Botezul este prima și cea mai fundamentală dintre Sfintele Taine. Nu este o simplă ceremonie sau un act simbolic, ci este nașterea reală a omului într-o viață nouă — moartea omului vechi și învierea împreună cu Hristos. Prin Botez, omul devine mădular al Trupului lui Hristos, adică al Bisericii.
Anchetă teologică
"De ce botezăm copiii mici? Ce se întâmplă la Botez?"
Ce spun ei
"De ce Biserica Ortodoxă botează copiii mici? Ei nu pot înțelege ce se întâmplă. Și ce se petrece de fapt la Botez — e doar o ceremonie simbolică sau se întâmplă ceva real?"
Răspunsul ortodox
Ce se întâmplă la Botez?
Botezul ortodox se săvârșește prin întreita afundare în apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Cele trei afundări și cele trei ieșiri din apă simbolizează cele trei zile ale lui Hristos în mormânt și Învierea Sa. Sfântul Apostol Pavel explică acest lucru limpede:
„Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moartea Lui, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții" (Romani 6:3-4).
Efectele reale ale Botezului:
- Iertarea păcatului strămoșesc — prin Botez, omul este eliberat de consecințele căderii lui Adam. Nu e vorba de o „vină moștenită" (cum învață apusenii), ci de o natură rănită care este vindecată.
- Nașterea din nou — omul devine o făptură nouă (2 Corinteni 5:17), un „fiu al luminii."
- Intrarea în Biserică — cel botezat devine mădular al Trupului lui Hristos și poate participa la celelalte Sfinte Taine.
- Îmbrăcarea în Hristos — „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat" (Galateni 3:27).
De ce botezăm copiii?
Botezul copiilor nu este o invenție medievală, ci este practica apostolică a Bisericii din primul secol.
Mărturii scripturistice: Sfânta Scriptură menționează botezul unor case întregi (oikos), care includeau în mod firesc și copiii:
- Casa Lidiei (Fapte 16:15)
- Casa temnicerul din Filipi (Fapte 16:33)
- Casa lui Ștefanas (1 Corinteni 1:16)
Paralela cu circumcizia: Botezul este echivalentul noului legământ al circumciziei din Vechiul Testament (Coloseni 2:11-12). Circumcizia se săvârșea la opt zile de la naștere — adică asupra unui prunc care nu putea face o „decizie conștientă." La fel, Botezul include copilul în poporul lui Dumnezeu prin credința comunității — a părinților, a nașilor și a Bisericii.
Hristos Însuși cheamă copiii: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu" (Marcu 10:14). A refuza Botezul copiilor înseamnă tocmai a-i opri de la Hristos.
Sfinții Părinți despre botezul copiilor
- Sfântul Irineu al Lyonului (sec. II): „Hristos a venit să mântuiască prin Sine pe toți — pe prunci, pe copii, pe tineri și pe bătrâni" (Contra ereziilor, II, 22.4).
- Origen (sec. III): „Biserica a primit de la Apostoli tradiția de a da Botezul și pruncilor. Căci cei cărora le-au fost încredințate tainele dumnezeiești știau că în fiecare om este întinăciunea păcatului, care trebuie spălată prin apă și Duh" (Comentariu la Romani, V, 9).
- Sfântul Ciprian al Cartaginei (sec. III): La Sinodul de la Cartagina din 252, s-a hotărât că Botezul nu trebuie amânat nici măcar până la a opta zi, ci poate fi administrat imediat după naștere.
- Sfântul Grigorie de Nazianz (sec. IV): „Ai un prunc? Nu lăsa păcatul să ia putere asupra lui. Sfințește-l din pruncie, din frageda vârstă consacră-l Duhului" (Cuvântul 40, La Sfântul Botez).
Forma Botezului: Afundarea
Biserica Ortodoxă păstrează forma originală a Botezului — întreita afundare (baptizo în greacă înseamnă literal „a afunda, a scufunda"). Stropirea sau turnarea sunt practici ulterioare, apărute în Apus din motive practice. Afundarea completă exprimă cel mai fidel moartea și învierea împreună cu Hristos.
Argumente suplimentare
- Niciun text din Noul Testament nu interzice botezul copiilor. Ideea că numai adulții pot fi botezați apare abia în sec. XVI odată cu anabaptiștii — este o inovație fără temei în primele 15 secole de creștinism.
- Credința comunității: La fel cum un copil primește cetățenia fără consimțământ, la fel primește și Botezul prin credința părinților, a nașilor și a întregii comunități. Nașii se angajează solemn să-l crească în credință.
- Teologia vindecării: Botezul nu este o „recompensă" pentru o decizie corectă, ci un medicament pentru natura umană rănită. Dacă un copil este bolnav, nu așteptăm să crească pentru a-i da tratament. La fel, harul Botezului lucrează tămăduitor încă din pruncie.
- Didahia (sec. I-II), unul dintre cele mai vechi texte creștine extra-biblice, descrie practica Botezului prin afundare ca normă a Bisericii apostolice.
Versete cheie
De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.
Toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El prin botez.
Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.
Luându-i la acel ceas din noapte, le-a spălat rănile și s-a botezat el și toți ai lui îndată.
Întru Care ați și fost tăiați împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână... fiind îngropați cu El în botez.
Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu.