Ierusalim
Cetatea Sfântă
Descriere
Ierusalimul este cea mai importantă cetate din istoria biblică și din viața Bisericii Ortodoxe. Numit și „Cetatea lui Dumnezeu", „Sionul" sau „Cetatea Sfântă", Ierusalimul reprezintă locul în care Dumnezeu a ales să-Și pună Numele și să Se descopere oamenilor în modul cel mai deplin. De la cucerirea lui de către regele David și până la evenimentele mântuitoare ale Patimilor, Învierii și Cincizecimii, Ierusalimul stă în centrul planului dumnezeiesc de mântuire a lumii.
Din perspectivă ortodoxă, Ierusalimul pământesc este icoana Ierusalimului ceresc, despre care Sfântul Apostol Ioan scrie în Apocalipsă. Sfinții Părinți au văzut în Ierusalim nu doar o cetate istorică, ci un simbol al Bisericii — locul unde Dumnezeu locuiește împreună cu poporul Său. Sfântul Chiril al Ierusalimului, în catehezele sale, subliniază că în acest oraș s-au împlinit toate profețiile Vechiului Testament despre Mesia.
Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, una dintre cele mai vechi patriarhii creștine, păstrează până astăzi locurile sfinte — Sfântul Mormânt, Golgota, Grădina Ghetsimani — ca mărturii vii ale credinței. În fiecare an, minunea Sfintei Lumini de Paști, care coboară la Sfântul Mormânt, confirmă legătura vie dintre Ierusalimul pământesc și harul dumnezeiesc.
Evenimente biblice
Cucerirea lui David (cca. 1000 î.Hr.)
Regele David a cucerit cetatea iebusită și a făcut-o capitala regatului unit al lui Israel. Aducând Chivotul Legământului în Ierusalim, David a transformat cetatea într-un centru spiritual și politic. Psalmii compuși de David mărturisesc dragostea sa pentru Sion: „De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea" (Psalmul 136:5).
Construirea Templului de către Solomon (cca. 960 î.Hr.)
Samuel a uns pe David rege, iar fiul acestuia, Solomon, a ridicat Templul Domnului pe Muntele Moria, locul unde Avraam fusese gata să-l jertfească pe Isaac. Templul a devenit centrul cultului și al prezenței divine, locul unde slava lui Dumnezeu cobora în chip de nor.
Distrugerea Primului Templu (586 î.Hr.)
Profetul Ieremia a avertizat poporul despre distrugerea ce va veni din cauza necredinței și a idolatriei. Babilonienii, conduși de Nabucodonosor, au distrus Templul și au dus poporul în robie. Plângerile lui Ieremia descriu durerea pierderii cetății sfinte.
Reconstruirea și Al Doilea Templu (516 î.Hr.)
După întoarcerea din robia babiloniană, sub conducerea lui
Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)
Mântuitorul Hristos a intrat în Ierusalim călare pe mânz de asină, împlinind profeția lui
Patimile și Răstignirea Domnului
În Ierusalim s-au petrecut Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani, judecata înaintea lui Pilat, drumul Crucii și Răstignirea pe Golgota. Aceste evenimente stau la temelia credinței creștine și sunt retrăite liturgic în Săptămâna Mare.
Învierea Domnului
Din Sfântul Mormânt, aflat în Ierusalim, Hristos a înviat a treia zi, biruind moartea și deschizând calea mântuirii pentru tot neamul omenesc. Sfântul Mormânt rămâne cel mai sfânt loc din creștinătate.
Surse scripturistice
2 Regi 5:6-10
David cucerește cetatea iebusită și o numește „Cetatea lui David", făcând-o capitală a regatului unit al lui Israel și centrul spiritual al poporului ales.
3 Regi 6:1-38
Solomon zidește Templul Domnului în Ierusalim, după planul arătat de Dumnezeu. Templul devine locul prezenței divine și al jertfelor de închinare.
