Bio

Iisus Hristos (în greacă: Ἰησοῦς Χριστός — „Iisus Unsul”; în ebraică: יֵשׁוּעַ הַמָּשִׁיחַ) este Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om pentru mântuirea neamului omenesc. El este Alfa și Omega, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul (Apocalipsa 1:8).

Născut în Betleem din Iudeea, în zilele regelui Irod cel Mare, dintr-o Fecioară din neamul lui David, Hristos a împlinit toate profețiile mesianice ale Vechiului Testament. La vârsta de aproximativ 30 de ani a fost botezat de [[personalitati/zaharia-preotul|Sfântul Ioan Botezătorul]] în Iordan, unde Tatăl a mărturisit din ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3:17), iar Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel — revelarea Sfintei Treimi.

Timp de aproximativ trei ani, Hristos a propovăduit Evanghelia Împărăției, a vindecat bolnavii, a alungat demonii, a înviat morții, a hrănit mulțimile, a umblat pe apă și a arătat stăpânire desăvârșită asupra firii. A ales doisprezece apostoli ca martori și continuatori ai lucrării Sale: [[personalitati/petru|Petru]], [[personalitati/andrei-apostolul|Andrei]], [[personalitati/iacob-zebedeu|Iacob]] și [[personalitati/ioan-evanghelistul|Ioan]] — fiii lui Zebedeu, [[personalitati/filip-apostolul|Filip]], [[personalitati/bartolomeu|Bartolomeu]], [[personalitati/matei-evanghelistul|Matei]], [[personalitati/toma|Toma]], [[personalitati/iacob-alfeu|Iacob al lui Alfeu]], [[personalitati/simon-zilotul|Simon Zilotul]], [[personalitati/iuda-tadeu|Iuda Tadeu]] și [[personalitati/matia|Matia]] (care l-a înlocuit pe Iuda Iscarioteanul).

În Săptămâna Patimilor, Hristos a intrat triumfal în Ierusalim, a instituit Sfânta Euharistie la Cina cea de Taină, S-a rugat în Grădina Ghetsimani, a fost trădat de Iuda, judecat de Sinedriu și de Pilat, biciuit, batjocorit, răstignit pe Golgota și îngropat. A treia zi a înviat din morți, biruind moartea cu moartea, arătându-Se ucenicilor timp de 40 de zile. S-a înălțat la ceruri de pe Muntele Măslinilor și șade de-a dreapta Tatălui, de unde va veni iarăși cu slavă să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

La Cincizecime, a trimis pe Duhul Sfânt asupra apostolilor, întemeind Biserica — Trupul Său tainic — care continuă lucrarea mântuirii în lume până la a doua Sa venire.

Timeline

Nașterea în Betleem (c. 5-4 î.Hr.)

Născut din Fecioara Maria în peștera din Betleem, în zilele regelui Irod cel Mare. Păstorii au fost vestiti de îngeri, iar magii de la Răsărit au venit să I se închine, aducând aur, smirnă și tămâie. Irod, temându-se de „Regele Iudeilor,” a poruncit uciderea pruncilor din Betleem.

Fuga în Egipt și întoarcerea (c. 4-3 î.Hr.)

Iosif, avertizat în vis de un înger, a luat Pruncul și pe mama Sa și a fugit în Egipt, împlinind profeția: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Osea 11:1). După moartea lui Irod, s-au întors și s-au stabilit în Nazaret.

Copilăria și tinerețea în Nazaret

La vârsta de 12 ani, Iisus a fost găsit în Templu, în mijlocul învățătorilor, uimindu-i cu înțelepciunea Sa (Luca 2:46-47). A rămas supus părinților Săi și „sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni” (Luca 2:52).

Botezul în Iordan (c. 27-28 d.Hr.)

Botezat de Ioan Botezătorul în râul Iordan. La Botez, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel, iar glasul Tatălui a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit” (Matei 3:17). Teofania Sfintei Treimi.

Ispitirea în pustie (40 de zile)

După Botez, Duhul L-a dus în pustie, unde a postit 40 de zile și a fost ispitit de diavol. A biruit cele trei ispite fundamentale — ale trupului, ale slavei deșarte și ale puterii lumești — prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Slujirea publică în Galileea (c. 28-30 d.Hr.)

