Arhelau
Etnarh al Iudeii, 4 î.Hr. - 6 d.Hr.
Biografie
Arhelau (în greacă: Ἀρχέλαος — „Conducător al poporului"), fiul lui Irod cel Mare și al Maltacei, a domnit ca etnarh al Iudeii, Samariei și Idumeii din anul 4 î.Hr. până în 6 d.Hr.
Este menționat în Evanghelia după Matei în contextul întoarcerii Sfintei Familii din Egipt: „Auzind însă că Arhelau domnește în Iudeea în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileii" (Matei 2:22).
Cruzimea lui Arhelau — moștenită de la tatăl său — a fost motivul pentru care Sfântul Iosif a ales să se stabilească în Nazaret, sub jurisdicția mai moderatului Irod Antipa, împlinind astfel profeția: „Nazarinean Se va chema" (Matei 2:23).
Arhelau a fost destituit de Augustus în anul 6 d.Hr. pentru cruzime excesivă și exilat în Galia. Iudeea a fost transformată în provincie romană sub procuratori.
Cronologie
Etnarh (4 î.Hr. - 6 d.Hr.)
A domnit după moartea tatălui său, cu titlul de etnarh (nu rege, cum ceruse).
Surse și scrieri
Evanghelia după Matei
Matei 2:22 — menționat în contextul stabilirii Sfintei Familii la Nazaret.
Iosif Flaviu
Antichități Iudaice XVII, 13 — domnia și destituirea.
Contemporani
Tatăl său, de la care a moștenit puterea și cruzimea.
Cel care s-a temut de Arhelau și a ales Nazaretul, împlinind pronia dumnezeiască.
Versete cheie
"Auzind însă că Arhelau domnește în Iudeea în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind, a locuit în orașul numit Nazaret."
— Matei 2:22-23Semnificație
Pronia dumnezeiască prin istorie
Cruzimea lui Arhelau, motiv de teamă, devine instrumentul proniei divine: Sfânta Familie se stabilește la Nazaret, împlinind profeția. Dumnezeu folosește chiar și răutatea oamenilor pentru a-Și îndeplini planul de mântuire.