Regele Saul
Primul rege al lui Israel, c. 1050-1010 î.Hr.
Biografie
Regele Saul (în ebraică: שָׁאוּל, „Cel cerut") a fost primul rege al lui Israel, uns de profetul Samuel la porunca lui Dumnezeu. Fiu al lui Chiș, din seminția lui Veniamin, Saul a fost ales într-un moment de criză națională, când poporul Israel a cerut un rege „ca toate neamurile" (1 Regi 8:5), respingând astfel domnia directă a lui Dumnezeu.
Saul era „mai înalt decât tot poporul, de la umeri în sus" (1 Regi 10:23) — un bărbat impunător la înfățișare. La început, Duhul Domnului a venit peste el și a prorocit între proroci (1 Regi 10:10-11). A obținut biruințe militare importante împotriva amoniților, filistenilor și amaleciților.
Însă Saul a căzut prin neascultare repetată. Prima dată, la Ghilgal, a adus jertfa de ardere fără să aștepte pe Samuel, uzurpând funcția preoțească (1 Regi 13:8-14). A doua oară, în războiul cu Amalec, nu a împlinit porunca lui Dumnezeu de a nimici totul, ci l-a cruțat pe regele Agag și a păstrat cele mai bune turme: „Ascultarea este mai bună decât jertfa și luarea-aminte mai bună decât grăsimea berbecilor" (1 Regi 15:22).
După aceasta, Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul, iar „un duh rău de la Domnul îl tulbura" (1 Regi 16:14). Restul domniei lui Saul a fost marcat de paranoia, gelozie și persecutarea lui David, pe care Dumnezeu îl alesese ca rege în locul său. Saul l-a urmărit pe David prin toată țara, încercând să-l ucidă, deși David nu și-a ridicat niciodată mâna asupra unsului Domnului.
În disperarea sa finală, Saul a încălcat propria lege și a consultat o vrăjitoare la Endor, chemând duhul lui Samuel, care i-a confirmat prăbușirea (1 Regi 28). A doua zi, în bătălia de pe Muntele Ghilboa împotriva filistenilor, fiii săi — inclusiv Ionatan — au căzut, iar Saul, rănit, s-a aruncat în sabie.
David a plâns moartea lui Saul și a lui Ionatan cu o cântare de jale (2 Regi 1:19-27): „Cum au căzut cei viteji!"
Cronologie
Ungerea tainică de către Samuel (c. 1050 î.Hr.)
Samuel îl unge pe Saul ca rege, în taină. Duhul Domnului vine peste el și prorocește: „Au și Saul între proroci?" (1 Regi 10:11).
Proclamarea ca rege la Mițpa
Samuel îl prezintă poporului. Saul este ales prin sorți: „Vedeți pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni ca el în tot poporul" (1 Regi 10:24).
Biruința asupra amoniților (1 Regi 11)
Prima sa victorie militară. Duhul lui Dumnezeu vine peste Saul și el salvează cetatea Iabeș-Galaad.
Neascultarea de la Ghilgal (1 Regi 13)
Saul aduce jertfa fără să aștepte pe Samuel. Prima judecată: „Acum regatul tău nu va dăinui" (1 Regi 13:14).
Războiul cu Amalec și respingerea definitivă (1 Regi 15)
Nu împlinește porunca de nimicire totală. Samuel: „Ascultarea este mai bună decât jertfa." „Domnul te-a lepădat ca să nu mai fii rege peste Israel" (1 Regi 15:26).
Ungerea lui David și gelozia lui Saul (1 Regi 16-18)
Duhul Domnului se depărtează de la Saul. David este uns de Samuel. Saul devine gelos: „Lui David i-au dat zeci de mii, iar mie mii!" (1 Regi 18:8).
Persecutarea lui David (1 Regi 19-26)
Saul urmărește pe David prin pustie, încercând să-l ucidă. David îl cruță de două ori — la En-Ghedi și la
Vrăjitoarea din Endor (1 Regi 28)
Saul consultă o vrăjitoare, chemând duhul lui Samuel, care îi vestește moartea.