Începutul propovăduirii: „S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” (Marcu 1:15). Chemarea apostolilor, Predica de pe Munte (Matei 5-7), minunile, pildele, vindecările. Centrul activității: Capernaum.

Schimbarea la Față pe Muntele Tabor

Hristos S-a schimbat la Față înaintea lui [[personalitati/petru|Petru]], [[personalitati/iacob-zebedeu|Iacob]] și [[personalitati/ioan-evanghelistul|Ioan]], arătându-le slava Sa dumnezeiască. Fața Sa a strălucit ca soarele, iar hainele I s-au făcut albe ca lumina. [[personalitati/moise|Moise]] și [[personalitati/ilie|Ilie]] au apărut vorbind cu El despre „ieșirea” Sa din Ierusalim (Luca 9:31).

Învierea lui Lazăr

Hristos a înviat pe Lazăr din Betania, mort de patru zile, arătând puterea Sa asupra morții și prefigurând propria Sa Înviere. „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11:25).

Intrarea în Ierusalim — Duminica Floriilor

Intrarea triumfală pe mânzul asinei, împlinind profeția lui [[personalitati/zaharia|Zaharia]] 9:9. Mulțimile strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!” (Marcu 11:9).

Cina cea de Taină — Joia Mare

La ultima cină pascală cu apostolii, Hristos a spălat picioarele ucenicilor și a instituit Sfânta Euharistie: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu… Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi” (Matei 26:26-28).

Patimile și Răstignirea — Vinerea Mare

Rugăciunea din Ghetsimani, trădarea lui Iuda, judecata înaintea lui Caiafa și a lui Pilat, biciuirea, încoronarea cu spini, drumul Crucii, Răstignirea pe Golgota între doi tâlhari. De pe Cruce a rostit cele șapte cuvinte, a predat duhul, și din coasta Sa străpunsă au curs sânge și apă (Ioan 19:34).

Învierea — Duminica Paștilor

A treia zi a înviat din morți, biruind moartea cu moartea. Mormântul gol, arătarea către mironosițe, către apostoli, către cei doi ucenici pe drumul Emausului. „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”

Arătările după Înviere (40 de zile)

S-a arătat ucenicilor în multiple ocazii: în foișor (cu și fără [[personalitati/toma|Toma]]), pe malul Mării Galileii, pe munte în Galileea, la peste 500 de frați deodată (1 Corinteni 15:6).

Înălțarea la ceruri

La 40 de zile după Înviere, S-a înălțat la ceruri de pe Muntele Măslinilor, în văzul ucenicilor, și șade de-a dreapta Tatălui. Doi îngeri au vestit: „Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni” (Fapte 1:11).

Surse și scrieri

Sfintele Evanghelii

Cele patru Evanghelii canonice — după [[personalitati/matei-evanghelistul|Matei]], [[personalitati/marcu-evanghelistul|Marcu]], [[personalitati/luca-evanghelistul|Luca]] și [[personalitati/ioan-evanghelistul|Ioan]] — sunt mărturiile apostolice despre viața, învățătura, moartea și Învierea lui Hristos. Fiecare Evanghelie prezintă o perspectivă complementară: Matei — Regele lui Israel; Marcu — Slujitorul; Luca — Mântuitorul tuturor; Ioan — Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.

Faptele Apostolilor

Scrise de [[personalitati/luca-evanghelistul|Luca]], continuă narațiunea după Înălțare: trimiterea Duhului Sfânt, nașterea Bisericii, propovăduirea apostolilor.

Epistolele apostolice

Epistolele Sfântului [[personalitati/pavel|Pavel]], ale Sfântului [[personalitati/petru|Petru]], ale Sfântului [[personalitati/ioan-evanghelistul|Ioan]], ale Sfântului [[personalitati/iacob-alfeu|Iacob]] și ale Sfântului [[personalitati/iuda-tadeu|Iuda]] dezvoltă teologic semnificația persoanei și lucrării lui Hristos.

Apocalipsa Sfântului Ioan

[[personalitati/ioan-evanghelistul|Ioan]] vede pe Hristos cel slăvit: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu. Am fost mort și iată sunt viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:17-18).

