Templul din Ierusalim
Casa Domnului
Descriere
Templul din Ierusalim a fost centrul cultului lui Dumnezeu în Vechiul Testament — locul sfânt prin excelență, unde slava Domnului cobora în mijlocul poporului ales. Ridicat pe Muntele Moria, acolo unde Avraam fusese gata să-l jertfească pe Isaac, Templul reprezenta punctul de întâlnire dintre cer și pământ, locul unde Dumnezeu primea jertfele și rugăciunile poporului Său.
Din perspectivă ortodoxă, Templul din Ierusalim este un prototip al Bisericii creștine. Sfinții Părinți au văzut în el o umbră a realității ce avea să vină prin Hristos. Sfântul Maxim Mărturisitorul interpretează Templul ca simbol al cosmosului întreg — Sfânta Sfintelor corespunde cerului, iar partea accesibilă poporului corespunde pământului. Catapeteasma dintre cele două prefigura trupul lui Hristos, care, prin Răstignire, a deschis calea spre Sfânta Sfintelor cerească.
Istoria Templului cuprinde trei perioade majore: Templul lui Solomon (cca. 960-586 î.Hr.), Al Doilea Templu reconstruit de Zorobabel și înnobilat de Irod (516 î.Hr. - 70 d.Hr.) și, în cele din urmă, templul duhovnicesc al Bisericii, care este Trupul lui Hristos. Hristos Însuși S-a identificat cu Templul când a spus: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica" (Ioan 2:19), referindu-Se la trupul Său care avea să învieze.
Evenimente biblice
Construirea Templului de către Solomon (cca. 960 î.Hr.)
Regele Solomon a dus la împlinire dorința tatălui său David, construind Templul Domnului în șapte ani. Clădirea a fost înălțată din piatra cioplită, lemn de cedru din Liban și aur. La sfințirea Templului, slava Domnului a umplut casa sub formă de nor, încât preoții nu puteau să slujească (3 Regi 8:10-11). Rugăciunea de sfințire a lui Solomon rămâne una dintre cele mai profunde rugăciuni din Sfânta Scriptură.
Profeția lui Isaia în Templu (cca. 740 î.Hr.)
Profetul Isaia a avut vedenia chemării sale în Templu, când a văzut pe Domnul șezând pe tron înalt, înconjurat de serafimi care cântau „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot!" (Isaia 6:1-3). Această viziune stă la baza Trisaghionului din Liturghia ortodoxă.
Avertismentele lui Ieremia (cca. 627-586 î.Hr.)
Profetul Ieremia a stat la poarta Templului și a predicat pocăința, avertizând că Dumnezeu nu va proteja Templul dacă poporul persistă în idolatrie și nedreptate. „Nu vă încredeți în cuvinte mincinoase, zicând: Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului este acesta!" (Ieremia 7:4).
Distrugerea Primului Templu (586 î.Hr.)
Armatele babiloniene conduse de Nabucodonosor au distrus Templul lui Solomon, arzându-l cu foc. Profetul Iezechiel, aflat deja în robie, a avut vedenia slavei Domnului părăsind Templul (Iezechiel 10:18-19), semnificând retragerea prezenței divine din cauza păcatelor poporului.
Reconstrucția sub îndemnul profeților (520-516 î.Hr.)
După întoarcerea din robie, poporul, descurajat de greutăți, a abandonat lucrarea de reconstrucție. Profetul Agheu i-a mustrat: „Este oare vremea să locuiți voi în casele voastre cele căptușite, când casa aceasta stă în ruină?" (Agheu 1:4). Împreună cu [Profetul
Vedenia Templului nou la Iezechiel (cca. 573 î.Hr.)
Profetul Iezechiel a primit o vedenie grandioasă a unui Templu nou, cu dimensiuni precise și cu un râu de apă vie izvorând de sub pragul lui (Iezechiel 40-47). Sfinții Părinți interpretează această vedenie ca prefigurare a Bisericii și a harului Duhului Sfânt.
Profeția lui Daniel despre Templu
Profetul Daniel, aflat în robia babiloniană, a profețit despre cele „șaptezeci de săptămâni" (Daniel 9:24-27), vestind atât reconstrucția Ierusalimului și a Templului, cât și venirea „Unsului" — Mesia — și ulterior o nouă distrugere.
Curățirea Templului de către Hristos
Mântuitorul a izgonit vânzătorii și schimbătorii de bani din Templu, spunând: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari" (Matei 21:13). Acest act profetic a arătat autoritatea Sa mesianică și a vestit curățirea cultului prin venirea Noului Legământ.
Ruperea catapetesmei la Răstignire (cca. 33 d.Hr.)
La moartea lui Hristos pe Cruce, catapeteasma Templului s-a rupt în două, de sus până jos (Matei 27:51). Sfinții Părinți ortodocși văd în acest eveniment deschiderea accesului tuturor la Sfânta Sfintelor cerească, prin jertfa lui Hristos.
Surse scripturistice
3 Regi 6:1-38
Descrierea detaliată a construirii Templului de către Solomon — dimensiuni, materiale, ornamente și sfințirea lui cu slava Domnului.
Isaia 6:1-8
Vedenia Profetului Isaia în Templu, unde vede pe Domnul înconjurat de serafimi — fundamentul teologiei liturgice ortodoxe.
Ieremia 7:1-15
Ieremia avertizează la poarta Templului că sfințenia locului nu protejează un popor nepocăit.
Iezechiel 10:1-22
Iezechiel vede slava Domnului părăsind Templul, pregătind distrugerea acestuia de către babilonieni.
Iezechiel 47:1-12
Vedenia râului de apă vie izvorând din Templu — prefigurare a harului Duhului Sfânt revărsat în Biserică.
Daniel 9:24-27
Daniel profețește cele „șaptezeci de săptămâni", vestind atât reconstrucția, cât și distrugerea finală a Templului și venirea lui Mesia.
Agheu 2:1-9
Agheu încurajează poporul pentru reconstrucție, vestind că slava celui de-al doilea Templu o va întrece pe cea a primului.
Zaharia 4:6-10
Zaharia vestește că reconstrucția se va face „nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Savaot".
Personalități
Isaia a primit chemarea profetică în Templu, prin vedenia slavei Domnului. Prorocirile sale despre Templu ca loc de închinare pentru toate neamurile (Isaia 56:7) au fost citate de Hristos Însuși la curățirea Templului.
Ieremia a prorocit la Templu timp de decenii, avertizând asupra distrugerii ce va veni. A fost persecutat de preoți și de popor pentru mesajul său, dar profețiile sale s-au împlinit întocmai la căderea Ierusalimului.
Iezechiel, preot și profet, a avut vedenii extraordinare legate de Templu — atât plecarea slavei divine din Templul vechi, cât și viziunea unui Templu nou, eshatologic, din care izvorăsc ape vindecătoare.
Daniel a profețit cronologia precisă a evenimentelor legate de Templu — reconstrucția, venirea Mesiei și distrugerea finală — într-una dintre cele mai remarcabile profeții mesianice din Vechiul Testament.
Agheu a fost trimis de Dumnezeu special pentru a îndemna poporul la reconstrucția Templului, după întoarcerea din robia babiloniană. Mesajul său scurt dar puternic a reînsufletit zelul poporului.
Contemporan cu Agheu, Zaharia a profețit despre slava viitoare a Templului și despre venirea lui Mesia — „Regele blând", care va intra în Ierusalim și va aduce pace tuturor neamurilor.
Versete cheie
"Și când au ieșit preoții din locașul cel sfânt, norul a umplut casa Domnului. Și nu puteau preoții să stea să slujească din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului."
— 3 Regi 8:10-11"Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!"
— Isaia 6:3"Slava acestei case de pe urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul Savaot, și în locul acesta voi da pace, zice Domnul Savaot."
— Agheu 2:9"Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica. Iar El vorbea despre templul trupului Său."
— Ioan 2:19-21"Și iată, catapeteasma templului s-a rupt în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat."
— Matei 27:51Semnificație
Templul ca prefigurare a Bisericii
Teologia ortodoxă vede în Templul din Ierusalim o prefigurare a Bisericii lui Hristos. Sfântul Gherman al Constantinopolului, în „Tâlcuirea Sfintei Liturghii", arată că fiecare element al bisericii ortodoxe — altar, naos, catapeteasmă — corespunde părților Templului din Ierusalim, dar le depășește prin prezența reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie.
De la Templul de piatră la Templul Duhului
Sfântul Apostol Pavel învață că trupul fiecărui creștin este „templu al Duhului Sfânt" (1 Corinteni 6:19). Astfel, în viziunea ortodoxă, semnificația Templului nu s-a pierdut prin distrugerea celui de piatră, ci s-a interiorizat și universalizat. Fiecare credincios devine, prin Botez și Mirungere, un templu viu al lui Dumnezeu.
Liturghia ortodoxă — continuarea cultului Templului
Sfânta Liturghie ortodoxă preia și transfigurează elementele cultului din Templu: tămâierea, cântările de laudă, procesiunile, jertfa — toate sunt prezente, dar în forma lor împlinită prin jertfa unică și nerepetabilă a lui Hristos, actualizată la fiecare Euharistie.