Introducere
Profeții (în ebraică: נְבִיאִים, neviim) sunt „gura lui Dumnezeu" — oameni chemați să transmită cuvântul Domnului poporului Său. Ei nu sunt ghicitori, ci martori ai adevărului divin, care mustră păcatul, vestesc judecata și anunță mântuirea. Tradiția ortodoxă îi cinstește ca sfinți și ca vestitori ai lui Hristos.
Distingem între profeții mari (Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel) — numiți astfel după amploarea scrierilor lor — și profeții mici (cei doisprezece) — numiți astfel doar după lungimea cărților, nu după importanță.
Profeții non-scriitori (profeți mari fără cărți proprii)
| # | Profet | Perioadă aprox. | Context | Note |
|---|---|---|---|---|
| 1 | Moise | sec. XV–XIII î.Hr. | Ieșirea din Egipt | „Profetul" prin excelență (Deut. 34:10); dătătorul Legii |
| 2 | Samuel | sec. XI î.Hr. | Tranziția judecători → regi | Ultimul judecător, primul profet al erei monarhice |
| 3 | Sfântul Ilie | c. 870–850 î.Hr. | Regatul de Nord (Ahab) | Profetul de foc; confruntarea de pe Carmel; răpit la cer |
| 4 | Elisei | c. 850–800 î.Hr. | Regatul de Nord (Ioram–Ioaș) | Ucenicul lui Ilie; minunile și vindecările |
Profeții scriitori — cronologie
Profeții mari
| # | Profet | Perioadă aprox. | Regi contemporani | Teme principale |
|---|---|---|---|---|
| 1 | Sfântul Isaia | c. 740–686 î.Hr. | Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia | Sfințenia lui Dumnezeu; Robul Domnului; Fecioara va naște (7:14) |
| 2 | Sfântul Ieremia | c. 627–586 î.Hr. | Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Sedechia | Legământul cel nou; plângerea pentru Ierusalim; suferința profetului |
| 3 | Sfântul Iezechiel | c. 593–571 î.Hr. | Exilul babilonian (Iehonia, Sedechia | Vedenia carului de foc; oasele uscate; Templul eshatologic |
| 4 | Sfântul Daniel | c. 605–535 î.Hr. | Exil (Nabucodonosor → Cirus) | Visurile profetice; cele 70 de săptămâni; Fiul Omului |
Cei doisprezece profeți mici
| # | Profet | Perioadă aprox. | Context | Teme principale |
|---|---|---|---|---|
| 1 | Osea | c. 750–715 î.Hr. | Regatul de Nord (Ieroboam al II-lea → căderea Samariei) | Dragostea lui Dumnezeu ca soț credincios; infidelitatea lui Israel |
| 2 | Ioil | c. 835–800 î.Hr. (?) | Iuda | Invazia lăcustelor; revărsarea Duhului (Ioil 3) |
| 3 | Amos | c. 760–750 î.Hr. | Regatul de Nord (Ieroboam al II-lea | Dreptatea socială; „Curge judecata ca apa" (5:24) |
| 4 | Avdie (Obadia) | c. 845 sau 586 î.Hr. | Iuda | Judecata asupra Edomului |
| 5 | Iona | c. 780–760 î.Hr. | Regatul de Nord | Mila lui Dumnezeu pentru Ninive; prefigurare a Învierii (Matei 12:40) |
| 6 | Miheia | c. 735–700 î.Hr. | Iuda (Iotam, Ahaz, Ezechia | Nașterea din Betleem (5:1); „Ce cere Domnul de la tine?" (6:8) |
| 7 | Naum | c. 663–612 î.Hr. | Iuda | Căderea Ninivei; dreptatea divină |
| 8 | Avacum (Habacuc) | c. 608–598 î.Hr. | Iuda (Ioiachim | „Dreptul din credință va fi viu" (2:4) |
| 9 | Sofonie | c. 640–609 î.Hr. | Iuda (Iosia | Ziua Domnului; rămășița smerită |
| 10 | Agheu | 520 î.Hr. | Post-exilic (Zorobabel) | Rezidirea Templului al doilea |
| 11 | Zaharia | c. 520–480 î.Hr. | Post-exilic | Vedenii mesianice; „Vor privi la Cel pe care L-au străpuns" (12:10) |
| 12 | Maleahi | c. 460–430 î.Hr. | Post-exilic | Ultimul profet; vestește pe Ilie cel de-al doilea (Ioan Botezătorul |
Observații
Profeții și regii
Profeții au fost conștiința vie a monarhiei. Ei nu au vorbit doar despre viitor, ci au confruntat prezentul: au mustrat nedreptatea, idolatria și alianțele politice care îl înlocuiau pe Dumnezeu cu puterea omenească.
De la profeți la Hristos
Toți profeții vestesc — direct sau tipologic — pe Hristos. Isaia vede pe Robul suferind, Ieremia vestește legământul cel nou, Daniel vede pe Fiul Omului, Miheia prezice nașterea în Betleem. După Maleahi, urmează 400 de ani de tăcere profetică — până la glasul lui Ioan Botezătorul în pustie.
Profeția ca slujire
A fi profet nu era o onoare, ci o cruce. Ieremia a fost bătut și aruncat în groapă, Ilie a fost fugărit de Izabela, Amos a fost izgonit din Betel. Profeții sunt mucenicii Vechiului Testament.