Profețiile Vechiului Testament

Întreaga Scriptură a Vechiului Testament mărturisește despre Hristos (Luca 24:27): [[personalitati/isaia|Isaia]] — Slujitorul suferind (cap. 53), [[personalitati/ieremia|Ieremia]] — Noul Legământ (31:31-34), [[personalitati/daniel|Daniel]] — Fiul Omului (7:13-14), [[personalitati/zaharia|Zaharia]] — Cel străpuns (12:10), [[personalitati/maleahi|Maleahi]] — Solul Legământului (3:1).

Contemporani și rude spirituale

[[personalitati/maica-domnului|Preasfânta Născătoare de Dumnezeu]] (sec. I)

Fecioara Maria, Maica Domnului, cea din care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, pururea Fecioară și mijlocitoare neîncetată a lumii înaintea Fiului ei.

[[personalitati/iosif|Sfântul Drept Iosif]] (sec. I)

Logodnicul Fecioarei Maria, ocrotitorul Pruncului Iisus, drept și ascultător poruncilor îngerești, care L-a ferit de mânia lui [[personalitati/irod-cel-mare|Irod]] prin fuga în Egipt.

[[personalitati/ioachim|Sfântul Drept Ioachim]] (sec. I î.Hr.)

Bunicul după trup al Mântuitorului, tatăl Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin credința și rugăciunea sa, alături de [[personalitati/ana|Sfânta Ana]], a fost dat lumii vasul Întrupării.

[[personalitati/ana|Sfânta Dreaptă Ana]] (sec. I î.Hr.)

Bunica după trup a Mântuitorului, mama Fecioarei Maria.

[[personalitati/zaharia-preotul|Sfântul Drept Zaharia, Preotul]] (†sec. I d.Hr.)

Tatăl [[personalitati/ioan-botezatorul|Sfântului Ioan Botezătorul]]. A primit vestirea nașterii Înaintemergătorului de la Arhanghelul Gavriil și a rostit cântarea Benedictus, profetizând despre mântuirea care vine prin Hristos.

[[personalitati/elisabeta|Sfânta Dreaptă Elisabeta]] (†sec. I d.Hr.)

Mama [[personalitati/ioan-botezatorul|Sfântului Ioan Botezătorul]], rudă a Fecioarei Maria. Prima care a mărturisit public, prin Duhul Sfânt, Întruparea: „De unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1:43).

[[personalitati/iacob-fratele-domnului|Sfântul Apostol Iacob, fratele Domnului]] (†62)

Fiul vitreg al lui Iosif, „fratele Domnului” (Galateni 1:19), primul episcop al Ierusalimului.

[[personalitati/iose|Iose]] (sec. I)

Fiul vitreg al lui Iosif, menționat printre „frații” Domnului (Matei 13:55).

[[personalitati/iuda-fratele-domnului|Sfântul Apostol Iuda, fratele Domnului]] (sec. I)

Fiul vitreg al lui Iosif, autorul Epistolei Soborniceşti a lui Iuda.

[[personalitati/simon-fratele-domnului|Sfântul Simon, fratele Domnului]] (†c. 107)

Fiul vitreg al lui Iosif, al doilea episcop al Ierusalimului.

[[personalitati/maria-mama-lui-iacov|Maria, mama lui Iacov și Iose]] (sec. I)

Mironosiță care L-a urmat din Galileea, prezentă la Cruce și la Mormânt.

[[personalitati/salomeea|Sfânta Mironosiță Salomeea]] (sec. I)

Mama fiilor lui Zebedeu, mironosiță prezentă la Cruce și la Mormânt.

[[personalitati/ioana|Sfânta Mironosiță Ioana]] (sec. I)

Soția lui Huza, administratorul casei lui Irod, mironosiță care L-a urmat și slujit din averea sa.

[[personalitati/suzana|Sfânta Mironosiță Suzana]] (sec. I)

Mironosiță care L-a urmat și slujit din averea sa (Luca 8:3).

[[personalitati/simeon|Sfântul Drept Simeon]] (sec. I)

Primitorul de Dumnezeu, dreptul bătrân căruia i se vestise că nu va vedea moartea până nu va vedea pe Hristosul Domnului. L-a primit pe Prunc în brațe la Templu și a rostit cântarea „Acum slobozește…” (Luca 2:29-32).

[[personalitati/noe|Sfântul Patriarh Noe]]

Dreptul antediluvian care a construit corabia la porunca lui Dumnezeu — prefigurare a mântuirii prin Biserică, Corabia Noului Legământ al lui Hristos.

