Regele Amon
Rege rău al lui Iuda, c. 642-640 î.Hr.
Biografie
Regele Amon (în ebraică: אָמוֹן) a fost fiul regelui Manase și al optsprezecelea rege al lui Iuda, domnind doar 2 ani (c. 642-640 î.Hr.).
„A făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse Manase, tatăl lui" (4 Regi 21:20). Amon a continuat idolatria primei părți a domniei tatălui său, dar — spre deosebire de Manase — „nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl lui, ci Amon a înmulțit vina" (2 Paralipomena 33:23).
Slujitorii săi au uneltit împotriva lui și l-au ucis în palatul său. Dar „poporul țării a ucis pe toți cei ce uneltiseră împotriva regelui Amon și a pus rege pe fiul său Iosia" (4 Regi 21:24).
Cronologie
Urcarea pe tron (642 î.Hr.)
Devine rege la 22 de ani, după moartea lui Manase.
Domnia în idolatrie
Continuă cultul idolilor fără pocăință.
Surse și scrieri
4 Regi (2 Regi) 21:19-26
Scurtă relatare a domniei.
2 Paralipomena (2 Cronici) 33:21-25
Relatare cu accent pe lipsa pocăinței.
Contemporani
Tatăl lui Amon, care s-a pocăit la bătrânețe. Amon a moștenit idolatria dar nu și pocăința.
Fiul lui Amon, care a inversat complet direcția tatălui, devenind cel mai mare reformator al lui Iuda.
S-ar fi născut în timpul domniei lui Amon sau la scurt timp după.
Versete cheie
"A făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse Manase, tatăl lui."
— 4 Regi 21:20"Nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl lui, ci Amon a înmulțit vina."
— 2 Paralipomena 33:23Semnificație
Pocăința refuzată
Amon este contrastul tatălui său: Manase s-a pocăit, Amon nu. Aceasta arată că pocăința este o alegere personală — nu se moștenește. Fiecare om stă singur înaintea lui Dumnezeu.
Providența divină prin asasinare
Moartea violentă a lui Amon a deschis calea pentru Iosia, cel mai drept rege de la David încoace. Dumnezeu lucrează și prin haosul istoriei pentru a-Și împlini planul.