Patriarhii Vechiului Testament

Introducere

Patriarhii (din grecescul πατριάρχης, „părinte-conducător") sunt capii de neam din perioada anterioară Legii, de la facerea lumii până la intrarea lui Israel în Egipt. Istoria lor acoperă cartea Facerii (Geneza) și constituie fundamentul pe care se clădește întreaga istorie a mântuirii.

Patriarhii trăiesc prin făgăduință, nu prin Lege. Dumnezeu le vorbește direct, le face legăminte și le promite o urmășie prin care „se vor binecuvânta toate neamurile pământului" (Facerea 22:18) — făgăduință împlinită în Hristos.

Patriarhii ante-diluvieni (de la Adam la Noe)

#	Patriarh	Ani de viață (Septuaginta)	Note
1	Adam	930 ani	Primul om; creat după chipul lui Dumnezeu; căderea
2	Set	912 ani	Fiul lui Adam; „în locul lui Abel" (Facerea 4:25)
3	Enos	905 ani	„Atunci au început oamenii să cheme numele Domnului" (Facerea 4:26)
4	Cainan	910 ani	—
5	Maleleil	895 ani	—
6	Iared	962 ani	—
7	Enoh	365 ani	„A umblat cu Dumnezeu și nu s-a mai aflat, căci l-a luat Dumnezeu" (Facerea 5:24)
8	Matusalem	969 ani	Cel mai longeviv om din Scriptură
9	Lameh	777 ani	Tatăl lui Noe
10	Noe	950 ani	Potopul; legământul curcubeului; noul început al omenirii

Patriarhii post-diluvieni (de la Sem la Avraam)

#	Patriarh	Note
1	Sem	Fiul lui Noe; strămoșul semiților; binecuvântat de Noe (Facerea 9:26)
2	Arfaxad	—
3	Cainan al II-lea	Prezent în Septuaginta (Facerea 10:24 LXX); absent din textul ebraic
4	Sala	—
5	Eber	Strămoșul „evreilor" (עִבְרִי, de la Eber)
6	Peleg	„În zilele lui s-a împărțit pământul" (Facerea 10:25)
7	Ragav	—
8	Serug	—
9	Nahor	—
10	Tara	Tatăl lui Avraam; a ieșit din Ur al Caldeilor spre Canaan

Patriarhii lui Israel

#	Patriarh	Perioadă aprox.	Ani de viață	Note
1	Avraam	c. 2000–1825 î.Hr.	175 ani	Chemarea din Ur; legământul tăierii împrejur; jertfa lui Isaac; „părintele credinței"
2	Isaac	c. 1900–1720 î.Hr.	180 ani	Fiul făgăduinței; jertfa de pe Moria — prefigurare a lui Hristos; binecuvântarea fiilor
3	Iacov (Israel)	c. 1800–1653 î.Hr.	147 ani	Lupta cu Dumnezeu la Iaboc; cele 12 seminții; coborârea în Egipt
4	Iosif	c. 1750–1640 î.Hr.	110 ani	Vândut de frați; domn peste Egipt; prefigurare a lui Hristos (trădat, umilit, înălțat)

Cei doisprezece fii ai lui Iacov (capii semințiilor)

#	Fiu	Mama	Seminția	Note
1	Ruben	Lia	Ruben	Întâiul-născut; pierde dreptul de întâi-născut
2	Simeon	Lia	Simeon	Împrăștiat în Israel
3	Levi	Lia	Levi	Seminția preoțească (fără teritoriu propriu)
4	Iuda	Lia	Iuda	Seminția regală; din el vine David și Hristos
5	Dan	Bilha	Dan	Seminția lui Samson
6	Neftali	Bilha	Neftali	„Galileea neamurilor" (Isaia 8:23)
7	Gad	Zilpa	Gad	Războinici ai Transiordaniei
8	Așer	Zilpa	Așer	Seminția Anei Profetesa (Luca 2:36)
9	Isahar	Lia	Isahar	Seminția lui Tola
10	Zabulon	Lia	Zabulon	Seminția lui Elon
11	Iosif	Rahila	Efraim & Manase	Împărțit în două semi-seminții prin fiii săi
12	Beniamin	Rahila	Beniamin	Seminția lui Saul și a lui Pavel

Observații

De la patriarhi la popor

Patriarhii marchează trecerea de la universalitate (Adam–Noe — omenirea întreagă) la particularitate (Avraam–Iacov — un popor ales), pentru ca prin acest popor ales să se întoarcă la universalitate: „Întru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului" (Facerea 22:18).

Patriarhii în Noul Testament

Genealogia lui Hristos (Matei 1; Luca 3) trece prin toți patriarhii. Hristos este „Fiul lui Avraam, Fiul lui David" (Matei 1:1). În Epistola către Evrei 11, patriarhii sunt dați ca modele de credință: „Prin credință Avraam... prin credință Isaac... prin credință Iacov..."

Sânul lui Avraam

În tradiția ortodoxă, patriarhii drepți au așteptat în „sânul lui Avraam" (Luca 16:22) venirea lui Hristos, Care prin Pogorârea la iad i-a eliberat și i-a dus în Rai.