[[personalitati/avraam|Sfântul Patriarh Avraam]] (c. 2000-1825 î.Hr.)

Părintele credincioșilor, care a primit făgăduința că prin sămânța sa se vor binecuvânta toate neamurile pământului (Facerea 22:18) — profeție împlinită în Hristos. Jertfirea lui [[personalitati/isaac|Isaac]] pe Moria este cel mai puternic tip al jertfei de pe Golgota.

[[personalitati/david|Sfântul Proroc și Rege David]] (c. 1040-970 î.Hr.)

Strămoșul după trup al Mântuitorului, regele-psalmist care a profetizat Patimile (Psalmul 21) și Învierea (Psalmul 15:10). Hristos este „Fiul lui David” și totodată Domnul lui David (Matei 22:43-45).

[[personalitati/solomon|Regele Solomon]] (c. 990-931 î.Hr.)

Fiul lui [[personalitati/david|David]], regele înțelept al lui Israel, a cărui slavă și înțelepciune au fost depășite de Hristos: „Iată, mai mult decât Solomon este aici” (Matei 12:42).

[[personalitati/isaac|Sfântul Patriarh Isaac]] (c. 2000-1800 î.Hr.)

Fiul unic al lui [[personalitati/avraam|Avraam]], adus la jertfă pe Moria — cel mai puternic tip hristologic al Vechiului Testament.

[[personalitati/centurionul-de-la-capernaum|Centurionul de la Capernaum]] (sec. I)

Ofițerul roman a cărui credință L-a uimit: „Nici în Israel n-am găsit atâta credință!” (Matei 8:10).

[[personalitati/longhin|Sfântul Longhin Sutașul]] (sec. I)

Primul om care a mărturisit la Cruce: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27:54).

[[personalitati/femeia-cananeeanca|Femeia cananeeancă]] (sec. I)

Mama păgână a cărei credință a biruit aparentul refuz: „O, femeie, mare este credința ta!” (Matei 15:28).

[[personalitati/leprosul-samaritean|Leprosul samaritean]] (sec. I)

Singurul din zece leproși vindecați care s-a întors să mulțumească: „Credința ta te-a mântuit” (Luca 17:19).

[[personalitati/femeia-cu-scurgere-de-sange|Femeia cu scurgere de sânge]] (sec. I)

Cea vindecată prin atingerea hainei Sale: „Fiică, credința ta te-a mântuit” (Marcu 5:34).

[[personalitati/vaduva-din-nain|Văduva din Nain]] (sec. I)

Mama al cărei fiu a fost înviat prin cuvânt: „Tinere, ție îți zic, scoală-te!” (Luca 7:14).

[[personalitati/slabanogul-de-la-betezda|Slăbănogul de la Betezda]] (sec. I)

Bolnavul de 38 de ani, vindecat prin cuvânt: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!” (Ioan 5:8).

[[personalitati/orbul-din-nastere|Orbul din naștere]] (sec. I)

Cel vindecat la Siloam, a cărui mărturisire „Eram orb și acum văd” (Ioan 9:25) este model de simplitate și curaj.

[[personalitati/magii|Magii de la Răsărit]] (sec. I)

Înțelepții care, călăuziți de stea, I s-au închinat la Betleem, aducând aur, tămâie și smirnă — pârgă a neamurilor.

[[personalitati/malh|Malh]] (sec. I)

Sluga marelui preot, căruia Hristos i-a vindecat urechea tăiată de Petru — ultima minune înainte de Patimi.

[[personalitati/gamaliel|Gamaliel]] (sec. I)

Fariseu din Sinedriu care a protejat apostolii: „Dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-l nimiciți” (Fapte 5:39).

[[personalitati/cleopa|Sfântul Apostol Cleopa]] (sec. I)

Ucenicul căruia Hristos cel înviat i S-a arătat pe drumul Emausului, tâlcuindu-i Scripturile și făcându-Se cunoscut la frângerea pâinii.

[[personalitati/bartimeu|Bartimeu]] (sec. I)

Orbul din Ierihon al cărui strigăt „Fiul lui David, miluiește-mă!” a devenit sămânța Rugăciunii lui Iisus.

