Sfântul Drept Iosif
Logodnicul Fecioarei Maria, sec. I
Biografie
Sfântul Drept Iosif (în ebraică: יוֹסֵף, „Dumnezeu adaugă") a fost logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și păzitorul tainei Întrupării. Din neamul lui David, din seminția lui Iuda, Iosif era tâmplar (τέκτων) în Nazareth — un meșter care lucra lemnul și piatra.
Conform tradiției ortodoxe, Iosif era bătrân și văduv când a fost ales prin semn dumnezeiesc (înflorirea toiagului) ca păzitor al fecioriei Mariei. Nu era soț în sensul obișnuit, ci gardian ales de Dumnezeu pentru a ocroti pe Fecioara și pe Pruncul ei de bănuieli și pericole.
Când a aflat că Maria este însărcinată, „drept fiind și nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns" (Matei 1:19). Un înger i s-a arătat în vis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt" (Matei 1:20). Iosif a ascultat fără a cere explicații suplimentare — modelul credinței tăcute și ascultătoare.
A fost prezent la nașterea lui Hristos în Betleem, la venirea păstorilor și a magilor. Avertizat de înger în vis, a luat Pruncul și pe mama Sa și a fugit în Egipt, ferindu-i de Irod cel Mare. După moartea lui Irod, tot prin descoperire îngerească, s-a întors și s-a stabilit în Nazaret. La Întâmpinarea Domnului în Templu, a auzit profeția lui Simeon. Când Iisus a fost găsit la 12 ani în Templu, Iosif era de față.
Evangheliile nu îl mai menționează pe Iosif în perioada slujirii publice a lui Hristos, ceea ce înseamnă că a adormit în pace înainte de Botezul Domnului. Tradiția ortodoxă îl cinstește ca „Drept" (δίκαιος) — titlu pe care i-l dă însuși Evanghelistul Matei. Este prăznuit în Duminica după Nașterea Domnului, împreună cu David și Iacob.
Cronologie
Tinerețea și prima căsătorie (tradiție)
Din neamul regelui David, tâmplar din Nazaret. Conform tradiției ortodoxe (Protoevanghelia lui Iacob), Iosif fusese căsătorit anterior și avea copii — cei numiți în Evanghelii „frații" lui Iisus.
Alegerea ca păzitor al Fecioarei
Când Maria a împlinit vârsta de ieșire din Templu, preoții au căutat un bărbat vrednic care s-o ocrotească. Toiegele candidaților au fost puse în Templu, iar toiagul lui Iosif a înflorit — semn al alegerii divine.
Buna Vestire și dilema lui Iosif (c. 5-4 î.Hr.)
Aflând că Maria era însărcinată, Iosif s-a tulburat, dar „drept fiind," nu a vrut s-o vădească. Un înger i s-a arătat în vis, explicându-i taina zămislirii de la Duhul Sfânt și poruncindu-i: „Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor" (Matei 1:21).
Nașterea Domnului în Betleem (c. 5-4 î.Hr.)
Iosif a mers cu Maria la Betleem pentru recensământul lui August. Acolo s-a născut Pruncul Iisus. Iosif a fost martor la venirea păstorilor și a magilor.
Întâmpinarea Domnului la Templu (2 februarie)
La 40 de zile, Iosif și Maria au adus Pruncul la Templu. Dreptul Simeon a profetizat despre mântuire, iar profetesa Ana a mulțumit lui Dumnezeu.
Fuga în Egipt
„Îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt" (Matei 2:13). Iosif a ascultat imediat, fără ezitare, salvând Pruncul de Irod.
Întoarcerea din Egipt și stabilirea în Nazaret
După moartea lui Irod, un înger i s-a arătat din nou: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel" (Matei 2:20). Temându-se de Arhelau, s-a stabilit în Nazaret (Matei 2:22-23).
Aflarea lui Iisus în Templu la 12 ani
Iosif și Maria L-au căutat pe Iisus trei zile și L-au găsit în Templu, în mijlocul învățătorilor. „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Tatăl tău și eu Te-am căutat îngrijorați" (Luca 2:48).
Surse și scrieri
Evanghelia după Matei (capitolele 1-2)
Sursa principală: genealogia prin Iosif (1:1-16), dilema și descoperirea îngerească (1:18-25), fuga în Egipt și întoarcerea (2:13-23). Matei prezintă evenimentele din perspectiva lui Iosif.
