Agar (în ebraică: הָגָר — „rătăcitoare" sau „străina"; în egipteană posibil legat de rădăcina „fugit") este roaba egipteancă a Sarrei, dată de aceasta lui Avraam ca soție secundară, și mama lui Ismael, primul fiu al patriarhului.

Originară din Egipt, Agar a intrat probabil în casa lui Avraam în timpul șederii acestuia în Egipt, pe vremea faraonului (Facerea 12:16). Tradițiile rabinice și patristice sugerează că era chiar fiica faraonului sau o femeie de rang înalt, dăruită lui Avraam.

După zece ani în Canaan fără urmași, Sarra i-a dat lui Avraam pe Agar ca soție: „Poate că voi avea fii prin ea" (Facerea 16:2). Rânduiala era legitimă în dreptul antic oriental — copilul roabei era considerat al stăpânei. Când Agar a rămas însărcinată, „a văzut că a rămas însărcinată și a disprețuit pe stăpâna sa" (16:4). Sarra a tratat-o aspru, iar Agar a fugit în pustie.

Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor pe drumul spre Șur și a întrebat-o: „Agar, roaba Sarrei, de unde vii și unde mergi?" (Facerea 16:8). I-a poruncit să se întoarcă și să se supună stăpânei sale, dându-i totodată o promisiune: „Voi înmulți foarte mult sămânța ta, așa că nu se va putea număra din pricina mulțimii" (16:10). I-a vestit că va naște un fiu, Ismael — „Dumnezeu aude" — și a descris caracterul și destinul lui. Agar a răspuns cu recunoștință: „Tu ești Dumnezeul Care mă vede" (16:13) și a numit locul Beer-Lahai-Roi — „Fântâna Celui Viu care mă vede." Aceasta este prima teofanie angelică consemnată în Scriptură în care un individ uman primește o vizitație, și prima dată când un om dă un nume lui Dumnezeu.

S-a întors și a născut pe Ismael. Familia a trăit împreună ani mulți. La petrecerea de înțărcare a lui Isaac, Sarra a cerut alungarea Agarei și a lui Ismael. Deși Avraam s-a întristat, Dumnezeu i-a spus: „Ascultă de glasul Sarrei" (21:12). Dimineața, Avraam i-a dat Agarei pâine și un burduf cu apă și a trimis-o în pustia Beer-Șeba.

Când apa s-a terminat, Agar l-a lăsat pe băiat sub un tufiș și a stat deoparte, „ca să nu vadă moartea copilului, și, stând departe, și-a ridicat glasul și a plâns" (21:16). Dumnezeu a auzit glasul băiatului și îngerul Lui a strigat din cer: „Ce ai, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul băiatului acolo unde se află" (21:17). A deschis ochii Agarei și a văzut un izvor de apă. I-a dat să bea și „Dumnezeu a fost cu băiatul, și el a crescut și a locuit în pustie și a devenit arcaș" (21:20). Agar i-a luat soție din Egipt (21:21).

Agar este prima femeie din Scriptură care a primit o vizitație angelică directă — și de două ori. Prima vizitație (Facerea 16) o trimite înapoi la ascultare; a doua (Facerea 21) o salvează de la moarte. Ambele arată că Dumnezeu vede și aude chiar pe cei aflați în margine — robi, exilați, neconsacrați Legământului.