[[personalitati/barabas|Barabas]] (sec. I)

Tâlharul eliberat în locul lui Hristos — imaginea schimbului soteriologic: Cel Nevinovat ia locul celui vinovat.

[[personalitati/abel|Dreptul Abel]]

Primul martir, al cărui sânge „strigă din pământ” (Facerea 4:10), dar sângele lui Hristos „grăiește mai bine decât al lui Abel” (Evrei 12:24).

[[personalitati/iacov-patriarhul|Sfântul Patriarh Iacov/Israel]] (c. 1800 î.Hr.)

Tatăl celor douăsprezece seminții, care a profetizat: „Nu se va depărta sceptrul de la Iuda… până va veni Șilo” (Facerea 49:10).

[[personalitati/ana-profetisa|Sfânta Proorocița Ana]] (sec. I)

Proorocița din Templu care L-a recunoscut pe Prunc la Întâmpinare și a vestit despre El tuturor celor ce așteptau mântuirea (Luca 2:38).

[[personalitati/ana-arhiereul|Ana Arhiereul]] (mare preot, c. 6-15)

Fostul mare preot care L-a interogat în noaptea arestării, înainte de a-L trimite la ginerele său [[personalitati/caiafa|Caiafa]].

[[personalitati/simon-fariseul|Simon Fariseul]] (sec. I)

Fariseul care L-a invitat la cină, dar nu I-a arătat ospitalitate reală. Hristos l-a mustrat cu parabola celor doi datornici (Luca 7:36-50).

[[personalitati/simeon-leproso|Simon Leprosul]] (sec. I)

Locuitor al Betaniei în a cărui casă o femeie a turnat mir pe capul lui Hristos, pregătindu-L pentru îngropare (Matei 26:6-13).

[[personalitati/petru|Sfântul Apostol Petru]] (†c. 64-68)

Corifeu al apostolilor, cel care a mărturisit: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” (Matei 16:16). Hristos i-a încredințat cheile Împărăției cerurilor.

[[personalitati/ioan-evanghelistul|Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan]] (†c. 100)

„Ucenicul pe care îl iubea Iisus” (Ioan 13:23), singurul apostol prezent la Cruce, căruia Hristos i-a încredințat-o pe Maica Sa.

[[personalitati/pavel|Sfântul Apostol Pavel]] (†c. 64-67)

Apostolul Neamurilor, chemat direct de Hristos cel înviat pe drumul Damascului. Cel mai mare teolog al Noului Testament, care a dezvoltat înțelegerea tainei Întrupării, Crucii și Învierii.

[[personalitati/iuda-iscarioteanul|Iuda Iscarioteanul]] (†c. 30)

Unul dintre cei doisprezece apostoli, vistiernicul grupului, care L-a vândut pe Hristos pentru treizeci de arginți și L-a trădat cu sărutare în Ghetsimani (Matei 26:14-16, 47-50).

[[personalitati/maria-magdalena|Sfânta Mironosiță Maria Magdalena]] (sec. I)

Întocmai cu Apostolii, cea dintâi căreia Hristos cel înviat i S-a arătat și pe care a trimis-o să vestească Învierea apostolilor (Ioan 20:11-18).

[[personalitati/lazar|Sfântul Drept Lazăr]] (sec. I)

Prietenul Domnului din Betania, pe care Hristos l-a înviat din morți după patru zile, arătând puterea Sa asupra morții (Ioan 11:1-44).

[[personalitati/maria-din-betania|Sfânta Maria din Betania]] (sec. I)

Sora lui [[personalitati/lazar|Lazăr]] și a [[personalitati/marta|Martei]], cea care a ales „partea cea bună” (Luca 10:42) și a uns cu mir de mare preț picioarele Domnului (Ioan 12:3).

[[personalitati/marta|Sfânta Mironosiță Marta]] (sec. I)

Sora lui [[personalitati/lazar|Lazăr]] și a [[personalitati/maria-din-betania|Mariei din Betania]], care a mărturisit: „Da, Doamne, eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 11:27).

[[personalitati/nicodim|Sfântul Nicodim]] (sec. I)

Fariseu și membru al Sinedriului, ucenic tainic al Domnului, care a venit noaptea la Hristos și a primit învățătura despre nașterea din nou prin apă și Duh (Ioan 3:1-21). A ajutat la îngroparea Mântuitorului alături de [[personalitati/iosif-din-arimateea|Iosif din Arimateea]].

