Purtătorul de arme al lui Saul este un personaj anonim din 1 Regi (1 Samuel) 31 — un ostaș aflat în imediata apropiere a regelui în ultimele sale clipe de viață. Rolul scutierului (în ebraică: נֹשֵׂא כֵלִים, nośe' kelîm — „cel ce poartă armele") era nu doar să ducă scutul și armele, ci să îl protejeze pe conducător în luptă, să rămână alături de el în orice primejdie și să îl ucidă dacă era capturat, pentru a-l feri de rușinea căderii pe mâinile dușmanilor.

În bătălia de pe Muntele Ghilboa împotriva filistenilor, armata lui Israel a fost zdrobită. Fiii lui Saul — Ionatan, Abinadab și Malchisuah — au căzut. Saul însuși, rănit grav de arcași, s-a întors către purtătorul său de arme și i-a cerut: „Scoate sabia ta și străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină acei netăiați împrejur și, străpungând-mă, să râdă de mine!" (1 Regi 31:4).

Purtătorul de arme a refuzat — nu din trădare, ci din frică. Textul biblic consemnează lapidar: „Nu a vrut, căci se temea foarte tare." Atunci Saul și-a luat singur sabia și s-a aruncat în ea. Văzând că Saul a murit, purtătorul de arme s-a aruncat și el în sabia sa și a murit împreună cu regele. Cei doi au murit în aceeași zi, pe același câmp de bătaie.

Gestul scutierului de a muri alături de stăpânul său, chiar și după ce acesta se sinucisese, revelează un cod al loialității absolute — o loialitate care depășea simpla supraviețuire și care s-a dovedit mai puternică decât frica ce îl stăpânise cu câteva clipe înainte. Spre deosebire de David, care, în situații asemănătoare, a ales viața și a refuzat să ucidă pe unsul Domnului, purtătorul de arme a ales moartea alături de un rege lepădat de Dumnezeu.

Numele lui nu s-a păstrat. El rămâne în Scriptură ca o umbră a regatului care s-a prăbușit — martor tăcut al tragediei lui Saul.