Sfântul Chiril al Alexandriei
Arhiepiscop al Alexandriei, teologul Întrupării, c. 376-444
Biografie
Sfântul Chiril al Alexandriei (în greacă: Κύριλλος Ἀλεξανδρείας) este cel mai important teolog hristologic al Bisericii vechi — apărătorul definitiv al unirii ipostatice dintre firea dumnezeiască și firea omenească în Persoana lui Hristos. Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), convocat în mare parte datorită luptei sale, a confirmat titlul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) pentru Fecioara Maria și a condamnat nestorianismul.
Născut în jurul anului 376 la Alexandria, nepot al arhiepiscopului Teofil al Alexandriei, Chiril a primit o educație teologică de excepție. A petrecut câțiva ani în pustiurile monahale ale Egiptului, unde a deprins viața ascetică și a studiat opera Părinților alexandrini — mai ales a Sfântului Atanasie cel Mare. A devenit arhiepiscop al Alexandriei în 412, succedându-i unchiului său Teofil.
Criza teologică a timpului era nestorianismul — învățătura patriarhului Nestorie al Constantinopolului, care separa excesiv cele două firi ale lui Hristos, ajungând să nege titlul de Theotokos: Maria ar fi născut doar pe omul Iisus, nu pe Dumnezeu. Chiril a văzut cu claritate miza: dacă Cel născut din Maria nu este Dumnezeu făcut om, ci doar un om în care locuiește Dumnezeu, atunci Întruparea este o iluzie și mântuirea o ficțiune.
Cele 12 Anatematisme ale lui Chiril contra lui Nestorie și cele trei Epistole adresate lui Nestorie au formulat cu precizie dogma unirii ipostatice: o singură Persoană (hypostasis) a Logosului întrupat, în două firi — dumnezeiască și omenească — unite fără amestecare, fără schimbare, fără despărțire, fără împărțire.
Sinodul de la Efes (431) a confirmat învățătura lui Chiril, l-a condamnat pe Nestorie și a proclamat solemn: Maria este Theotokos — Născătoare de Dumnezeu. Formula de unire din 433, negociată de Chiril cu antiohienii moderați, a restabilit pacea bisericească.
A adormit în Domnul la 27 iunie 444. Este prăznuit la 9 iunie și la 18 ianuarie.
Cronologie
Nașterea (c. 376)
Născut la Alexandria, nepot al arhiepiscopului Teofil. Primește o educație teologică și filosofică de excepție.
Viața monahală (c. 394-403)
Petrece câțiva ani în pustiurile monahale ale Egiptului, unde studiază pe Părinții alexandrini și deprinde viața ascetică.
Arhiepiscop al Alexandriei (412-444)
Succede unchiului său Teofil ca arhiepiscop. Devine conducătorul celei mai importante școli teologice a Răsăritului.
Conflictul cu Nestorie (428-431)
Nestorie, patriarhul Constantinopolului, refuză titlul de Theotokos. Chiril scrie Epistolele dogmatice și cele 12 Anatematisme, formulând teologia unirii ipostatice.
Sinodul III Ecumenic de la Efes (431)
Sinodul confirmă învățătura lui Chiril, condamnă pe Nestorie și proclamă solemn: Maria este Theotokos. Chiril prezidează lucrările sinodului.
Formula de unire (433)
Chiril negociază cu episcopii antiohieni moderați (conduși de Ioan al Antiohiei) o formulă de unire care restabilește pacea bisericească, fără a compromite dogma.
Surse și scrieri
Epistolele dogmatice către Nestorie
Cele trei epistole adresate lui Nestorie — mai ales Epistola a II-a și Epistola a III-a (cu cele 12 Anatematisme) — sunt documente dogmatice ale Bisericii, confirmate de sinoadele ecumenice. Formulează cu precizie unirea ipostatică.
Cele 12 Anatematisme
Anexate la Epistola a III-a către Nestorie. Definesc negativ (prin condamnarea erorilor) dogma hristologică: cine neagă unirea ipostatică, cine desparte firile, cine refuză titlul de Theotokos — să fie anatema.
Comentarii la Vechiul Testament
Comentarii la Isaia, la cei 12 profeți mici și la Pentateuh. Exegeză tipologică profundă: personajele Vechiului Testament — inclusiv Isaac — sunt tipuri ale lui Hristos.
Despre Sfânta Treime (Thesaurus și De Sancta Trinitate Dialogi)
Tratate trinitare în tradiția atanasiană, apărând consubstanțialitatea Fiului și a Duhului Sfânt.
Contemporani
Predecesorul pe scaunul Alexandriei și sursa teologică principală. Chiril a continuat și desăvârșit hristologia atanasiană: Atanasie a apărat dumnezeirea Fiului; Chiril a apărat unirea reală a dumnezeirii și omenității în Persoana Fiului.
Moștenitorul spiritual. Maxim a continuat și aprofundat hristologia chirilină, apărând cele două voințe ale lui Hristos contra monotelismului — dezvoltare firească a unirii ipostatice formulate de Chiril.
Chiril a scris cel mai amplu comentariu patristic la Evanghelia lui Ioan — capodopera sa exegetică, în care dezvoltă teologia Logosului întrupat pornind de la mărturia apostolică.
Nestorie (c. 386-451)
Patriarhul Constantinopolului ale cărui învățături au provocat criza hristologică. Condamnat la Efes (431), exilat în Egipt, unde a murit.
Predecesorul în teologia mariologică. Imnele mariologice ale lui Efrem pregătesc drumul spre proclamarea solemnă a titlului de Theotokos pe care Chiril a apărat-o la Efes.
Versete cheie
"Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui."
— Ioan 1:14"Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?"
— Luca 1:43"Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie."
— Galateni 4:4"Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o șansă de apucat a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând."
— Filipeni 2:6-7Semnificație
Theotokos — Născătoare de Dumnezeu
Titlul de Theotokos nu este o onoare acordată Mariei, ci o mărturisire hristologică: dacă Maria este Născătoare de Dumnezeu, atunci Cel născut din ea este Dumnezeu adevărat făcut om adevărat — nu un om în care locuiește Dumnezeu. A nega Theotokos înseamnă a nega Întruparea.
Unirea ipostatică — o Persoană, două firi
Formula chirilină — „o singură fire (physis) a Logosului întrupată" — exprimă realitatea că Hristos nu este doi (un Dumnezeu și un om), ci Unul: Logosul veșnic care Și-a asumat firea omenească. Calcedonul (451) va preciza terminologia: o Persoană (hypostasis) în două firi (physeis).
Sinodul de la Efes — biruința Ortodoxiei
Efesul (431) este al treilea mare moment dogmatic al Bisericii, după Niceea (325, dumnezeirea Fiului) și Constantinopol (381, dumnezeirea Duhului): la Efes s-a confirmat că Întruparea este reală — Dumnezeu S-a făcut cu adevărat om.
Exegeza alexandrină
Comentariile lui Chiril — mai ales la Ioan — sunt capodopere ale exegezei tipologice și teologice. Fiecare text al Scripturii este citit prin prisma tainei Întrupării.