[[personalitati/iosif-din-arimateea|Sfântul Iosif din Arimateea]] (sec. I)

Sfetnic de cinste și ucenic tainic al Domnului, care a cerut trupul lui Hristos de la [[personalitati/pilat|Pilat]] și L-a îngropat în mormântul său nou, săpat în stâncă (Matei 27:57-60).

[[personalitati/pilat|Ponțiu Pilat]] (procurator, c. 26-36)

Procuratorul roman al Iudeii care L-a judecat pe Hristos, L-a găsit nevinovat, dar L-a predat la răstignire cedând presiunii mulțimii și a arhiereilor (Ioan 18:38 — 19:16).

[[personalitati/irod-cel-mare|Irod cel Mare]] (c. 73-4 î.Hr.)

Regele Iudeii în timpul Nașterii Domnului, care a poruncit uciderea pruncilor din Betleem, căutând să-L omoare pe „Regele Iudeilor” vestit de [[personalitati/magii|magi]] (Matei 2:16).

[[personalitati/irod-antipa|Irod Antipa]] (c. 20 î.Hr. — 39 d.Hr.)

Tetrarhul Galileii care l-a ucis pe [[personalitati/ioan-botezatorul|Ioan Botezătorul]] și L-a batjocorit pe Hristos în timpul Patimilor, îmbrăcându-L în haină strălucitoare și trimițindu-L înapoi la [[personalitati/pilat|Pilat]] (Luca 23:6-12).

[[personalitati/zaheu|Sfântul Drept Zaheu]] (sec. I)

Vameșul din Ierihon care s-a urcat în sicomor ca să-L vadă pe Hristos, iar Domnul l-a chemat și a intrat în casa lui: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Luca 19:1-10).

[[personalitati/ioan-botezatorul|Sfântul Ioan Botezătorul]] (†c. 28-30)

Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, cel care a pregătit calea Mântuitorului și L-a botezat în Iordan, mărturisind: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).

[[personalitati/matei-evanghelistul|Sfântul Apostol și Evanghelist Matei]] (sec. I)

Vameș chemat de Hristos să-L urmeze (Matei 9:9), apoi apostol și evanghelist. A scris prima Evanghelie canonică, prezentându-L pe Hristos ca Regele lui Israel și împlinirea profețiilor mesianice.

[[personalitati/marcu-evanghelistul|Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu]] (†c. 68)

Ucenic al Sfântului [[personalitati/petru|Petru]], a scris Evanghelia după Marcu — cea mai veche narațiune evanghelică — prezentându-L pe Hristos ca Slujitorul lui Dumnezeu.

[[personalitati/luca-evanghelistul|Sfântul Apostol și Evanghelist Luca]] (†c. 84)

Medic, ucenic al Sfântului [[personalitati/pavel|Pavel]], autor al Evangheliei după Luca și al Faptelor Apostolilor. A consemnat cel mai detaliat Nașterea, copilăria și viața [[personalitati/maica-domnului|Maicii Domnului]].

[[personalitati/iacob-alfeu|Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu]] (sec. I)

Unul dintre cei doisprezece apostoli, autorul Epistolei Soborniceşti care învață că „credința fără fapte este moartă” (Iacob 2:26).

[[personalitati/iuda-tadeu|Sfântul Apostol Iuda Tadeu]] (sec. I)

Unul dintre cei doisprezece apostoli, cel care la Cina cea de Taină a întrebat: „Doamne, ce s-a întâmplat că ai să Te arăți nouă și nu lumii?” (Ioan 14:22). Autorul Epistolei Soborniceşti a lui Iuda.

[[personalitati/isaia|Sfântul Proroc Isaia]] (sec. VIII î.Hr.)

„Al cincilea Evanghelist” (Sfântul Ieronim), cel care a profetizat cu 700 de ani înainte nașterea din Fecioară (7:14), Pruncul dumnezeiesc (9:6) și Robul suferind (52:13–53:12). Hristos Și-a început propovăduirea citind din Isaia 61 în sinagoga din Nazaret.

[[personalitati/ieremia|Sfântul Proroc Ieremia]] (c. 650-570 î.Hr.)

Profetul plângător care a vestit Noul Legământ: „Voi pune legea Mea înăuntrul lor și pe inimile lor voi scrie” (Ieremia 31:33) — profeție împlinită prin Hristos.

