Ismael (în ebraică: יִשְׁמָעֵאל — „Dumnezeu aude") este fiul lui Avraam cu roaba egipteancă Agar, fratele vitreg al lui Isaac, și tatăl popoarelor ismailite (arabe).

După zece ani în Canaan fără copii, Sarra, soția lui Avraam, i-a dat acestuia pe roaba sa Agar: „Poate că voi avea fii prin ea" (Facerea 16:2). Agar a rămas însărcinată și „când a văzut că a rămas însărcinată, a dispreţuit pe stăpâna sa" (16:4). Sarra a tratat-o aspru, iar Agar a fugit în pustie.

Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor și i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta și supune-te sub mâinile ei" (16:9). Apoi i-a dat făgăduința: „Voi înmulţi foarte mult sămânța ta, așa că nu se va putea număra din pricina mulţimii" (16:10). Și i-a spus: „Iată, ai rămas însărcinată și vei naște fiu și-i vei pune numele Ismael, pentru că Domnul a auzit suferința ta. El va fi ca un om sălbatic; mâna lui va fi împotriva tuturor și mâna tuturor împotriva lui, și va locui în fața tuturor fraților săi" (16:11-12).

Ismael s-a născut când Avraam avea 86 de ani (Facerea 16:16). A crescut în casa lui Avraam timp de 13 ani, până când Dumnezeu i-a reînnoit făgăduința lui Avraam și i-a spus că Sarra va naște un fiu, Isaac, prin care va fi Legământul (Facerea 17:19). Avraam s-a rugat: „O, de ar trăi Ismael înaintea Ta!" (17:18). Dumnezeu a răspuns: „Cât despre Ismael, te-am auzit; iată, l-am binecuvântat și-l voi face roditor și-l voi înmulţi foarte mult. El va naște doisprezece voievozi și-l voi face neam mare. Dar Legământul Meu îl voi face cu Isaac" (17:20-21).

La petrecerea de înțărcare a lui Isaac, când Ismael avea circa 16-17 ani, Sarra l-a văzut „batjocorind" sau „jucându-se" (în ebraică: מְצַחֵק — același verb ca și Isaac, יִצְחָק). A cerut: „Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci nu va moșteni fiul roabei acesteia împreună cu fiul meu Isaac" (21:10). Deși cererea l-a întristat pe Avraam, Dumnezeu i-a spus: „Ascultă de glasul Sarrei în tot ce-ți va spune... din Ismael voi face și el un neam, pentru că este sămânța ta" (21:12-13).

Avraam a trimis pe Agar și Ismael în pustia Beer-Șeba cu pâine și un burduf cu apă. Când apa s-a terminat, Agar l-a lăsat pe băiat sub un tufiș și a stat deoparte „ca să nu vadă moartea copilului" (21:16). „Și Dumnezeu a auzit glasul băiatului" (21:17) — împlinind sensul numelui său, „Dumnezeu aude." Îngerul lui Dumnezeu i-a arătat un izvor de apă, salvându-i. „Și Dumnezeu a fost cu băiatul, și el a crescut și a locuit în pustie și a devenit arcaș" (21:20).

Ismael a locuit în pustia Paran și s-a căsătorit cu o egipteancă (21:21). A avut doisprezece fii, care au devenit voievozi ai popoarelor ismailite (Facerea 25:12-16). A trăit 137 de ani (25:17). Când Avraam a murit, „Isaac și Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peștera Macpela" (25:9) — semn al împăcării între cei doi frați.