Surse și scrieri
1 Regi (1 Samuel) cap. 9-31
Narațiunea completă a domniei lui Saul: ungerea, biruințele, neascultarea, căderea, persecutarea lui David, moartea.
2 Regi (2 Samuel) 1
Cântarea de jale a lui David pentru Saul și Ionatan.
1 Paralipomena (1 Cronici) 10
Rezumatul morții lui Saul și motivele căderii sale: „A murit Saul pentru necredincioșia lui" (1 Paralipomena 10:13).
Sfinții Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur — în omiliile sale, folosește exemplul lui Saul ca avertisment despre pericolul mândriei și al neascultării de Dumnezeu.
Contemporani
Cel care l-a uns pe Saul și tot el l-a respins din porunca lui Dumnezeu. Relația dintre Samuel și Saul ilustrează tensiunea dintre autoritatea profetică și cea regală.
Ginerele lui Saul și moștenitorul tronului ales de Dumnezeu. David a fost muzicianul care alina duhul rău al lui Saul, războinicul care l-a ucis pe Goliat, și proscrisul pe care Saul l-a urmărit ani de zile. David nu l-a ucis pe Saul, cinstind în el ungerea Domnului.
Ionatan (sec. XI î.Hr.)
Fiul cel mai mare al lui Saul, prieten credincios al lui David: „sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David" (1 Regi 18:1). A ales prietenia cu David peste loialitatea față de tatăl său, recunoscând planul lui Dumnezeu.
Versete cheie
"Vedeți pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni ca el în tot poporul."
— 1 Regi 10:24"Acum regatul tău nu va dăinui. Domnul Și-a căutat un om după inima Lui."
— 1 Regi 13:14"Ascultarea este mai bună decât jertfa și luarea-aminte mai bună decât grăsimea berbecilor."
— 1 Regi 15:22"Căci neascultarea este ca păcatul vrăjitoriei, iar împotrivirea este ca nelegiuirea și închinarea la idoli."
— 1 Regi 15:23"Duhul Domnului se depărtase de la Saul, și un duh rău de la Domnul îl tulbura."
— 1 Regi 16:14"A murit Saul pentru necredincioșia lui, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului."
— 1 Paralipomena 10:13"Cum au căzut cei viteji! Slava ta, Israele, pe înălțimile tale este ucisă."
— 2 Regi 1:19Semnificație
Regatul cerut de oameni — nu de Dumnezeu
Cererea poporului de a avea un rege „ca toate neamurile" (1 Regi 8:5) a fost o respingere a teocratiei. Dumnezeu i-a spus lui Samuel: „Nu pe tine te-au lepădat, ci pe Mine M-au lepădat, ca să nu mai domnesc peste ei" (1 Regi 8:7). Saul devine simbolul regalității omenești — impunătoare la vedere, dar fragilă în credință.
Neascultarea — mai rea decât jertfa
Cuvintele lui Samuel — „Ascultarea este mai bună decât jertfa" — sunt fundamentale pentru teologia ortodoxă. Ele arată că formalismul religios fără ascultare de Dumnezeu este lipsit de valoare. Saul aducea jertfe, dar nu asculta. Această lecție se regăsește în tot Vechiul Testament și este reafirmată de Hristos: „Milă voiesc, iar nu jertfă" (Matei 9:13).
Duhul Domnului — dat și luat
Cazul lui Saul arată că harul divin nu este permanent dacă omul nu conlucrează cu el. Duhul Domnului a venit peste Saul, dar s-a depărtat când Saul a ales neascultarea. În teologia ortodoxă, aceasta ilustrează sinergia dintre har și libertatea umană.
Saul și David — tipul lepădării și al alegerii
Saul prefigurează Israelul care respinge pe Dumnezeu, iar David prefigurează noul popor ales — nu prin înfățișare, ci prin inimă. Contrastul dintre ei traversează întreaga Scriptură: cel ales de oameni versus cel ales de Dumnezeu.