Niciun rezultat
Anchetă teologică
"Am auzit că în Ortodoxie există Sfintele Taine. Ce sunt ele mai exact? De ce sunt atât de importante și prin ce diferă de ceea ce fac protestanții?"
Sfintele Taine (numite și Sfintele Mysterion în greacă) sunt lucrările prin care Dumnezeu împărtășește harul Său mântuitor credincioșilor, prin mijlocirea Bisericii. Ele nu sunt simple simboluri sau ceremonii comemorative, ci sunt întâlniri reale cu Hristos, în care Duhul Sfânt lucrează în mod tainic pentru sfințirea omului.
Termenul grecesc mysterion subliniază caracterul tainic al lucrării lui Dumnezeu — ceea ce se vede (apa, pâinea, vinul, untdelemnul) este doar forma vizibilă, în timp ce realitatea nevăzută este harul dumnezeiesc care transformă pe om. Spre deosebire de termenul latin sacramentum (care avea sens juridic), cuvântul mysterion păstrează dimensiunea de taină nepătrunsă a întâlnirii omului cu Dumnezeu.
Biserica Ortodoxă recunoaște șapte Sfinte Taine:
Numărul de șapte a fost formulat sistematic în veacul al XIII-lea, dar toate aceste Taine au fost practicate din epoca apostolică. Sfântul Dionisie Areopagitul (sec. V) le numește „lucrări sfințitoare" prin care Dumnezeu ne îndumnezeiește.
Protestanții reduc Tainele la doar două „ordinanțe" (Botezul și Cina) și le consideră simple acte simbolice de ascultare. În viziunea ortodoxă, Tainele sunt mijloace reale ale harului — nu simboluri goale, ci lucrări eficiente ale Duhului Sfânt.
Sfântul Nicolae Cabasila (sec. XIV) scrie în Despre viața în Hristos: „Prin Sfintele Taine, Hristos vine la noi, Își face locuință în noi, Se unește cu noi și crește în noi." Tainele nu sunt acte omenești îndreptate spre Dumnezeu, ci acte ale lui Dumnezeu îndreptate spre om.
Elementul central al fiecărei Taine este epicleza — invocarea Duhului Sfânt. Preotul nu transformă prin puterea sa, ci cheamă pe Duhul Sfânt să lucreze. La Sfânta Euharistie, epicleza este momentul în care pâinea și vinul devin Trupul și Sângele lui Hristos. Această invocare a Duhului Sfânt este prezentă în toate cele șapte Taine, arătând că sursa harului este Dumnezeu, nu slujitorul omenesc.
Sfântul Chiril al Ierusalimului (sec. IV) spune în Catehezele mistagogice: „Nu socoti aceste daruri ca fiind simple pâine și vin, căci ele sunt Trupul și Sângele lui Hristos, după cuvântul Stăpânului."
În Ortodoxie, Sfintele Taine nu sunt acte juridice sau bilete de intrare în cer, ci sunt viață — sunt modul în care rămânem în Hristos și Hristos rămâne în noi (Ioan 15:4). Ele formează un organism viu: prin Botez ne naștem, prin Mirungere primim Duhul, prin Euharistie ne hrănim, prin Spovedanie ne vindecăm, prin Maslu primim tămăduire, prin Cununie sfințim familia, prin Hirotonie se păstrează succesiunea apostolică.
De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.
Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor, și veți primi darul Duhului Sfânt.
Așa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.