Sinodul IV Ecumenic — Calcedon (451)

Sinodul IV Ecumenic — Calcedon (451)

Al patrulea Sinod Ecumenic, ținut la Calcedon în 451, a condamnat monofizitismul și a definit cele două firi ale lui Hristos — dumnezeiască și omenească — neamestecate, neschimbate, neîmpărțite, nedespărțite.

Context istoric

După condamnarea nestorianismului la Efes (431), un arhimandrit din Constantinopol pe nume Eutihie a căzut în extrema opusă: în dorința de a apăra unitatea lui Hristos, el învăța că după Întrupare, firea omenească a fost absorbită în cea dumnezeiască, rămânând „o singură fire" (μία φύσις). Aceasta este erezia monofizită (din μόνος, „singur" + φύσις, „fire").

Eutihie a fost condamnat de Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, dar a obținut sprijinul lui Dioscor al Alexandriei. La „sinodul tâlhăresc" (latrocinium) de la Efes (449), Dioscor l-a reabilitat pe Eutihie și l-a depus pe Flavian, care a murit în urma maltratărilor.

Împăratul Marcian a convocat un nou sinod la Calcedon (pe malul asiatic al Bosforului), în anul 451. Au participat aproximativ 630 de episcopi — cel mai mare sinod ecumenic.

Participanți cheie

  • Sfântul Flavian al Constantinopolului — condamnat și ucis la „sinodul tâlhăresc", reabilitat postum
  • Sfântul Leon cel Mare, papa Romei — autorul „Tomosului lui Leon", care a formulat precis doctrina celor două firi
  • Dioscor al Alexandriei — apărătorul lui Eutihie, condamnat și depus
  • Eutihie — arhimandritul eretic

Hotărârile dogmatice

Definiția calcedonianon

Sinodul a formulat celebra definiție hristologică:

„Mărturisim pe Unul și Același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, desăvârșit în dumnezeire și desăvârșit în omenire, Dumnezeu adevărat și om adevărat... cunoscut în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire, fără despărțire (ἀσυγχύτως, ἀτρέπτως, ἀδιαιρέτως, ἀχωρίστως)."

Cele patru adverbe negative definesc cu precizie limitele ortodoxe:

  • Fără amestecare, fără schimbare — contra monofizitismului (firile nu se confundă)
  • Fără împărțire, fără despărțire — contra nestorianismului (firile nu se separă)

Alte hotărâri

  • Canonul 28: Constantinopolul primește „privilegii egale" cu Roma — respins de Roma, acceptat în Răsărit
  • 27 de canoane disciplinare

Erezia condamnată

Sinodul IV a condamnat monofizitismul — confundarea celor două firi ale lui Hristos într-una singură. Vezi pagina dedicată.

Semnificație teologică

Definiția calcedonianon este piatra de temelie a hristologiei ortodoxe. Ea menține echilibrul între dumnezeirea și omenirea lui Hristos: El este pe deplin Dumnezeu și pe deplin om, fără ca una dintre firi să o anuleze pe cealaltă. Acest echilibru are consecințe soteriologice directe: Hristos mântuiește natura umană tocmai pentru că a asumat-o integral, fără să o dizolve în dumnezeire.

Sinodul IV a provocat și o ruptură cu Bisericile ne-calcedoniene (coptă, etiopiană, siriană, armeană), care persistă până astăzi, deși dialogurile teologice recente au arătat convergențe semnificative.

Înapoi la Sinoadele Ecumenice.