Evanghelia după Luca (capitolele 2-3)
Nașterea în Betleem (2:1-7), Întâmpinarea la Templu (2:22-38), aflarea în Templu la 12 ani (2:41-52), genealogia (3:23-38).
Protoevanghelia lui Iacob (sec. II)
Descrie alegerea lui Iosif prin înflorirea toiagului, vârsta lui înaintată, copiii din prima căsătorie.
Istoria lui Iosif Tâmplarul (apocrif, sec. V-VII)
Text apocrif care descrie moartea lui Iosif, cu Hristos prezent la căpătâiul său.
Contemporani
Fiul Fecioarei Maria, pe Care Iosif L-a ocrotit, L-a crescut și L-a învățat meseria de tâmplar. Înaintea lumii, Iosif era considerat tatăl lui Iisus: „Nu este Acesta fiul tâmplarului?" (Matei 13:55).
Logodnica sa, pe care a ocrotit-o cu credincioșie. Iosif nu a cunoscut-o pe Maria, ci a fost păzitorul fecioriei ei — „până când a născut pe Fiul ei, Cel Întâi-Născut" (Matei 1:25), expresie care în greacă nu implică o schimbare ulterioară.
Fiul lui Iosif din prima căsătorie, primul episcop al Ierusalimului.
Fiul lui Iosif din prima căsătorie (Matei 13:55).
Fiul lui Iosif din prima căsătorie, autorul Epistolei lui Iuda.
Fiul lui Iosif din prima căsătorie, al doilea episcop al Ierusalimului.
Fiul lui Irod cel Mare, etnarh al Iudeii. Iosif s-a temut de el și a ales să se stabilească la Nazaret (Matei 2:22).
Tatăl Fecioarei Maria, socrul lui Iosif. Amândoi sunt numiți „drepți" (δίκαιος) în Tradiție.
Mama Fecioarei Maria, soacra lui Iosif.
Primitorul de Dumnezeu, care a luat Pruncul Iisus în brațe la Întâmpinarea Domnului. Iosif era de față când Simeon a rostit cântarea „Acum slobozește" și a profetizat despre sabia care va trece prin sufletul Mariei (Luca 2:33-35).
În cuvântarea din fața Sinedriului (Faptele Apostolilor 7:9-16), Ștefan evocă pe patriarhul Iosif — vândut de frații săi în Egipt, dar înălțat de Dumnezeu — ca exemplu al lucrării divine prin suferință și respingere, prefigurând pe Hristos Cel respins de poporul Său.
Versete cheie
"Iosif, bărbatul ei, drept fiind și nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns."
— Matei 1:19"Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște Fiu și-I vei pune numele Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor."
— Matei 1:20-21"Și deșteptându-se din somn, Iosif a făcut așa cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat la el pe femeia sa."
— Matei 1:24"Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt... Iar el, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui noaptea și a plecat în Egipt."
— Matei 2:13-14"Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa?... Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus."
— Luca 2:48-51Semnificație
Dreptatea tăcută
Iosif este numit „drept" (δίκαιος) de Evanghelistul Matei — același titlu dat lui Abel, Noe, Simeon. Dar dreptatea lui Iosif se manifestă în mod unic prin tăcere și ascultare. Nu rostește niciun cuvânt în Evanghelii. Toată comunicarea sa cu Dumnezeu se face prin vise, iar răspunsul său este întotdeauna acțiune imediată: „sculându-se, a făcut..." Iosif este modelul credinței care nu cere explicații, ci ascultă și împlinește.
Păzitorul tainei Întrupării
Iosif a fost ales de Dumnezeu pentru un rol unic în istoria mântuirii: să ocrotească taina Întrupării de ochii lumii. Prezența lui proteja pe Maria de bănuieli și pe Prunc de pericole. Fără Iosif, economia Întrupării ar fi fost expusă prematur.
Fiul lui David — genealogia mesianică
Deși Iisus nu era fiul biologic al lui Iosif, prin Iosif Se înscria legal în neamul lui David, împlinind profețiile mesianice. Ambele genealogii (Matei 1 și Luca 3) trec prin Iosif, arătând că adopția divină este la fel de reală ca descendența biologică.
Modelul paternității spirituale
Iosif nu este tată biologic, dar este tată adevărat: ocrotitor, hrănitor, educator. A învățat pe Fiul lui Dumnezeu meseria de tâmplar. Relația Iosif-Iisus arată că paternitatea nu se reduce la biologie, ci este o vocație spirituală de jertfă, protecție și iubire.