Isaia 2:2-4
Profetul Isaia vestește că „în zilele cele de apoi, muntele Casei Domnului va fi întărit peste toate munțile", iar neamurile vor veni la Ierusalim să învețe căile Domnului.
Ieremia 7:1-15
Ieremia avertizează poporul că Templul nu le este garanție de siguranță dacă nu se pocăiesc și nu se întorc la Dumnezeu cu inima.
Iezechiel 37:26-28
Profetul Iezechiel vestește refacerea Ierusalimului și prezența veșnică a lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
Zaharia 9:9
Zaharia profețește intrarea Mesiei în Ierusalim: „Bucură-te foarte, fiica Sionului! Împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe asin."
Fapte 2:1-41
Pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii și nașterea Bisericii prin predica Sfântului Apostol Petru în Ierusalim.
Personalități
Apostolul Petru a fost martor al Patimilor, Învierii și Înălțării Domnului în Ierusalim. El a condus prima comunitate creștină din Ierusalim și a rostit prima predică apostolică în ziua Cincizecimii.
Pavel a venit la Ierusalim pentru Sinodul Apostolic (cca. 49 d.Hr.) și a fost arestat în Templu. Experiența sa în Ierusalim a marcat profund misiunea sa către neamuri.
Iacob a fost primul apostol martirizat, fiind ucis de Irod Agripa I în Ierusalim (Fapte 12:2), devenind astfel primul martir dintre cei doisprezece.
Isaia a prorocit în Ierusalim în timpul regilor Ozia, Iotam, Ahaz și Iezechia, vestind atât judecata asupra cetății, cât și slava ei viitoare ca centru al mântuirii universale.
Ieremia a plâns pentru Ierusalim și a avertizat poporul despre distrugerea ce avea să vină. Plângerile sale rămân una dintre cele mai profunde expresii ale durerii pentru cetatea sfântă pierdută.
Daniel, deși dus în robie la Babilon, se ruga întors spre Ierusalim de trei ori pe zi. Profeția sa despre cele „șaptezeci de săptămâni" (Daniel 9:24-27) vestește venirea lui Mesia în Ierusalim.
Versete cheie
"Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului vom merge."
— Psalmul 121:1"De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea. Să se lipească limba mea de cerul gurii mele, de nu-mi voi aduce aminte de tine."
— Psalmul 136:5-6"Veniți să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Sale și să mergem pe cărările Sale. Că din Sion va ieși legea și cuvântul Domnului din Ierusalim."
— Isaia 2:3"Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună cloșca puii săi sub aripi, și n-ați voit!"
— Matei 23:37"Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei."
— Apocalipsa 21:2Semnificație
Ierusalimul — icoana Împărăției Cerurilor
În teologia ortodoxă, Ierusalimul pământesc este chip (typos) al Ierusalimului ceresc. Sfântul Maxim Mărturisitorul vede în cetatea sfântă o imagine a sufletului care se ridică spre contemplarea lui Dumnezeu. Biserica, în imnografia sa, cântă despre „Ierusalimul cel de sus, maica tuturor", identificând cetatea cu viața veșnică în comuniune cu Dumnezeu.
Ierusalimul și Liturghia ortodoxă
Întreaga Liturghie ortodoxă este ancorată în evenimentele petrecute la Ierusalim — Cina cea de Taină, Jertfa de pe Cruce, Învierea. Fiecare Sfântă Liturghie actualizează taina Ierusalimului, transformând orice biserică într-un „mic Ierusalim" în care credincioșii se împărtășesc de prezența lui Hristos cel Înviat.
Ierusalimul în tradița monahală ortodoxă
Mulți Sfinți Părinți ai pustiei au văzut în pelerinajul la Ierusalim o expresie a călătoriei lăuntrice spre Dumnezeu. Sfântul Ioan Scărarul compară urcușul duhovnicesc cu suirea la Ierusalim, iar tradiția isihastă subliniază că adevăratul Ierusalim se găsește în inima curățită prin rugăciune și pocăință.