[[personalitati/daniel|Sfântul Proroc Daniel]] (sec. VI î.Hr.)

Profetul care a văzut în viziune pe „Fiul Omului” venind pe norii cerului (Daniel 7:13-14) — titlul mesianic pe care Hristos Însuși l-a folosit cel mai frecvent.

[[personalitati/zaharia|Sfântul Proroc Zaharia]] (sec. VI î.Hr.)

Profetul post-exilic care a prezis intrarea triumfală a Regelui smerit pe mânz de asină (Zaharia 9:9) și pe „Cel pe Care L-au străpuns” (Zaharia 12:10).

[[personalitati/maleahi|Sfântul Proroc Maleahi]] (sec. V î.Hr.)

Ultimul profet al Vechiului Testament, care a vestit venirea „Solului Legământului” (Maleahi 3:1) și trimiterea lui [[personalitati/ilie|Ilie]] înainte de „ziua Domnului cea mare” (Maleahi 4:5).

[[personalitati/ilie|Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul]] (sec. IX î.Hr.)

Profetul de foc al Vechiului Testament, care s-a arătat alături de [[personalitati/moise|Moise]] la Schimbarea la Față pe Tabor, vorbind cu Hristos despre „ieșirea Sa” (Luca 9:30-31).

[[personalitati/moise|Sfântul Proroc Moise]] (sec. XIII î.Hr.)

Marele legiuitor al Vechiului Testament, care a profetizat despre Hristos: „Profet din mijlocul tău, dintre frații tăi, ca mine, îți va ridica Domnul” (Deuteronom 18:15). S-a arătat alături de [[personalitati/ilie|Ilie]] la Schimbarea la Față.

[[personalitati/stefan-intaiul-mucenic|Sfântul Arhidiacon Ștefan]] (†c. 33)

Primul mucenic al Bisericii, care L-a văzut pe Hristos stând de-a dreapta lui Dumnezeu în momentul morții sale: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” (Faptele Apostolilor 7:56). Rugăciunea lui Ștefan — „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” — oglindește rugăciunea lui Hristos de pe Cruce.

Versete cheie

Ioan 1:1,14 — „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul… Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.”
Ioan 3:16 — „Că așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”
Ioan 14:6 — „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Matei 16:16 — „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.”
Filipeni 2:6-8 — „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o șansă de apucat a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor… S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce.”
Apocalipsa 1:8 — „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul.”

Semnificație teologică și istorică

Dogma hristologică — Dumnezeu adevărat și Om adevărat

Sinodul de la Calcedon (451) a definit credința ortodoxă: Hristos este o singură Persoană (ipostas) în două firi — dumnezeiască și omenească — unite „fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire, fără despărțire.” Fiecare fire își păstrează proprietățile, și amândouă concurg într-o singură Persoană și un singur ipostas.

Mântuirea ca îndumnezeire (theosis)

Sfântul Atanasie cel Mare: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se facă dumnezeu.” Întruparea nu este doar un mijloc juridic de iertare a păcatelor, ci restaurarea ontologică a firii omenești. Prin unirea celor două firi în Persoana lui Hristos, firea umană este ridicată și îndumnezeită.

Crucea și Învierea — biruința asupra morții

Moartea lui Hristos pe Cruce nu este o pedeapsă substitutivă, ci o coborâre voluntară în moarte pentru a o birui din interior. „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând” — troparul Paștilor exprimă esența soteriologiei ortodoxe: moartea a fost biruită nu prin evitare, ci prin traversare.

Euharistia — prezența reală

„Acesta este Trupul Meu… Acesta este Sângele Meu.” Biserica Ortodoxă mărturisește prezența reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie — nu simbolic, nu prin transsubstanțiere scolastică, ci prin prefacerea reală a pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului, prin lucrarea Duhului Sfânt.

A Doua Venire

„Acest Iisus va veni în același fel în care L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1:11). Credința ortodoxă mărturisește așteptarea celei de-a Doua Veniri a lui Hristos cu slavă, pentru judecata universală și instaurarea definitivă a Împărăției lui Dumnezeu — „a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit” (Simbolul Credinței).

Conversații

Teme

Personalități

Locuri Biblice

Niciun rezultat

Explorează biblioteca