.
Împăratul Constantin cel Mare, dorind pacea Bisericii și a Imperiului, a convocat primul sinod ecumenic la Niceea (astăzi Iznik, Turcia), în anul 325. Au participat aproximativ 318 episcopi, majoritatea din Răsărit.
Participanți cheie
- Sfântul Atanasie cel Mare — pe atunci diacon al episcopului Alexandru al Alexandriei, principalul apărător al Ortodoxiei. Va fi exilat de cinci ori pentru credința sa
- Arie — preotul eretic, condamnat de sinod
- Eusebiu al Nicomidiei — susținător al lui Arie, episcop de curte
- Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei — conform tradiției, l-a pălmuit pe Arie în plin sinod
- Osius de Cordoba — episcop occidental, consilier al împăratului
Hotărârile dogmatice
Simbolul de credință nicean
Sinodul a formulat Crezul nicean, care afirmă despre Fiul:
„Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o ființă (ὁμοούσιος) cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut."
Termenul ὁμοούσιος (homoousios, „de o ființă") a fost cheia: Fiul nu este „asemănător" Tatălui (ὁμοιούσιος), ci de aceeași ființă cu El — Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.
Condamnarea arianismului
Sinodul a anatematizat formula ariană „a fost un timp când nu era" și a afirmat că cine spune că Fiul este „dintr-o altă ipostasă sau ființă" decât Tatăl este anatema.
Alte hotărâri
- Stabilirea datei Paștilor (prima duminică după luna plină de după echinocțiul de primăvară)
- 20 de canoane disciplinare
- Condamnarea schismei meletiene
Erezia condamnată
Sinodul I a condamnat arianismul — învățătura că Fiul lui Dumnezeu este o creatură. Vezi pagina dedicată pentru detalii.
Semnificație teologică
Sinodul I Ecumenic a stabilit principiul fundamental al teologiei creștine: Fiul este Dumnezeu adevărat, nu creatură. Fără această afirmație, mântuirea devine imposibilă — căci, așa cum spunea Sfântul Atanasie, „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se facă dumnezeu" (îndumnezeirea). Dacă Fiul ar fi creatură, nu ne-ar putea îndumnezei.
Simbolul de credință formulat la Niceea va fi completat la Sinodul II Ecumenic (381) și rămâne neschimbat în Ortodoxie până astăzi.
Înapoi la Sinoadele Ecumenice.