Introducere
Sinoadele Ecumenice (din grecescul οἰκουμενικαί σύνοδοι) sunt adunările solemne ale episcopilor din întreaga lume creștină (οἰκουμένη), convocate pentru a răspunde la crize dogmatice și a formula învățătura de credință obligatorie pentru toată Biserica. Ortodoxia recunoaște șapte Sinoade Ecumenice, fiecare dintre ele răspunzând unei erezii concrete și afirmând un adevăr dogmatic esențial.
Autoritatea unui sinod ecumenic nu vine de la decret imperial, ci de la receptarea sa de către întreaga Biserică — credincioși, monahi, preoți și episcopi deopotrivă. Sinoade care au încercat să impună erezia (precum „sinodul tâlhăresc" de la Efes, 449) au fost respinse tocmai pentru că învățătura lor contrazicea credința apostolică.
Cronologia celor șapte Sinoade
| Nr. | Sinod | An | Loc | Erezia condamnată | Personalitate-cheie |
|---|---|---|---|---|---|
| I | Sinodul I Ecumenic | 325 | Niceea | Arianismul | Sf. Atanasie cel Mare |
| II | Sinodul II Ecumenic | 381 | Constantinopol | Macedonianismul | Sf. Grigorie Teologul |
| III | Sinodul III Ecumenic | 431 | Efes | Nestorianismul | Sf. Chiril al Alexandriei |
| IV | Sinodul IV Ecumenic | 451 | Calcedon | Monofizitismul | Sf. Leon cel Mare / Sf. Flavian |
| V | Sinodul V Ecumenic | 553 | Constantinopol | Origenismul / Cele trei capitole | Împăratul Iustinian |
| VI | Sinodul VI Ecumenic | 680–681 | Constantinopol | Monotelismul | Sf. Maxim Mărturisitorul |
| VII | Sinodul VII Ecumenic | 787 | Niceea | Iconoclasmul | Sf. Ioan Damaschin |
Simbolul de credință niceo-constantinopolitan
Primele două Sinoade Ecumenice au formulat Crezul (Simbolul de credință) pe care Biserica Ortodoxă îl mărturisește neschimbat la fiecare Sfântă Liturghie. Sinodul III Ecumenic a interzis orice modificare a acestui Simbol — interdicție pe care Ortodoxia o respectă până astăzi, respingând adaosul Filioque introdus în Apus.
Semnificația Sinoadelor
Sinoadele Ecumenice nu au „inventat" dogme noi, ci au formulat în termeni preciși ceea ce Biserica a crezut dintotdeauna. Fiecare definiție dogmatică a fost un răspuns la o erezie concretă:
- Sinodul I — a afirmat că Fiul este „de o ființă cu Tatăl" (ὁμοούσιος), contra lui Arie
- Sinodul II — a afirmat dumnezeirea Duhului Sfânt, contra lui Macedonie
- Sinodul III — a afirmat unirea ipostatică și titlul de Theotokos, contra lui Nestorie
- Sinodul IV — a definit cele două firi ale lui Hristos „neamestecate, neschimbate, neîmpărțite, nedespărțite", contra lui Eutihie
- Sinodul V — a condamnat scrierile lui Teodor al Mopsuestiei, Teodoret și Iva
- Sinodul VI — a afirmat două voințe și două lucrări în Hristos, contra monotelismului
- Sinodul VII — a restabilit cinstirea icoanelor, distingând între venerare (προσκύνησις) și adorare (λατρεία)
Legătura cu ereziile
Fiecare sinod ecumenic este inseparabil legat de erezia pe care a condamnat-o. Pentru o vedere de ansamblu asupra ereziilor majore condamnate de Biserică, vezi Ereziile.