Sfântul Ioan Casian
Cuvios, întemeietor al monahismului apusean, c. 360-435 d.Hr.
Biografie
Sfântul Cuvios Ioan Casian (în latină: Ioannes Cassianus) s-a născut în jurul anului 360, cel mai probabil în Dobrogea (Scythia Minor), regiunea de la gurile Dunării — ceea ce îl face unul dintre cei mai importanți sfinți de origine romană din spațiul actual al României. A fost monah, teolog și scriitor duhovnicesc, considerat una dintre figurile fundamentale ale monahismului creștin, atât în Răsărit cât și în Apus.
Încă din tinerețe, Casian a intrat într-o mănăstire din Betleem, de unde a plecat împreună cu prietenul său Gherman în Egipt, pentru a cunoaște viața monahilor din deșert. Au petrecut aproximativ 15 ani printre pustnicii Egiptului, învățând de la marii avvi — cel Negru (Etiopianul), Pafnutie, Daniel, Serapion, Isaac și alții — regulile și tainele vieții duhovnicești.
După șederea în Egipt, Casian a ajuns la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care l-a apărat în fața persecuțiilor. A călătorit apoi la Roma, iar în cele din urmă s-a stabilit la Marsilia (Massilia), în sudul Galiei, unde a întemeiat două mănăstiri: una de monahi (Sfântul Victor) și una de monahii.
Opera sa principală cuprinde „Așezămintele mănăstirești" (De institutis coenobiorum) și „Convorbirile cu Părinții din pustie" (Collationes Patrum) — scrieri care au transmis Apusului înțelepciunea monahismului răsăritean și au influențat decisiv Regula Sfântului Benedict.
Este prăznuit la 29 februarie (28 februarie în anii nebisecți).
Cronologie
Nașterea (c. 360)
Născut cel mai probabil în Dobrogea (Scythia Minor), la granița Imperiului Roman, într-o familie creștină de limbă latină.
Intrarea în monahism la Betleem (c. 380)
Împreună cu prietenul său Gherman, intră într-o mănăstire din Betleem. Aici face primii pași în viața monahală.
Peregrinarea în Egiptul monahal (c. 385-400)
Casian și Gherman petrec circa 15 ani printre monahii din deșertul Egiptului (Sketis, Nitria, Celii), învățând de la marii avvi ai pustiei regulile ascezei, rugăciunii și discernământului.
La Constantinopol — ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur (c. 400-405)
Ajunge la Constantinopol, unde este hirotonit diacon de Sfântul Ioan Gură de Aur. Îl apără pe marele ierarh în fața persecuțiilor și este trimis la Roma ca sol pentru cauza Hrisostomului.
Stabilirea la Marsilia (c. 415)
Se stabilește la Marsilia, în sudul Galiei, unde întemeiază Mănăstirea Sfântul Victor (pentru monahi) și o mănăstire de monahii, organizate după modelul monahal răsăritean.
Scrierile monahale (c. 420-429)
Compune cele două opere majore: „Așezămintele mănăstirești" (De institutis coenobiorum, c. 420) și cele 24 de „Convorbiri cu Părinții din pustie" (Collationes Patrum, c. 420-429), transmițând Apusului tezaurul duhovnicesc al Răsăritului.
Surse și scrieri
Așezămintele mănăstirești (De institutis coenobiorum)
12 cărți care descriu organizarea vieții de obște (primele 4 — reguli practice: îmbrăcăminte, rugăciune, disciplină) și cele 8 patimi principale (cărțile 5-12: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de argint, mânia, întristarea, acedia, slava deșartă, mândria). Această clasificare a celor 8 patimi a influențat direct lista celor 7 păcate capitale din tradiția apuseană.
Convorbirile cu Părinții din pustie (Collationes Patrum)
24 de convorbiri cu avvii din Egipt, tratând cele mai profunde teme ale vieții duhovnicești: scopul și țelul vieții monahale, discernământul, cele trei renunțări, rugăciunea neîncetată, libertatea voinței, harismele, prietenia duhovnicească. Convorbirea a IX-a (cu avva Isaac, despre rugăciune) și a X-a sunt considerate capodopere ale literaturii duhovnicești.
Despre Întruparea Domnului (De incarnatione Domini)
7 cărți contra ereziei nestoriene, scrise la cererea arhidiaconului Leon (viitorul papă Leon cel Mare). Demonstrează unitatea Persoanei lui Hristos — Dumnezeu adevărat și Om adevărat.
Contemporani
Marele ierarh al Constantinopolului care l-a hirotonit diacon pe Casian. Acesta i-a fost ucenic devotat și l-a apărat în fața persecuțiilor.
Avva cel Negru (Etiopianul)
Unul dintre marii avvi ai pustiei Sketis, al cărui dialog cu Casian deschide Convorbirile — celebra discuție despre scopul și țelul vieții monahale (puritatea inimii și Împărăția cerurilor).
Cuviosul Gherman
Prietenul și tovarășul de drum al lui Casian din tinerețe. Împreună au trăit în Betleem și au peregrinat prin pustia Egiptului. Prezent ca interlocutor în Convorbiri.
Moștenitorul spiritual al lui Casian în sistematizarea vieții ascetice. „Scara Raiului" continuă și dezvoltă învățătura casiană despre cele opt patimi principale.
Sfântul Benedict de Nursia (c. 480-547)
Deși a trăit la un secol după Casian, Sfântul Benedict a integrat în Regula sa învățătura casiană, făcând din opera lui Casian temelia monahismului apusean.
Versete cheie
"Fraților, eu nu socotesc să fi ajuns. Dar una fac: uitând cele dinapoi și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Iisus."
— Filipeni 3:13-14"Rugați-vă neîncetat."
— 1 Tesaloniceni 5:17"Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu."
— Matei 5:8"Că lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac."
— Efeseni 6:12Semnificație
Puntea dintre Răsărit și Apus
Casian este singurul Părinte care a trăit și a scris în ambele jumătăți ale creștinătății. Născut în Răsărit, format în monahismul egiptan, ucenic al Hrisostomului, dar stabilit în Apus — el a transmis Galiei și Italiei tezaurul duhovnicesc al Răsăritului. Opera sa este canonică în ambele tradiții.
Cele 8 patimi — psihologia duhovnicească
Sistematizarea celor 8 patimi (gastrimargia, porneia, philargyria, orge, lype, akedia, kenodoxia, hyperephania) este cea mai importantă contribuție a lui Casian la teologia ascetică. Această taxonomie a fost preluată de Evagrie Ponticul (învățătorul său indirect) și dezvoltată de Sfântul Grigorie cel Mare în lista celor 7 păcate capitale.
Rugăciunea neîncetată
Convorbirile IX și X, cu avva Isaac, despre rugăciunea neîncetată, sunt considerate fundamentul teologic al rugăciunii lui Iisus și al tradiției isihaste. Casian transmite metoda repetării unui verset scurt („Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te!" — Psalmul 69:2) ca practică de rugăciune continuă.
Discernământul — „mama tuturor virtuților"
Convorbirea a II-a, cu avva cel Negru, despre discernământ (discretio), este unul dintre cele mai importante texte ale spiritualității creștine. Casian arată că discernământul — capacitatea de a deosebi duhurile și de a alege calea de mijloc — este mai important decât orice asceză extremă.