Regele Amon
Rege rău al lui Iuda, c. 642-640 î.Hr.
Biografie
Regele Amon (în ebraică: אָמוֹן) a fost fiul regelui Manase și al optsprezecelea rege al lui Iuda, domnind doar 2 ani (c. 642-640 î.Hr.).
„A făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse Manase, tatăl lui" (4 Regi 21:20). Amon a continuat idolatria primei părți a domniei tatălui său, dar — spre deosebire de Manase — „nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl lui, ci Amon a înmulțit vina" (2 Paralipomena 33:23).
Slujitorii săi au uneltit împotriva lui și l-au ucis în palatul său. Dar „poporul țării a ucis pe toți cei ce uneltiseră împotriva regelui Amon și a pus rege pe fiul său Iosia" (4 Regi 21:24).
Cronologie
Urcarea pe tron (642 î.Hr.)
Devine rege la 22 de ani, după moartea lui Manase.
Domnia în idolatrie
Continuă cultul idolilor fără pocăință.
Asasinarea (640 î.Hr.)
Ucis de slujitorii săi în palat. Poporul îl răzbună și pune rege pe Iosia.
Surse și scrieri
4 Regi (2 Regi) 21:19-26
Scurtă relatare a domniei.
2 Paralipomena (2 Cronici) 33:21-25
Relatare cu accent pe lipsa pocăinței.
Contemporani
Tatăl lui Amon, care s-a pocăit la bătrânețe. Amon a moștenit idolatria dar nu și pocăința.
Fiul lui Amon, care a inversat complet direcția tatălui, devenind cel mai mare reformator al lui Iuda.
S-ar fi născut în timpul domniei lui Amon sau la scurt timp după.
Versete cheie
"A făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse Manase, tatăl lui."
— 4 Regi 21:20"Nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl lui, ci Amon a înmulțit vina."
— 2 Paralipomena 33:23Semnificație
Pocăința refuzată
Amon este contrastul tatălui său: Manase s-a pocăit, Amon nu. Aceasta arată că pocăința este o alegere personală — nu se moștenește. Fiecare om stă singur înaintea lui Dumnezeu.
Providența divină prin asasinare
Moartea violentă a lui Amon a deschis calea pentru Iosia, cel mai drept rege de la David încoace. Dumnezeu lucrează și prin haosul istoriei pentru a-Și împlini planul.